Risc crescut de fractură etnică

Deşi suntem la doar 41 de zile înaintea zilei scrutinului pentru parlamentare, o relativă linişte s-a aşternut peste Româ­nia. Deşi precampania electorală e în toi, iar campania oficială bate la uşă, de la apariţia în presă a stenogramelor din dosarul "Motorina" cu Sorin Blejnar în rolul principal, cu mai bine de o săptămână în urmă, nimic spectaculos nu a mai fost scos la lumină. Nu încă! Aşa că partidele au timp să se concentreze asupra organizării şi a cooperării interpartinice, fiind deja iniţiate unele discuţii privind colaborările de după 9 decembrie. În zona formaţiunilor politice maghiare, care a devenit aparent puternic concurenţială, taberele se aşază pe teren în vederea unei noi confruntări. Între timp, un risc crescut de fractură etnică se manifestă, căci formula care a permis îngheţarea conflictelor etnice din Transilvania poate fi compromisă la scrutinul din decembrie.

După alegerile locale din iunie 2012, UDMR a confirmat poziţia hegemonică pe care o avea din 1990 în zona electoratului maghiar. Cu 86% din voturile maghiarilor, UDMR este în continuare formaţiunea reprezentativă a maghiarilor din România. În acest sens, în privinţa situaţiei politice, caracteristice societăţii maghiare din România, democraţia consociativă încă funcţionează. Unul dintre elementele constitutive ale modelului democraţiei consociative - ca unul dintre partidele care concurează pentru reprezentarea intereselor unei comunităţi sociale sau etnice să obţină peste 80% din votul membrilor acelei entităţi - este îndeplinit. Totuşi, posibilele efecte perverse ale sistemului electoral introdus în 2008 pot complica lucrurile după alegerile parlamentare.

Deşi sistemul electoral românesc rămâne proporţional, partidele fiind reprezentate în Parlament în funcţie de proporţia voturilor obţinute, elementele majoritaris­te - alegerea în afara regulii reprezentării proporţionale a candidatului care a obţinut majoritatea absolută a voturilor în colegiu uninominal - care au dus la legiferarea pragului alternativ, pot permite intrarea în Parlament şi a unor formaţiuni mici, care nu pot atinge pragul electoral de 5%, dar se pot concentra asupra unui număr de 6 colegii de deputat şi 3 de senator.

Acesta este cazul Partidul Popular Maghiar din Transilvania (PPMT), care speră să atingă pragul alternativ. În acest scop PPMT a prezentat sâmbătă, la Cluj, candidaţii săi la alegerile parlamentare din 9 decembrie şi, pentru ca evenimentul să aibă un impact pentru acei alegătorii maghiari sensibili la problema autonomiei Transilvaniei, la lansare au fost prezenţi, în afara liderului informal al partidului LaszloTokes, şi secretarul de stat în Ministerul Afacerilor Externe din Ungaria Németh Zsolt, precum şi diplomaţi maghiari în func­ţie la Bucureşti sau la Cluj. După declaraţiile lui Tibor Toro, preşedintele PPMT, acest partid va avea pentru alegerile din decembrie 40 de candidaţi pentru Senat şi 39 pentru Camera Deputaţilor, strategia sa vizând doar judeţele din secuime sau cele în care populaţia maghiară este importantă numeric.

În aceste condiţii, pericolul fragmentării votului maghiar există, iar în cazul unei prezenţe reduse a maghiarilor la scrutin, UDMR, dacă nu ar mai putea realiza pragul de 5%, şi-ar putea pierde reprezentativitatea în faţa comunităţii maghiare din Româ­nia, fiind redus la o reprezentare în Parlament la acelaşi nivel cu concurenţii săi. Aşa se face că preşedintele UDMR Keleman Hunor, un politician consociativ, a reafirmat, zilele trecute, disponibilitatea formaţiunii sale de a colabora cu Partidul Civic Maghiar. Deşi listele de candidaţi ai UDMR pentru alegerile parlamentare din decembrie sunt deja finalizate, liderul UDMR a anunţat ca va avea o întâlnire cu Biro Zsolt, liderul PCM, pentru a discuta despre lucruri concrete şi despre colaborarea viitoare de după 9 decembrie. În vederea acestei posibile colaborări, PCM şi-a amânat negocierile cu PPMT, considerând posibilitatea formării alături de UDMR a unei alianţe reprezentative a maghiarimii la nivel naţional ca fiind mult mai realistă.

Eventuala diminuare a prezenţei UDMR în Parlament nu poate satis­face decât naţionaliştii, fie aceştia români sau maghiari. Fără un UDMR reprezentativ la nivel parlamentar, democraţia consociativă, care a dus la îngheţarea conflictelor etnice în România după anii '90, va dispărea, iar o eventuală fractură etnică în Transilvania va complica şi mai mult o viaţă politică şi aşa mult prea instabilă.