România este un loc bun pentru afaceri

• Interviu cu Tom Holst, directorul pentru România al companiei "Chevron"

Reporter: În ce stadiu se află proiectul pe care l-aţi început în ţara noastră?

Tom Holst: Avem două domenii de interes în România. Anul trecut am obţinut o concesiune interesantă în zona Bârlad, care este situată în judeţul Vaslui. Acolo am făcut nişte rapoarte seismice şi căutăm locuri potenţiale de foraj. Până acum am investigat să vedem ce se află sub pământ, iar următorul pas va fi să forăm un puţ, să vedem dacă sunt prezente gazele de şist.

În 2010 am participat la o licitaţie pentru nişte licenţe în zone din Dobrogea şi am avut cea mai bună ofertă pentru trei dintre zone. În prezent, suntem în negocieri cu Guvernul şi ANRM pentru finalizarea contractelor şi obţinerea licenţelor care ne vor permite să începem lucrul. În acest moment, activitatea noastră este focusată pe zona Bârlad, unde suntem în activităţile preliminare forării.

Reporter: Ce sumă intenţionaţi să investiţi în România?

Tom Holst: Având în vedere că vom merge pas cu pas, nu ne angajăm la o investiţie totală, ci pe etape. În Bârlad ne-am angajat să forăm un prim puţ şi, eventual, un al doilea puţ şi apoi, dacă nu se întâmplă nimic, nu vom mai inves-ti. Am făcut studiile seismice, nu lucrăm pe bază de investiţii exacte, pentru că nu avem nişte repere exacte. Avem o serie de investiţii în studii ştiinţifice pentru a vedea dacă în cinci ani de zile vom putea scoate gaz. Atunci vom şti cam pe cât gaz ne bazăm şi ne vom putea angaja într-un proiect major. În acest moment, însă, ne aflăm în momentul iniţial de investigare.

Reporter: Veţi investi din surse proprii sau din credite?

Tom Holst: "Chevron" investeşte pe baza unor fonduri de investiţii, ne folosim propriile fonduri.

Reporter: La ce profit v-aţi gândit când aţi început investiţia în ţara noastră?

Tom Holst: Este prea devreme să vorbim de profit. În primul rând trebuie să ştim pe ce resurse ne bazăm, cât gaz este acolo, ce costuri vom avea, pentru că nimeni nu a mai forat în zona respectivă, nimeni nu a mai produs gaz de şist în România. Nu putem estima ce se va întâmpla în 15 ani de acum înainte. Suntem aici să vedem dacă resursa există şi dacă este posibil din punct de vedere comercial să începem producţia.

Reporter: În ce constă, mai exact, procesul de explorare a gazelor de şist?

Tom Holst: Procesul de explorare este similar prospecţiunilor convenţionale pentru petrol şi gaze. Una dintre metode - achiziţia seismică - utilizează undele acustice pentru a realiza nişte radiografii ale scoarţei terestre în baza cărora se întocmesc hărţi ale potenţialului în gaze în zona de mare adâncime. Instalaţiile de foraj testează obiectivele, săpând sonde în straturile de şist, care au grosimi de până la câteva sute de metri şi sunt situate la adâncimi mai mari de 2.500 de metri.

Pe etape, în primul rând se fac studii seismice şi geologice care urmăresc componenţa straturilor solului, apoi se forează puţul, se iau mostre de rocă şi se fac diverse alte măsurători, după care se studiază rocile într-un laborator pentru a vedea dacă există gaz. Ulterior, se ia decizia dacă se acţionează hidraulic pe o porţiune a acelui puţ pentru a vedea dacă iese gaz, şi apoi se decide dacă este suficient gaz din punct de vedere comercial pentru a începe forarea. Astfel că extracţia poate începe peste cinci ani.

Reporter: Aţi amintit despre metoda hidraulică de explorare a gazelor de şist. Care este principiul de funcţionare al acestei metode?

Tom Holst: Dezvoltarea condiţiilor de exploatare prin fracturare hidraulică este o tehnologie consacrată, sigură şi cu bune rezultate, utilizată în peste 1 milion de sonde, încă din 1960. Procesul implică pomparea unui amestec de fracturare compus din apă, nisip şi mici cantităţi de aditivi printr-o sondă, care pătrund în strat prin perforăturile coloanei de foraj, creând fisuri. Aceste fisuri sunt umplute cu nisip pentru a determina gazele să curgă. Aditivii utilizaţi în acest proces sunt cei folosiţi în operaţiunile convenţionale şi sunt reglementaţi în statele membre UE. Descoperirile sunt evaluate, în faza de exploatare experimentală, prin fracturarea unor mici zone de testare cu sonde verticale şi cu monitorizarea debitului de gaze. După trecerea la exploatarea comercială, companiile forează sonde orizontale în roca purtătoare de gaze şi fracturează şistul pe întrega arie de dezvoltare a acesatuia.

Reporter: Tehnologiile pe care le utilizaţi sunt nocive, atât pentru oameni, cât şi pentru mediu, aşa cum, de altfel, susţin mai multe voci?

Tom Holst: Noi producem acest tip de gaz zilnic. Facem puţuri zilnic - în SUA, în Canada, am început în Polonia. Din punct de vedere tehnic, ştiinţific şi al practicilor inginereşti şi industriale, aceste tehnologii sunt sigure. Senzaţionalismul scos în evidenţă de mass-media se bazează pe mărturii ale unor agenţii guvernamentale. Dezvoltarea acestei indus-trii se bazează pe tehnologii care există de zeci de ani, în cazul forajului orizontal, şi de peste 60 de ani în cazul fracturării rocilor.

Prin combinarea celor două tehnologii de care am amintit, în SUA, am reuşit să scoatem cantităţi uriaşe de gaze, care au dus la o scădere a preţului şi au făcut din SUA o ţară independentă din această perspectivă. Aceste noi volume de gaze pot crea modificări pe piaţă şi o ofertă stabilă internă pentru România. Este o lipsă de înţelegere şi cunoaştere pentru nişte tehnologii care există de foarte multă vreme. Multe aspecte legate de petrol şi gaze sunt tehnice şi e greu de înţeles ce se întâmplă acolo, dar există şi o dimensiune politică, adică politicienii inventează chestiuni de genul acesta, să creeze probleme acolo unde nu este cazul.

Reporter: Concret, cum protejează "Chevron" mediul, pânzele freatice?

Tom Holst: "Chevron" protejează acviferele subterane de fluidele de fracturare şi de gaze prin căptuşirea sau "cămăşuirea" sondelor cu straturi multiple de oţel şi ciment. Testate pentru rezistenţa la presiune, coloanele rezistă pe toată durata de viaţă a sondei. Fluidele de fracturare hidraulică sunt de obicei utilizate la adâncimi de 2-3 kilometri, sau mai mult, sub nivelul acviferului, fiind separat de acesta prin straturi multiple de rocă impermeabilă. După fracturare, sondele care produc gaze de şist debitează şi cantitaţi reduse de ape de zăcământ cu o mineralizaţie crescută, care fie sunt deversare la staţii autorizate de tratare, conform reglementărilor legale, fie sunt tratate şi reutilizate sau reinjectate în straturile de rocă mai adânci, în sonde de injecţie.

"Chevron" este lider în această industrie, din punctul de vedere al utilizării celor mai înalte standarde de siguranţă şi protecţie a mediului. Activitatea noastră se desfăşoară în conformitate cu un "Sistem riguros de Management al Excelenţei Operaţionale". În acest scop, sunt realizate studii complexe de evaluare a impactului asupra mediului, impactului social şi asupra sănătăţii, care ne asigură stabilirea şi menţinerea unor relaţii bune cu comunităţile din vecinătatea operaţiunilor petroliere.

Reporter: În cazul în care ţara noastră va începe să producă gaze de şist, consumatorii vor avea gaze mai ieftine?

Tom Holst: Acest lucru diferă de la piaţă la piaţă. În SUA erau preţuri mari la gaze înainte să crească oferta de gaze de şist şi apoi cantităţile de astfel de gaze au devenit atât de mari încât au condus la scăderea preţurilor din piaţă. Potrivit Administraţiei Informaţiilor Energetice din SUA, producţia de gaze de şist a Statelor Unite a crescut rapid, în ultimul deceniu, de la 3% la circa 25% din producţia de gaze a ţării şi ar putea ajunge la 50%, până în anul 2035. Dar piaţa americană este diferită de piaţa europeană şi de cea din România, astfel că nu ne putem pronunţa până când nu vom avea o idee despre volumele de gaz pe care le vom produce. Depinde şi de modul în care funcţionează piaţa, pentru că în România funcţionează o piaţă cu preţuri reglementate, pe când în State piaţa nu este controlată. Să ne dăm cu părerea în acest moment cum va evolua piaţa şi preţurile în România sau în Europa ar fi pură speculaţie.

Reporter: Costurile pentru producerea de gaze neconvenţionale sunt mai mari sau mai mici comparativ cu cele aferente producţiei de gaze naturale?

Tom Holst: În Europa de Est nu avem o activitate în derulare, aşa că vorbim despre costuri mai mari, pentru început - aşa se întâmplă când demarezi o investiţie de acest gen - după care acestea se reduc pe măsură ce înaintăm şi aducem în ţară furnizorii de tehnologie şi de servicii. Dacă vrei să aduci know-how dintr-o altă ţară este scump. Ne aşteptăm să scadă şi costurile din România, pe măsură ce ne dezvoltăm. Parte din activitatea unor companii ca noi este să aibă expertiză în forare şi producţie, astfel încât să fim din ce în ce mai eficienţi pe măsură ce dezvoltăm aceste resurse. Nu cunoaştem gradul de dificultate din România, dar avem experienţă în explorare şi în identificarea de resurse. Fundamental este că Europa are nevoie de multă energie.

Reporter: Intenţionaţi să obţineţi terenuri şi în alte zone de la noi pentru acest tip de afacere sau, eventual, pentru exploatarea petrolului?

Tom Holst: Momentan suntem focusaţi pe aceste două zone, întrucât considerăm că acolo există potenţial. România are o istorie de 150 de ani în exploatarea de petrol, care este, însă, limitat şi nu suntem interesaţi de această parte. Gazul de şist pare o oportunitate mai bună pentru o companie ca a noastră.

Reporter: Cum vi se pare cadrul legal din România?

Tom Holst: Mi se pare că este robust, în linie cu cel al UE, este o structură tipică pieţei europene, aveţi agenţii care se ocupă în mod specific de petrol şi gaze, agenţii de mediu care cunosc procesele pe care trebuie să le evalueze, o structură prin care trebuie să treacă orice fel de proiect. Aveţi un cadru de reglementare bine reprezentat şi viabil şi aveţi o situaţie politică relativ stabilă, chiar dacă mai sunt unele schimbări. Ca în orice democraţie, se votează, guvernele vin şi pleacă... Din punctul meu de vedere, România este un loc bun pentru a face afaceri.

Reporter: Aţi obţinut o concesiune şi pe teritoriul bulgar. De ce aţi oprit proiectul din Bulgaria?

Tom Holst: În Bulgaria era o situaţie similară cu cea din Dobrogea. Ni s-a repartizat o licenţă pe o anumită zonă. Suntem în negocieri cu Guvernul să finalizăm contractul. Aşadar, în Bulgaria înaintăm într-un ritm normal, dar cea ce s-a întâmplat acolo a fost, de asemenea, o exagerare, care a a devenit un element de dispută politică între partide. A devenit atât de mare tămbălăul, încât premierul a considerat că este mai bine să oprească procesul, pentru a avea şansa să educe populaţia, să educe mediul academic şi decidenţii politici despre ce înseamnă această tehnologie. Nu este o oprire, ci o oportunitate de a informa, din punctul nostru de vedere. Guvernul este în continuare foarte interesat să exploreze gazele de şist şi să dezvolte această tehnologie, însă doreşte să se asigure că publicul ştie că această tehnologie este una sigură.

Reporter: Care este diferenţa dintre gazele de şist şi gazele naturale?

Tom Holst: În primul rând, gazul este metan indiferent de unde îl extragi, deci gazul pe care urmărim noi să-l extragem este gaz natural. Gazele prezente în mod natural în roca şistoasă nu se deosebesc în niciun fel de alte gaze naturale, însă ele sunt captive în straturi de rocă etanşe şi necesită alte metode de extracţie decât cele din zăcămintele tradiţionale de gaze. Ceea ce este unic este stratul de rocă din care se extrage acest gaz. În alte zone din România există gaz care s-a adunat şi a rămas blocat. Formaţiunile de roci care conţin gaz de şist nu permit delasarea gazului. Când vorbim de gaz de şist sau gaz neconvenţional ne referim doar la modul în care gazul este ţinut în pământ din punct de vedere geologic, dar gazul în sine este acelaşi.

Reporter: Credeţi că producerea de gaze neconvenţionale are viitor în ţara noastră?

Tom Holst: Dacă există resurse, da. Viitorul va fi pozitiv, pentru că va fi nevoie de o dezvoltare puternică, de multe investiţii, va avea efect în sectorul ofertei, va crea crea multe locuri de muncă de o înaltă calificare, sprijinite de furnizori de servicii, de tehnicieni, de industriile conexe etc. Poate avea beneficii economice importante.

Reporter: Cât a investit compania anul trecut, la nivel global?

Tom Holst: Am investit circa 29 miliarde dolari, în 2011. Profiturile le-am reinvestit aproape în întregime. Mesajul cheie este că afacerea cu energie este foarte bună pentru că cererea de energie în lume creşte într-un asemena ritm, încât trebuie să reinvesteşti pentru a găsi noi surse.

Reporter: Compania mai are şi alt profil, exceptând petrolul şi gazele?

Tom Holst: "Chevron" este, în principal, companie petrolieră şi de gaze, dar suntem implicaţi şi pe energie - pe geotermal, biocombustibil şi solar.

Suntem o companie veche de 125 de ani şi cooperăm în toate zonele din lume care au petrol şi gaze. Ştim cum să-l găsim, ştim cum să-l forăm, ştim cum să-l producem, ştim cum să aplicăm procedurile de protecţie a mediului şi de siguranţă, lucrăm cu guverne şi comunităţi de toate dimensiunile şi formele.

Reporter: În final, ce alte proiecte mai aveţi în Europa de Est, pe lângă cele din România şi Bulgaria?

Tom Holst: Avem proiecte în Polonia, în stadii incipiente. Suntem puţin mai avansaţi decât în România. În zona de Est avem din 1990 o înţelegere cu Kazahstanul să dezvoltăm un câmp petrolier - unul dintre cele mai mari din lume. Avem o conductă care trece prin Rusia, către Marea Neagră, deci avem o prezenţă în zona Caspică ce datează de peste 20 de ani. La nivel mondial, principalele noastre zone de operaţiuni sunt în SUA, Canada, Indonezia, Thailanda, Asia de Sud, Australia, Angola, Nigeria, Marea Nordului etc.

Reporter: Mulţumesc!