Să o ţinem langa poate face totuşi... danga

Orice soluţie presupune... nu-i aşa... o problemă! Problema noastră, a celor care scriem despre starea părăginită, spre demolare, a democraţiei din România, mă rog, o mînă de rătăciţi, este totuşi una comună. Li se întîmplă multora, oameni de toate felurile şi de toate categoriile. Este o problemă grav acutizată în civilizaţiile modernităţii. Prin extensie şi rezis­tenţă în timp, a devenit un fel de molimă care bîntuie fără leac, ba chiar emblemă a timpurilor pe care le trăim: inaderenţa comunicaţională. Un tip de incongruenţă relaţională din care s-a hrănit pe săturate arta modernă, de la pictură la film şi de la muzică la literatură. Cea mai spectaculoasă formă, pentru mine, rămâne teatrul absurdului. Limba română, ca multe altele, a creat sau a preluat expresii iconice ale problemei: cîinii latră, caravana trece, a vorbi de-a surda, una vorbim başca ne-nţelegem, a vorbi la pereţi, ori a vorbi (predica) în deşert etc. Soluţia neaşteptată şi întrucîtva miraculoasă a problemei mi-a fost oferită de scînteia de geniu a marelui contrafilozof şi umorist Octavian Sava. Ea se subsumează conceptului metapsihologic şi postlingvistic, de o originalitate mai pură decît apa gheţarilor antarctici şi de o forţă megaţunamică... Danga, langa!

Aşadar, urmînd exemplul arhetipal al vacii care nu mai vrea să rătăcească, creanga, ne întoarcem şi noi la subiectul democraţiei practicate în România, la ceea ce s-ar mai putea face pentru ca cenuşăreasa să se ridice de pe patul agoniei în care zace astăzi, transformată ca prin miracol într-o prea frumoasă şi plină de viaţă, princiară, mireasă. Fără să căutăm prea mult în cotloanele întunecate ale imaginaţiei, am putea, spre exemplu, să facem ceea ce am zis că facem... prin referendum! Să reducem drastic pletora de aşa zişi "reprezentanţi ai poporului" care zac prin fotoliile de deputaţi şi senatori. Concomitent, dar încă şi mai drastic, ar trebui limitat prin lege/constituţie numărul de salariaţi ai instituţiilor publice, cheltuielile şi gradul de îndatorare guvernamental-bugetare. Aşa cum există un procent de reprezentativitate, un ales pentru un număr de alegători, la fel se poate predetermina un număr de funcţionari publici, pentru un cetăţean. Vreo trei sute de parlamentari, în total, ar fi mai mult decît suficient pentru România. Al doilea lucru ar fi să urmăm exemplul americanilor şi să facem mandatul parlamentar cît mai scurt, 2 ani la deputaţi, să zicem. După cum ar trebui să reducem la maxim, să le desfiinţăm pur şi simplu, privilegiile asociate astăzi cu funcţiile reprezentative. Eu unul nu le-aş da gratuit nici măcar bilete de tramvai/metrou/autobuz/troleibuz, necum salarii şi pensii! Atunci să vedem cine se mai înghesuie pe liste!!! În plus, ar trebui să introducem proceduri democratice de evaluare şi revizuire a exercitării mandatelor reprezentative, mergînd pînă la retragerea/invalidarea lor, de către deţinătorii de drept, autentici, ai puterii, alegătorii. Absolut obligatoriu ar fi să transformăm Senatul în cameră de evaluare şi revizuire/amendare legis­lativă şi să reducem la maxim atributul de iniţiativă legislativă al membrilor corpului parlamentar. Prin logica separării şi echilibrului puterilor în regimul democratic, iniţiativa legislativă aparţine executivului, dar nu sub forma aberantă a abuzului de "ordonanţe de urgenţă", ci a privilegiului de a întocmi legi, de la cap la coadă, supuse apoi spre evaluare, dezbatere şi aprobare Parlamentului. Desigur, tot la repezeală şi neapărat ar fi să revizuim clar atribuţiile şi rolul instituţiei Preşedintelui. Se vede clar din experienţa post-decembristă că aşa zisul rol de "echilibru" şi "înţeleaptă intervenţie" la care au "visat" părinţii fondatori ai actualei constituţii este o pură iluzie. Mandatul direct al Preşedintelui trimite la puteri executive nu limitate, ci largi, dacă nu chiar depline. Am putea împrumuta modelul folosit în alte ţări, acela al alegerii prin sufragiu direct a unui "Preşedinte" care să fie de fapt Prim Ministru, (SUA, Israel) urmînd ca funcţia prezidenţială, dacă mai considerăm că este nevoie de ea, să rămâ­nă pur simbolic-reprezentativă, putînd foarte bine să fie atribuită prin votul majoritar al Senatului unei personalităţi a vieţii publice, demne de a fi "Simbol al României". Asta, zic aşa, la repezeală, în primele două-trei mutări de deschidere. Pentru "jocul de mijloc" am putea să recurgem la extinderea unor forme ale democraţiei directe, deja folosite în diferite ţări cu sisteme democratice de guvernare, de tip reprezentativ. Spre exemplu, stabilirea priorităţii proiectelor guvernamentale şi alocarea finanţării bugetare, măcar în parte, pe baza votului direct, electronic, al celor interesaţi. Se pot prestabili formule de relevanţă a votului care să ia în considerare majorităţi ad hoc, majorităţi relative sau absolute, după caz. Mă rog, dacă scotocim mai adînc prin sacul cu minuni al democraţiei directe am putea recurge, de ce nu, şi la formule de vot ale cetăţenilor care să sprijine, să blocheze sau să anuleze votul majorităţii parlamentare. Noi am avut recent un caz şcoală. Parlamentarii s-au apucat să facă legi pentru ei, ca să scape de consecinţele penale ale faptelor lor. O pot face pentru că au majoritatea parlamentară suficientă, iar în plus se bat cu pumnul în piept că ei sunt democraţi şi reprezentativi. Vreo şase milioane de oameni, întrebaţi şi chemaţi la vot, spun clar că asta e o măgărie care trebuie interzisă, anulată. Păi, de ce să folosim un mecanism atît de greoi şi nedecisiv, cînd am putea prevedea ca cetăţenii să poată vota în parlament, ca o contrapondere la deciziile "reprezentanţilor", dînd cîştig de cauză unei majorităţi care să nu reprezinte doar voinţa "aleşilor" ca pînă acum, ci voinţa "aleşilor şi a alegătorilor" luaţi la un loc. Dacă se adună, dacă nu... atunci în mod clar, se scad!!!

Ei, de zis, eu aş mai zice, "că cuvîntul din poveste înainte mult mai este", dar mă socotesc că s-o pus pe înserat şi e momentul să punctez hermeneutic: "Danga, langa, Sună-n asfinţit talanga; Şi de la păşune, iaca, vine tacticoasă, vaca. Nu mai vrea să umble creanga, vine-acasă... danga... langa"!

https://www.youtube.com/watch?v=2WwITmEm6tw