Scurtă călătorie în Ţara Minunilor de care ne-am putea lipsi... bucuroşi

Poate că, undeva, pînă la urmă, Lewis Carroll are totuşi dreptate: "Ce este viaţa, dacă nu un vis". Într-o formă sau alta, de la Shakespeare, pînă la Eminescu şi de la el, pînă colea, la noi, în zilele acestea de restrişte, ideea a încolţit în minţile cele mai frumoase ale umanismului occidental şi a circulat mult dincolo de sferele filosofiei şi ale poeziei, pînă la poalele cetăţilor ştiinţei. În mitologiile şi cărţile de înţelepciune ale culturilor orientale ea a fost însămînţată cu multe mii de ani înainte şi nu este deloc improbabil că rădăcina aceea a lăstărit, în cele din urmă, şi în cultura Europei. Toate bune şi frumoase, n-aş avea nimic împotrivă, dacă nu ar exista, însă, şi visele urîte. Coşmaruri sau mai rău! Ce poate fi mai rău decît coşmarul? Coşmarul din care nu te poţi trezi. Niciodată!!! Şi, încă n-aş ridica glasul, dacă fiecare ar fi responsabil pentru visurile lui. Din păcate, realitatea pe care o "visăm", cei mai mulţi dintre noi, este creată şi ne este impusă de alţii. Şi este de coşmar! Să trecem prin oglindă, aşadar, şi să ne minunăm!

Un gazetar harnic şi şugubăţ (Ionuţ Bălan) ne-a aruncat în faţă, mai zilele trecute, o ciosvîrtă de realitate, numai bună să ne pună pe gînduri. Fraţilor, pe ce lume credeţi că ne aflăm? Anul trecut, românii au "cumpărat" impozite şi taxe de 639 de lei (lunar!!!) şi alimente de 337 de lei! Te pomeneşti că românu-i ca mîrţoaga din poveste lui Harap Alb. Mănîncă jar, în loc de iarbă cu trifoi. O fi, nu zic, dar nu am văzut pe nicăieri efectele din basm. Acolo, animalul răpciugos se trasforma pe dată într-un bidiviu fermecat gata să îl ducă pe noul lui stăpîn oriunde, ca vîntul şi ca gîndul. În plus, mai are şi darul precogniţiei, ba încă stăpîneşte la perfecţie conversaţia în limba omenească. La noi, pe străzi, însă, circulă în continuare exemplarul tip mîrţoagă, tot mai vlăguit şi costeliv, multiplicat în mii şi milioane de exemplare. De aici, însă, merită făcut un pas înainte. Căci problema cea mai gravă nu stă în construcţia nesănătoasă a fracţiei cu pricina, de care, vezi treaba, numai oglinda lui Alice ar putea fi responsabilă, ci ceea ce se întîmplă cu cei 639 de lei înmulţiţi cu cele cîteva milioane de sclavi impozitaţi, ori 12 luni. Ce se întîmplă? Păi, de aici începe buba! Nimeni nu ştie ce se întîmplă.

Există ţări, nu doar dincolo de oglindă, în care cei care colectează impozite şi taxe, autorităţi ale statului de orice fel, au obligaţia să ţină evidenţa destinaţiei fiecărei unităţi monetare încasate şi să o pună la dispoziţia cetăţeanului, oricînd o avea acela chef să vadă unde s-au dus banii lui, cei pe care statul i-a "colectat" din buzunar, sub pretextul că îi va face un bine şi viaţa mai uşoară! Nu banii vecinului, nu ai locuitorilor străzii, comunei, oraşului sau ţării, ci bani lui, ai Cetăţeanului X! Fiecare din cei 639 de lei pe care i-a pus el în puşculiţa autorităţii respective, ca un cetăţean cuminte şi ascultător de legi ce se află!!! Doar că la noi autorităţile abia catadicsesc să afişeze din cînd în cînd nişte panouri cu propagandă şi auto-reclamă politică în care ni se spune cîţi bani din grămadă s-au dus pe flori, pe borduri, pe poduri şi pasaje care costă de 10 ori mai mult decît în oricare loc civilizat şi cu economie de piaţă din lume, mă rog, "pe ace, brice şi carice". De ce a costat atît, cînd putea să coste de 10 ori mai puţin? De ce în loc de canalizare avem aplicaţii prin care autorităţile ne anunţă pe telefon că în Bucureşti iar s-a revărsat Marea Neagră, în urma ultimei ploi mai avîntate? De ce în loc de şcoli şi educaţie avem analfabetism şi abandon şcolar în proporţie de masă? De ce în loc de spitale şi alte aşezăminte de sănătate, bine dotate tehnologic şi cu personal medical de înaltă calificare, avem un fel de triaje dărăpănat -sărăcăcioase cu sejur limitat pentru cei care vor muri mîine şi poimîine? De ce în loc de instituţii capabile să asigure siguranţa cetăţeanului şi a mediului său, urban sau rural, avem doar nişte "armate" de încasatori de salarii şi beneficii instituţionale cu totul nejustificate, gata oricînd să sară cu "bulanul" pe spinarea cetăţeanului amărăştean şi din mijlocul cărora se recrutează, din păcate, şi "înalţii protectori" ai lumii şi ai activităţilor interlope, prin care se creează "suveicile" şi "bidoanele" purtătoare de "banii negri" ai politicii din România? Plus, desigur, banii averilor celor din preajma vîrfului piramidei. De ce pentru servicii calitativ derizorii în raport cu standardele ţărilor cît de cît civilizate ale Europei, "justiţiarii" din România sunt răsplătiţi cu salarii şi pensii privilegiate şi fără nici o legătură cu calitatea activităţii pe care o desfăşoară, chipurile, "în interesul societăţii"? De ce... de ce... de ce...? Simplu! Pentru că, în sistemul instituţional şi legal care funcţionează în Romania, statul şi angajaţii/reprezentanţii săi nu au nici o răspundere pentru a împlini partea contractului întocmit cu cetăţeanul, pentru risipa pe care o fac, în timp ce cetăţeanul poate fi impozitat, taxat şi amendat oricît şi oricînd, iar în plus i se poate lua orice şi oricît din avut dacă nu plăteşte "fonciirea" la vreme! În felul acesta, sistemul cu pricina nu mai are nimic de a face cu realizarea obiectivelor care ar putea face viaţa cetăţeanului mai bună, dar are în schimb totul de a face cu mecanismele primitive şi barbare prin care "clasa superspusă", cum îi spunea Eminescu, îşi sporeşte cu viteza luminii averile pe seama redistribuirii în stil mafiot a resurselor colectate de stat şi, în acest fel, a distrugerii statului şi a societăţii care depinde de serviciile lui. Adică, noi, cei mulţi, ce ne aflăm sub vremi.