Sierra Quadrant: Peste 25 de ani de activitate în domeniul consultanţei de business

Reporter: Sierra Quadrant este unul dintre cei mai importanţi jucători din piaţa serviciilor de consultanţă din România. Ce defineşte, în esenţă, oferta, serviciile dumneavoastră?

Florin Dragomir: Sierra Quadrant înseamnă, în esenţă, experienţă, expertiză şi, bineînţeles, rezultate. Suntem pe piata consultanţei de business încă din anul 1998, iar unul dintre fondatori, cetăţean american, a reprezentat un fond american de investiţii cu acelaşi nume. Sunt 26 de ani de când oferim servicii integrate de consultanţă, reorganizare, restructurare a business-urilor. Am dezvoltat sute de planuri de restructurare, de repunere a unor companii pe linia de plutire în aproape toate domeniile, de la construcţii la comerţ, servicii şi industrii de ultimă generaţie. Am reuşit să salvăm multe companii aflate în pragul falimentului, securizând locuri de muncă şi valorificând active de ordinul miliardelor.

Reporter: Ce anticipări aveţi privind evoluţia pieţei insolvenţei în perioada următoare?

Florin Dragomir: Trecem, din păcate, printr-o perioadă plină de provocări de ordin economic, fiscal, politic, social. Sunt multiple efecte, pe toate palierele, de la producţia industrială, la consumul populaţiei, de la incertitudinea fiscală la dimensiunea investiţională.

În tot acest context, încercăm să anticipăm efectele economice, să dezvoltăm studii, analize de piaţă, să discutăm cu specialiştii din domeniu în încercarea de a monitoriza, a înţelege şi a anticipa tendinţele economice şi efectele asupra businessului românesc.

În ultimii ani, economia a trecut printr-o situaţie fără precedent - pandemia cu măsurile restrictive, inflaţia, războiul, măsurile fiscale, toate au influenţat realitatea în mai puţin de 3 ani. Pentru multe dintre firme, mai ales companii mici şi mijlocii, provocările au fost uriaşe, iar insolvenţa este mai mult decât iminentă.

Reporter: Asta ar trebui să fie o veste bună pentru practicieni...

Florin Dragomir: Nu e atât de simplu. Noi suntem aici să ajutăm companiile, la bine şi la rău, in primul rand să depăşească momentele dificile.

La urma urmei, noi avem două obiective alternative în mandatul primit, respectiv redresarea societăţii în cazul restructurării/reorganizării judiciare sau valorificarea patrimoniului într-un termen rezonabil în cazul falimentului.

Criza financiară din 2008 ne-a arătat că incertitudinea economică scade interesul investitorilor şi implicit cererea din economie, iar costurile insolvenţei cresc semnificativ.

Reporter: Sunt procedurile de preinsolvenţă o alternativă viabilă? Cum şi-a adaptat Sierra Quadrant oferta noului cadru legislativ?

Florin Dragomir: Clar da, actualul cadru legislativ aduce câteva lămuriri de esenţă, iar practica judiciară acum se conturează. Va fi nevoie de câţiva ani pentru cristalizarea unor soluţii de bună practică.

Principalul nostru atu este resursa umană. Avem colegi cu specialităţi diferite, experienţă de peste 25 ani în domeniul consultanţei şi al insolvenţei şi suntem pregătiţi pentru asistarea firmelor aflate în dificultate. Principala noastră preocupare este să aducem la cunoştinţa managerilor conştienţi de problemele propriului business că prevenţia este absolut esenţială si că măsurile asociate sunt cu atât mai eficiente cu cât sunt luate din timp, cu ajutorul specialiştilor. Pentru asta căutam mereu soluţii de comunicare directă cu antreprenorii, cu cei care simt nevoia unei expertize.

Reporter: Cum vă transmiteţi mesajul întreprinzătorilor?

Florin Dragomir: Comunicarea pe mai multe nivele este singură soluţie a consultantului firmelor "in distress". Participarea la conferinţe şi întâlniri cu oamenii de afaceri, publicarea propriilor opinii şi a studiilor şi analizelor realizate de experţii noştri, platforma noastră web, prezenţa activă în social-media, colaborarea cu mass-media, cum sunteti dvs sunt principalele coordonate ale unei campanii de comunicare integrată, menită să ofere expertiză dar şi educaţie antreprenorială.

• Procedura de insolvenţă transfrontalieră - noua provocare pentru practicieni

Reporter: Mai apar provocări în materie de insolvenţă după atâţia ani de experienţă?

Florin Dragomir: Economia este un organism viu, care se schimbă tot timpul. Mai ales economia noastră, aflată într-o evoluţie permanentă. Altfel spus, avem parte tot timpul de provocări, atât de natură practică cât şi juridică, odată cu evoluţia doctrinei şi a practicii. Cea mai nouă şi mai amplă provocare o reprezinta gestionarea unei proceduri de insolvenţă transfrontalieră, în care procedura principală este în România, iar cea secundară este în Germania.

Reporter: Cum se desfăşoară o asemenea procedură?

Florin Dragomir: Este o procedura ce presupune cooperarea dintre instanţele româneşti şi străine şi mai ales dintre practicienii români şi cei germani, într-o măsură care să permită administrarea eficientă a procedurilor, în interesul creditorilor. Cooperare vizează în principal coordonarea, administrarea, valorificarea şi supravegherea bunurilor şi activităţii debitorului, de către reprezentantul român împreună cu reprezentantul străin, scopul fiind îndestularea creditorilor din ambele proceduri.

Este necesară cunoşterea legislaţiei europene cu privire la procedura transfrontalieră inclusiv a legislaţiei interne a statului unde s-a deschis cea de-a doua procedură şi este obligatoriu ca reprezentantul român să aibă experienţa şi mijloacele financiare şi tehnice pentru a-şi exercita atribuţiile eficient. Este un proiect amplu, plin de provocări, în care experienţa echipei noastre îşi spune cuvântul. Este un pas important pentru noi, în sensul dezvoltării serviciilor noastre.

Reporter: Este comunicarea o problemă?

Florin Dragomir: Dincolo de provocările lingvistice, există diferenţe semnificative atât în legislaţia specifică cât şi în modalitatea de aplicare. Din analiza rapoartelor de activitate ale practicianului german, am realizat cât de puţin formali sunt, de unde şi concluzia că profesia este foarte respectată în vestul Europei.

Reporter: Cel mai cunoscut caz în presă de restructurare transfrontalieră este restructurarea solicitată de compania Blue Air în Italia, pe lângă procedura derulată în România. Mai sunt astfel de cazuri care ar putea fi aduse la cunoştinţa publicului? De ce companiile respective au recurs la acest tip de restructurare.? Care sunt particularităţile unei astfel de restructurări?

Florin Dragomir: În cazul Blue Air, după ştiinţa noastră, vorbim despre concordatul preventiv, deschis în România şi ulterior deschis in Italia, între timp eşuate în procedura insolvenţei. Restructurarea transfrontalieră se impune în cazul societăţilor cu "sedii" în alte ţări din UE decât cea în care are "centrul intereselor principale". Este dificil de aflat câte asemenea cazuri sunt la nivelul Uniunii Europene întrucât, spre deosebire de insolvenţă, restructurarea se desfăşoară majoritar în afara instanţei şi sunt mai mult sau mai puţin confidenţiale. Esenţială este aplicarea Regulamentului UE 2015/48 privind procedurile de insolvenţă, cel puţin în ceea ce priveşte determinarea instanţei competente să deschidă o procedură de insolvenţă şi a legislaţiei naţionale aplicabile.

Reporter: Care sunt diferenţele între restructurarea common-law şi restructurarea transfrontalieră? Este mai uşor utilizarea unor proceduri precum work-out şi pre-pack? Cum se păstrează tratamentul echitbil pentru creditorii aceleiaşi companii?

Florin Dragomir: Desi avem propriul departament de analiza suntem totusi o societate de practicieni si lasam dreptul comparat doctrinei si analistilor. Intelegem ca propunerea de Directivă privind uniformizarea anumitor aspecte privind insolvenţa incearca sa apropie normele de preinsolventa si insolventa din UE de cele din sistemul anglosaxon, in primul rand de cel american si sunt cateva spete de renume la care aceasta procedura de transfer a avut succes si a condus la salvarea afacerii in sine. Tocmai asta este scopul propunerii de Directiva, ca transferul "pre-pack" sa fie monitorizat si transparent, respectandu-se interesul creditorilor.

Reporter: În cadrul acestui tip de restructurare, ce se întâmplă în cazul divizării? Ce se întâmplă cu obligaţiile, cu debitele asumate la nivelul întregii companii în cazul unei divizări transfrontaliere?

Florin Dragomir: Divizarea, ca de altfel şi fuziunea unei societăţi în cadrul unei proceduri de restructurare (cum este concordatul preventiv) se supune în acelaşi timp şi normelor speciale în materie, în cazul Romaniei vorbind de legea 31/1990, care transpune tot o directivă europeană. Concret, restructurarea în "preinsolvenţă" permite divizarea, ca o măsură a planului de restructurare, dar vor trebui respectate şi prevederile legislaţiei în materia dreptului societăţilor comerciale din toate statele implicate. Tot prin planul de restructurare vor fi aduse la cunoştinţa creditorilor intenţiile societăţii "in distress" cu privire la repartizarea datoriilor istorice în cadrul divizării.

Reporter: Vă mulţumim!