Singura soluţie este să fim uniţi

Europa a făcut faţă crizelor în trecut. Cu toate acestea, astăzi ne confruntăm cu cea mai mare lovitură la adresa vieţilor, societăţilor şi economiilor noastre. Niciodată în peste 60 de ani de existenţă a Uniunii nu a avut loc o astfel de răsturnare subită şi de mare amploare a structurilor noastre sociale şi economice.

Într-o serie de state membre, sistemele de sănătate se confruntă zilnic cu tragedia vieţilor pierdute. Întreprinderi viabile sunt puse în faţa falimentului, pierd clienţi şi pieţe. Oamenii se tem pentru activitatea lor profesională şi pentru mijloacele lor de subzistenţă. Mulţi dintre ei si-au pierdut brusc locurile de muncă. Dacă în 2008, în perioada crizei financiare, a trebuit să construim o barcă de salvare în mijlocul furtunii, în 2020 coasem măşti de protecţie în mijlocul pandemiei.

Deşi operaţiunile de urgenţă la scară largă continuă să fie regula şi sănătatea publică rămâne prioritatea noastră absolută, acesta este momentul crucial pentru guvernele şi factorii decizionali de pe întregul continent de a începe să contureze calea către redresarea economică a Europei. Va exista o zi de mâine. Astăzi, trebuie să facem tot posibilul să oprim virusul, atenuând totodată efectele sale economice; mâine va trebui să relansăm economia, fără să ne subminăm eforturile de a limita răspândirea virusului.

Nivelul împrumuturilor din sectorul public creşte în mod dramatic, întrucât statele membre se străduiesc să ofere un colac de salvare, atât populaţiei, cât şi întreprinderilor. Acesta este un răspuns fiscal necesar, dar nu suficient, la situaţia de urgenţă actuală. Măsurile de la nivelul UE sprijină la maximum eforturile naţionale: prin stabilirea cadrului adecvat, prin flexibilizarea normelor privind ajutorul de stat, prin activarea clauzei derogatorii generale din Pactul de stabilitate şi de creştere, şi prin furnizarea unui sprijin direct prin reprogramarea fondurilor UE.

Iniţiativa pentru investiţii ca reacţie la coronavirus ne-a permis să mobilizăm fiecare euro disponibil în temeiul politicii de coeziune. Oferim sprijin imediat şi finanţare pentru măsurile de combatere a crizei. În Spania sunt deja cumpărate măşti şi aparate de ventilaţie, în Italia se acordă sprijin pentru munca şi învăţământul la distanţă, în Cehia şi Lituania se acordă ajutoare de urgenţă pentru IMM-uri şi în Portugalia se desfăşoară activităţi de cercetare, testare şi elaborare de produse relevante pentru combaterea COVID.

Deşi sunt necesare, măsurile de urgenţă implică riscuri pe termen mediu sau lung dacă nu sunt însoţite de instrumente de siguranţă adecvate şi solide la nivelul UE. Cu toate că impactul final al acestui şoc extern simetric este încă incert, este deja clar că există un risc de redresare asimetrică. Structurile economice ale statelor membre şi ale regiunilor sunt foarte diferite, unele dintre ele fiind dependente de sectoare care se pot redresa mai lent, cum ar fi turismul, transportul sau cultura. Nivelul şi amploarea bolii au evoluat în mod diferit în cele 27 de state membre. Mai mult, unele regiuni şi state membre dispun de mijloace financiare considerabile pentru a-şi susţine economia, altele nu mai dispun de multe mijloace şi şi-au epuizat marja de manevră bugetară pentru investiţii.

Situaţiile preexistente de vulnerabilitate şi inegalitate tind să devină exacerbate pe timp de criză. În timpul şocului petrolier din anii 1970, multe regiuni cu economii bazate pe servicii s-au adaptat rapid, devenind prospere în această nouă realitate, în timp ce unele regiuni cu economii bazate de producţie au întâmpinat dificultăţi timp de multe decenii. Un model similar a urmat crizei financiare din 2008 - unele regiuni s-au redresat, altele şi-au revenit doar după mai mult de un deceniu. Cu ocazia ambelor crize, adaptarea pe termen lung şi pierderea de locuri de muncă au fost însoţite de instabilitate politică şi de o creştere a populismului.

Instrumentele de la nivelul UE vor fi esenţiale pentru a compensa diferitele capacităţi naţionale. Aceasta nu este o opţiune ci un imperativ, având în vedere necesitatea de a salvgarda cel mai mare activ economic de care dispunem: piaţa unică. De la instituirea acesteia, se estimează că piaţa unică a crescut PIB-ul UE cu aproximativ 8-9 %. Declinul ei ar putea costa unele state membre până la 15-20 % din venitul real pe cap de locuitor al acestora1. Beneficiile sale depăşesc cu mult contribuţiile statelor membre la bugetul UE.

Câteva măsuri importante au fost deja luate la nivelul UE pentru a răspunde acestei crize. Programul de achiziţionare al Băncii Centrale Europene reprezintă un angajament puternic al politicii monetare pentru protejarea zonei euro. În domeniul fiscal, instrumentul SURE va contribui la protejarea locurilor de muncă şi a lucrătorilor. Liniile de credit preventive din cadrul MES, adaptate în mod corespunzător circumstanţelor, vor sprijini finanţarea cheltuielilor de sănătate directe şi indirecte. O capacitate de creditare consolidată din partea BEI va oferi sprijin întreprinderilor aflate în dificultate. Cu toate acestea, este nevoie urgentă de un element suplimentar.

Este nevoie de un fond de redresare capabil să realizeze investiţii masive şi să promoveze convergenţa pentru a relansa economia şi a o pune din nou pe calea creşterii economice. Acesta ar trebui să fie ancorat în bugetul pe şapte ani al UE, care este o expresie a obiectivelor europene comune, deceniu după deceniu. Un fond de redresare de anvergură, suficient de mare pentru nevoile actuale, şi un buget consolidat al UE, capabil de a promova niveluri durabile ale investiţiilor publice - toate acestea vor fi esenţiale pentru restaurarea, redresarea şi rezilienţa Uniunii noastre.

Această capacitate financiară consolidată ar trebui să se sprijine pe instrumente inovatoare bazate pe buget care să nu se adauge la datoria statelor membre. Deşi împrumuturile sunt deja disponibile - prin intermediul unor instrumente diferite, cheltuielile dirijate, rapide şi inteligente, prin granturi, trebuie să fie consolidate. Aceasta este situaţia în care trebuie să inovăm pentru o redresare economică susţinută şi o ieşire coerentă din criză.

În acest cadru, soluţiile locale şi regionale care contribuie la coeziune şi convergenţă în întreaga Uniune, cu un sprijin financiar maxim pentru cei mai vulnerabili, sunt esenţiale, dacă dorim să evităm riscul foarte real de redresare asimetrică şi de dezvoltare economică tot mai divergentă între statele membre şi în interiorul acestora. Împreună cu pachetele de intervenţie Corona, politica de coeziune şi-a dovedit din nou adaptabilitatea şi relevanţa în perioadele de criză - după cum a fost cazul în multe alte ocazii precedente. Cu toate acestea, coeziunea este o politică de transformare pe termen lung cu un istoric solid în promovarea convergenţei sociale, economice şi teritoriale. Dacă, în situaţia de urgenţă, politica de coeziune este importantă, în perioada de redresare ea va fi esenţială.

Pe calea redresării, Europa are o sarcină extrem de importantă: să se întoarcă la fundamente pentru a pune bazele viitorului. Revenim la principiile fundamentale ale Uniunii noastre, cum ar fi interdependenţa, convergenţa şi solidaritatea, promovând în acelaşi timp modelul nostru economic şi social, şi stabilind calea către un viitor mai ecologic, digital şi echitabil. Singura soluţie este să fim uniţi.

EDITORIAL PUBLICAT DE

ELISA FERREIRA, COMISARUL EUROPEAN PENTRU COEZIUNE ŞI REFORME, PE EURACTIV.RO