Societatea de risc

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial / 16 martie 2011

Cornel Codiţă

Conceptul acesta nu a ieşit la suprafaţă acum, din noianul comentariilor, ori al gîndurilor articulate în marginea catastrofelor care se înlănţuie, devastînd unul dintre cele mai vechi şi mai fascinante centre de cultură şi de civilizaţie ale lumii, Japonia. Nu, el a fost lansat pe la jumătatea anilor "80, ai secolului trecut, şi provine din cel mai viu focar al gîndirii conceptuale şi de filosofie socială care a rămas activ în Europa, dincolo de graniţele secolului XIX, Germania. Ulrich Beck l-a lansat ca titlu al cărţii sale, "Risikogesellschaft. Auf dem Weg eine andere Moderne", propunînd o viziune care a părut multora, atunci şi de atunci încoace, mai degrabă pesimis-tă, "de nişă". Una dintre acele curiozităţi pe care nu le poţi ignora, pentru că este prea interesantă şi articulată, dar nici nu o poţi dezvolta, pentru că te duce în consecinţe cu care nu poţi sau nu vrei să ai de a face. Nici teoretic, nici practic! Fără să introducă în ecuaţie catastrofele naturale, ca pe o variabilă principală, ci doar una de context, Beck îşi obliga cititorul să exploreze posibilitatea conform căreia viaţa societăţilor mature, intrate în era post-modernităţii, a globalizării, va trebui să integreze, ca pe un "dat natural", metafora utilizată cîndva de Robert Musil: "Posibilul nu include doar visele urîte ale unei persoane slabe de nervi, ci şi intenţiile încă netrezite la viaţă ale lui Dumnezeu". O lume a oricăror, ba mai rău, a tuturor posibilităţilor, rău gestionată, ar putea fi mai degrabă una de coşmar, decît una care ţine de Grădinile Raiului. Acesta era avertismentul! Ascultînd cu sfinţenie de legea "de fier" a lui Murphy, conform căreia "OMUL nu o ia pe calea cea bună, decît după ce a epuizat toate celelalte căi greşite", Europa, America şi alte societăţi contemporane modelate de interesele, legile, valorile şi non-valorile lor şi-au văzut de treburile obişnuite, adică au continuat să mizeze pe "inerţia favorabilă a progresului istoriei"! Rezultatul: lumea modernă a plonjat, fără nici o plasă de siguranţă, într-un abis al posibilului unde a dat de crize care sparg toate barierele, toate aşteptările, previziunile ori limitele imaginaţiei, care tind să fărîme fundamentele economice, sociale şi politice ale modului de viaţă considerat pînă de curînd "firesc". Tabloul Japoniei, din aceste zile, adaugă doar ceea ce mai lipsea: forţa dezlănţuită a Planetei Pământ, asupra căreia omul nu are nicio măsură de control, ori de îmblînzire, şi care, în decursul a doar cîteva zeci de minute, poate arunca în haos una dintre cele mai performante şi mai bine organizate societăţi ale lumii de astăzi, dis-trugînd într-o înlănţuire coşmarescă de evenimente vieţi, bunuri, resurse, stabilitate şi sens al existenţei, pentru milioane de oameni. Societatea de risc a coborît din cărţile lui Beck în realitate! Violent, deloc plăcut, întristător şi îngrijorător.

Ce e de făcut?, vorba lui Lenin!

Drumul către soluţii nu este deloc presărat cu petale de trandafiri şi nici la îndemîna oricui. El presupune, înainte de orice, părăsirea definitivă a viziunii "pleziriste" care domină societăţile mature ale modernităţii, subjugate de iluzia "căii uşoare", deschisă la momentul oportun de ştiinţă, tehnologie şi aplicaţiile lor. Ne place sau nu, ieşirea din actuala zonă periculoasă a Istoriei este condiţionată de reinventarea unui nou ascetism! Al valorilor şi al atitudinilor! Este condiţionată, nu mai puţin, de renunţarea la triumfalismul ideologiei renas-centiste care-l proclama pe om "stăpîn al naturii" şi, în consecinţă, de repoziţionarea sa, desigur nu pasivă, în raport de dinamica cea mare a planetei care ne găzduieşte, nu neapărat şi nu întotdeauna binevoitor! În sfîrşit, este condiţionată de părăsirea definitivă a teritoriului strîmt şi confortabil al gîndirii determinis-te de ordinul întîi, pentru a ne aventura, inventînd noi unelte de gîndire, în zona mult mai largă şi mai inos-pitalieră a evenimentelor înalt improbabile, a riscurilor majore, ori ca să folosim metafora lui Nassim Talem, în ţara Lebedei Negre! O aventură care promite cel puţin tot atîtea lucruri minunate şi înspăimîntătoare, ca şi cele pe care modernitatea le-a dezvăluit în jumătatea ei de mileniu. O aventură care va desemna noi cîştigători şi noi pierzători la masa unde se vor împărţi beneficiile dezvoltării în lumea, atît de diferită de cea de astăzi, a societăţilor de risc performante!

Opinia Cititorului ( 6 )

Secţiunea de comentarii la articolele domnului Cornel Codiţă este abuzată grav, continuu, de unul şi acelasi cititor, de ani de zile, motiv pentru care, în acord cu autorul, am limitat textul oricărui comentariu la maximum 500 de semne.

  1. CINE NU RISCA, NU CASTIGA!

    Un articol pliat perfect pe "optimismul" dlui Codita.

    Ma intreb cum ar fi aratat continutul articolului daca, de exemplu, catastrofa s-ar fi produs undeva in zona exploatatiilor petrolifere ale "railor lumii" ?. 

    In 2009 am avut ocazia sa asist la o expunere, in cadrul sapatamanii Verzi organizata de Comisie, in care se prezenta acest proiect al insulelor acoperite artifiale pentru refugiatii ecologici

    Am propus la ranedul meu inscrierea in prioritatile nationale si acest aspect al refugiatilor ecologici...reactia nu a fost cea asteptata, de parca ar fi venit de la un extraterestru. Lipsa de informare si previziune ne poate impiedica sa construim noi Arci ale lui Noe 

    1. Noi Arce, nu arci ..... 

      Vis-a -vis de editorialul de fata, autorul opiniei de fata ,crede ca, este mai riscant sa nu infrunti un risc posibil decat riscul in sine.Prin expresia a infrunta se intelege si a actiona la limita imposibilului a ceea ce s-ar putea intampla,pornind de la date concrete. Desigur ,nu avem intentia de a analiza editorialul in sine care trateaza mult mai vast ,pornind de la cateva carti citate de autor, unele probleme privind riscurile. Un exemplu este necesar: cazul catastrofei nucleare...

      Imposibilul este o limita de care te apropii si de care tii cont exclusiv prin cunoastere,inclusiv in sfera creativitatii ! De care nu ducem lipsa. Vulgarizand putin,putem aplica aceste idei si la politica autohtona: ceea ce traiesc acum romanii este o catastrofa numita genocid ! Produsa de un grup de interese interne si externe. In mod sigur se va termina prost pentru cei care o dirijeaza ! Pentru ca va exploda mamaliga iar pe strazi se va auzi : Ridica-te Gheorghe,ridica-te Ioane!.....

CITEŞTE ŞI

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Comanda carte
veolia.ro
Apanova
rpia.ro
danescu.ro
Mozart
Schlumberger
arsc.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

18 Oct. 2024
Euro (EUR)Euro4.9724
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.5865
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.2949
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.9815
Gram de aur (XAU)Gram de aur399.9201

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
citiesoftomorrow.ro
cnipmmr.ro
thediplomat.ro
hipo.ro
Studiul 'Imperiul Roman subjugă Împărăţia lui Dumnezeu'
The study 'The Roman Empire subjugates the Kingdom of God'
BURSA
BURSA
Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ
The Kingdom of God on Earth
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.ro
www.dreptonline.ro
www.hipo.ro

adb