Spaţiile care ne găzduiesc stilurile de viaţă

În ultimii ani am trecut prin schimbări profunde care vor începe să producă din ce în ce mai multe efecte complexe în modul în care ne organizăm şi trăim vieţile personale şi profesionale. Industria construcţiilor va avea de integrat din ce în ce mai multe variabile, iar inovaţia sustenabilă va fi cheia succesului pentru următorii 20-30 de ani.

Construcţiile sunt adaptate obiceiurilor noastre şi mediului în care trăim. Acasă facem anumite lucruri, la birou altele. Pe traseul dintre cele două - găsim numeroase puncte de interes în care ne rezolvăm diferitele nevoi. Dacă climatul şi stilurile de viaţă se schimbă, construcţiile trebuie să ţină pasul.

Noile tehnologii începuseră deja să îşi facă simţită prezenţa în vieţile noastre. Însă erau încă la un nivel scăzut, modelele clasice încă erau majoritare. Apoi a venit pandemia şi rutinele noastre au fost anulate peste noapte.

Activităţile pe care le desfăşurăm acasă s-au schimbat. Aveam nevoie de mai mult spaţiu şi diferit construit. La fel s-a întâmplat şi în cazul birourilor. Ele erau gândite pentru modelul clasic - slujbe desfăşurate integral şi zilnic în clădirile de afaceri. Brusc multe dintre aceste birouri au fost goale pentru luni de zile.

Spaţiile comerciale aveau un trafic consistent şi constant. Majoritatea nici nu erau interesate de potenţialul unui magazin online. Şi probabil majoritatea spaţiilor industriale nu erau gândite pentru protocoale de securitate medicală. Pentru cele mai multe activităţi, acestea nici nu erau o necesitate. Însă pandemia a schimbat toate acestea. Pentru unii puţin, pentru alţii ceva mai mult şi pentru câţiva s-a schimbat total.

În perioada pandemiei am fost obligaţi să comandăm mai mult online. Am avut nevoie de un spaţiu de lucru şi copiii au avut nevoie de un spaţiu de învăţat separat. Am petrecut mai mult timp acasă, mai puţin în oraş sau călătorii. Am căutat soluţii de proximitate pentru diferite servicii care erau în apropierea biroului sau şcolilor. Şi lista schimbărilor continuă.

Dar mai ales fiecare dintre noi ne-am reanalizat acele aspecte pe care le consideram a fi de la sine-înţelese. Unii dintre noi au luat decizii majore, alţii doar au ajustat ici-colo.

Bineînţeles, nu toate aceste schimbări au continuat odată ce pandemia s-a încheiat. Însă nici nu ne-am întors 100% la rutinele anterioare. În plus, am învăţat că putem trăi şi altfel. Nu neapărat aşa cum am supravieţuit în pandemie. Dar se poate şi altfel. Şi atunci ne-am întrebat cum ne-am putea schimba viaţa şi spaţiile în care se derulează pentru a trăi mai bine, mai eficient, mai aproape de ceea ce ne dorim cu adevărat.

Apoi a venit războiul de la graniţă şi a început cursa tranziţiei de la gaz la electricitate. Preţurile au explodat. În acest context, mulţi au simţit nevoia de autonomie măcar pentru utilităţile de bază. Eficienţă energetică, panouri solare, pompe de căldură şi răcire, dar şi soluţii de rezervă în caz de nevoie. Alţii au decis să cumpere maşini electrice. Sau au înlocuit electrocasnicele pe gaz. Fiecare şi-a construit propria strategie pentru a-şi gestiona temerile.

Între timp, ocupaţi cu toate aceste provocări, nici nu am observat cum noile tehnologii deja au devenit o parte mult mai mare din vieţile noastre. Slujbele remote nu mai sunt o raritate. Liber profesioniştii şi IMM-urile au transformat soluţiile de urgenţă din pandemie în noi modele de business. Companiile şi-au reconsiderat viziunea asupra modelelor tradiţionale de lucru. Şi lista continuă.

Au mai trecut câţiva ani şi intră în scenă noi generaţii de potenţiali consumatori. Ei nu sunt ataşaţi emoţional modelelor anterioare de a trăi şi lucra. Pentru ei mutaţiile din aceşti ani au devenit singura realitate pe care o cunosc. Pe măsură ce îşi cresc veniturile şi profilul profesional, vor deveni factori decizionali în alegerea spaţiilor care corespund cerinţelor lor.

În acelaşi timp, mulţi dintre care se mutaseră în "suburbiile" marilor oraşe caută variante de întoarcere după ce s-au bucurat să-şi crească copiii "la iarbă verde". Lipsa infrastructurii educaţionale, medicale şi de socializare în aceste zone dezvoltate în ultimii 10-15 ani îi obligă să revină în oraş. Mai ales în contextul blocajelor din trafic şi distanţelor de parcurs pentru toate activităţile copiilor. Iar captivitatea "suburbiilor" lipsite de elemente esenţiale devine o lecţie pentru noile generaţii. Ar fi benefic să devină şi o lecţie pentru constructori şi dezvoltatori.

Pentru rezidenţial cuvântul cheie va fi "comunitate", ceea ce va presupune crearea infrastructurii care dă viaţă zonei. Construcţiile vor fi valorizate prin prisma stilurilor de viaţă oferite şi calităţii vieţii de zi cu zi. Încet-încet nu vom mai discuta despre mp, ci despre ce experienţe poţi trăi în acel loc.

Pentru birouri cuvântul cheie va fi "flexibilitate", ceea ce implică un model foarte diferit pentru crearea spaţiilor de lucru în comun. Poate mai multe spaţii de formare, şedinţe şi socializare. Mai puţine birouri "permanente". Însă va rămâne nevoia proximităţii fizice, chiar dacă nu este mereu zilnică. Pentru că motivaţia, soluţiile şi inovaţiile vin tocmai din dialogul informal al oamenilor din departamente diferite.

Pentru spaţiile comerciale traficul uman în magazin va deveni secundar celui online şi va avea nevoie de multe servicii şi facilităţi pentru a-şi păstra relevanţa în următorii 20-30 de ani. Probabil că vor apărea din ce în ce mai multe magazine temporare (pop-up stores) şi din ce în ce mai puţine permanente. Iar pentru spaţiile industriale capacitatea de a integra tehnologii de ultimă oră şi de a implementa protocoale riguroase specifice acestora vor deveni un "must".

Şi pentru oricare dintre acestea, proximitatea sau chiar conectarea la infrastructura rutieră adecvată va fi esenţială. Toleranţa oamenilor pentru a pierde timp în trafic va continua să scadă. La fel şi în cazul timpului de livrare.

Construcţiile nu sunt simple structuri de beton. Design-ul lor este determinat de nevoile şi dorinţele oamenilor. Cum îşi trăiesc vieţile, ce activităţi desfăşoară în ce tip de spaţii şi care sunt priorităţile lor. Iar dacă aceste vremuri ne-au învăţat ceva este tocmai că avem nevoie de socializare, comunicare, interacţiune umană. Şi adulţii, şi copiii. Şi în viaţa personală, şi în cea profesională.

Pe scurt: avem nevoie să trăim mai bine. Altfel spus, avem nevoie ca spaţiile în care ne aflăm să ne aducă pace, împlinire şi conexiune umană. În caz contrar, irosim resursele tuturor.

Articol preluat din Revista "BURSA Construcţiilor"