Spectrul economiei europene

Joia trecută, pe 4 februarie, Comisia Europeană a dat publicităţii previziunile economice pentru iarna anului 2016, aşa cum o face în fiecare an. Ori, acest instrument spectral - care descompune economia europeană şi a statelor membre în părţile sale componente - nu este doar un raport al stării de fapt, şi nici doar o anticipare a evoluţiilor pornind de la datele existente, ci îşi propune să fie mai ales o avertizare asupra riscurilor economice şi financiare. Ori, perspectivele economice la nivel global nu sunt tocmai pozitive. Deşi economia europeană stă mai bine decât politica europeană, raportul constatând că 2016 va fi al patrulea an de redresare, totuşi creşterea economică rămâne mai degrabă modestă, datorându-se mai degrabă consumului. Între timp, scăderea ritmului creşterii pe pieţele emergente, precum în China (pentru care raportul prevede o tendinţă scăzătoare de la 6,9% în 2015, la 6,5% anul acesta şi 6,2 în 2017), diminuarea semnificativă a comerţului mondial, precum şi impactul tensiunilor geopolitice din Orientul Apropiat şi Mijlociu, nu permit un pronostic optimist. Cum o mare parte a economiei mondiale se află în faţa unor provocări majore în 2016 - mai ales ţările aşa zis emergente, precum Rusia (-3,7% în 2015 şi o estimare de -1,2% în 2016) şi Brazilia (-3,8% în 2015 şi o estimare de -3,0% în 2016) care se află deja în recesiune - efectele negative asupra fragilei creşteri economice europene nu pot fi excluse.

Realizată de Directoratul general pentru afaceri economice şi financiare (DG ECFIN), pe baza datelor disponibile până pe 22 ianuarie 2016, Prognoza economică europeană (European Economic Forecast) a trecut aproape necomentată în România, cu excepţia câtorva comentarii din presă. României îi sunt dedicate două pagini din cele 200 ale raportului (capitolul al 23-lea, respectiv paginile 110 şi 111), iar anunţurile nu sunt chiar atât de optimiste, căci dincolo de creşterea economică, care ar putea ajunge la 4,2% în 2016 (stimulată de creşterea consumului ca urmare a reducerii TVA-ului), dar ar încetini puţin la 3,7% în 2017 (datorită reluării cursului inflaţiei şi a dispariţiei efectelor stimulentelor fiscale), deficitul ar urma să crească îngrijorător, de la 1,1% în 2015, la 3% în 2016 şi 3,8% în 2017, iar soldul contului curent va rămâne negativ, tendinţa negativă urmând să se accentueze (-0,9 în 2013, -0,6 în 2014, -1,6 estimat în 2015 şi -3,5 în 2016, respectiv -5 în 2017).

Oare atunci când s-a referit la Comisia Europeană ca la Înalta Poartă, spre deliciul populiştilor şi naţionaliştilor, Daniel Cioloş se referea şi la această evaluare economică care nu pare să evidenţieze efectele unei guvernări "tehnocratice"? Privind situaţia existentă, aşa cum apare aceasta din previziunile Comisiei, pare evident că riscurile politico-economice generate de tendinţa aventuroasă a guvernării din 2015 nu au fost diminuate. Dar, încă se poate acţiona, cu condiţia ca guvernul să nu intre într-o logică electoralistă. În analizele Comisiei sunt incluse numai politicile deja anunţate, iar proiecţiile sunt realizate pornind de la prezumţia că nu vor apărea modificări semnificative. Ori, un guvern "tehnocrat", care nu se prezintă în alegeri şi nu depinde de graţiile unui public aflat sub impactul campaniilor de tot felul ar putea remedia situaţia. Dar o va face? Vom vedea ce evoluţii au mai apărut din acest punct de vedere în mai 2016, când Comisia europeană îşi va actualiza previziunile economice.