Supermarketul de artă

De sărbători, casele de licitaţie au băgat marfă din plin şi şi-au suplimentat programul cam cum au făcut supermarketurile, hypermarché-urile sau chiar şi supermagazinele. Desigur, nu trebuie să ne închipuim acum că au apărut cărucioare la Teatrul de Operetă ori s-au montat galantare la GalAteCa, ci doar au fost încinse motoarele specifice, deja exis-tente. Interesant este şi fenomenul comercial post-sărbă-tori. Obosiţi de consum, săraci, dar gata oricînd să cumpere cu portbagajul, mergînd ca la biserică la noile magazine cît o catedrală, conaţionalii şi concitadinii noştri au revenit destul de repede în faţa caselor de marcaj, fie ele din super-hyper-uri sau anexate caselor de licitaţii de obiecte de artă, ca să respectăm profilul rubricii de faţă. Asta să nu se spună despre ei că nu sînt prea duşi la supermarket.

Deschiderea, în acest an, a fost făcută de "Alis", care nu se mai ducea acasă, înainte de sărbători, deşi în vara trecută ne-a arătat că ştie să respecte o vacanţă. Corelar la teorema asta ar fi o parafrazare a observaţiei lui Băsescu privind deosebirile absolute dintre anotimpul cald şi cel rece: vara este doar vacanţă, nu şi luna cadourilor". Oferta a fost bogată, la fel ca la licitaţiile precedente, numărînd 44 de picturi şi desene, renunţîndu-se, în sfîrşit, la cărţile puse în secţiunea înrămatelor sau înrămabilelor, 4 sculpturi, mai puţin ca de obicei, şi din astea două sînt medalii, 23 de diverse, cel mai scump costînd uşor sub 5 milioane, 32 de bijuterii scăpate de cadorisirea din decembrie şi doar 15 obiecte de argint.

Din cele 44 de picturi şi desene mai sus anunţate, s-au vîndut în licitaţie doar 12, iar preţul record a fost de numai 85 de milioane de lei, şi acesta obţinut nu pentru una, ci pentru două piese. Preţul în-seamnă vreo 2.100 de euro şi, dacă ţinem cont că picturile respective, altfel anonime, au subiecte din istoria armată a Greciei secolului al XIX-lea, nu ne-ar mira că numiţii euroi să vină din Elada zilelor noastre. Revenim în România cu Mişu Teişanu şi Ignat Bednarik, pictori ale căror realizări au fost vîndute cu cîte 18 milioane. Lucrarea celui din urmă a urcat de la 14,5 la 18 milioane, promiţînd, parcă, revenirea acuarelei de fiecare şedinţă semnată de Ignat Bednarik în licitaţiile de la "Alis". Duminică, ea nu a avut ca subiect vreo scenă galantă, ci chiar una comercială, de piaţă. Dacă ar fi fost marfă mai multă, mai multe femei şi ceva cărucioare am fi putut crede că este chiar o scenă de supermarket. "Casa cu flori", pornită de la 15,5 milioane şi vîndută cu 18, este una dintre cele două picturi de Mişu Teişanu propuse la licitaţia de duminică. Un "Apus de soare", în aceeaşi cromatică deosebită a pictorului, a fost oferită la 8,5 milioane, dar nu s-a vîndut. Licitaţia de duminică a excelat în vînzări din categoria celor de peste 10 şi sub 20 de milioane de lei. În apropierea celor 18 milioane mai sus pomenite se află cele 16,3 obţinute pentru un studiu în tehnică mixtă, dominant cu culori de apă, pentru seria regilor nebuni de Corneliu Baba. Preţ de pornire, lucrare autentificată de autograful autorului, provenienţă sigură şi nobilă, din colecţia Madar, iată trăsături ale vînzării care arată că lumea, cel puţin la început de an, nu are chef de experimente şi merge pe lucruri sigure. Dar parcă aş pune pariu că o să mai vedem numitul studiu prin licitaţii, la "Monavissa", la "Hanul cu tei" sau tot la "Alis".

Dacă facem abstracţie de cuplul anonimelor greceşti, am putea spune că podiumul de duminică a fost din categoria "10 milioane plus". Pe un loc trei ar veni cele 11 milioane obţinute pentru un desen în cărbune de Schweitzer-Cum-pă-na, reprezentînd lotci pescăreşti pe un ţărm de mare din 1956, fără vile, restaurante sau supermarketuri. Ţinînd cont că aşa cum am scris, este vorba, totuşi, de un desen în cărbune, preţul, care oricum a urcat de la 7,3 milioane, este unul bun şi anunţă o cotă bună pentru artist, chiar de la începutul anului. Cu vreo lună în urmă, un alt desen în cărbune de Schweitzer-Cumpăna, reprezentînd un portret de bărbat, a fost propus tot cu 7 milioane şi ceva dar nu s-a vîndut. În schimb, un alt portret de bărbat în cărbune de Schweitzer-Cumpăna, în care bărbatul este chiar Schwei-tzer-Cumpăna, adică un autoportret, a urcat în anul de abia trecut de la 5 la 19 milioane de lei. Şi are şanse uriaşe să fie acelaşi autoportret în cărbune, "29x20,5 cm, datat 1970", vîndut cu cîteva luni înainte cu 10 milioane, în creştere de la 4,3. Este într-adevăr, un act de curaj să rebagi în licitaţie cu 5,3 milioane o piesă pe care ai dat de două ori mai mult, iar faptul că a obţinut aproape de două ori mai mult decît a dat pe ea şi nu jumătatea cerută este ori o şansă, ori un calcul perfect, pe o anumită bază. Repetăm, e vorba de desene în cărbune că dacă aveam de a face cu uleiuri obţineam 85 de milioane, cît a fost recordul primei licitaţii a anului şi cît a obţinut pe "Ţărani în cîrciumă", pictură de Schwei-tzer-Cumpăna care a figurat în Salonul oficial din 1942 şi pe care, în 2003, s-a cerut 39 de milioane de lei.

O evoluţie interesantă o reprezintă adjudecarea unei lucrări de Ion Alin Gheorghiu, un desen cu un fel de cariocă mai groasă, realizat în 1971. El s-a dat cu preţul de pornire, de 7,3 milioane de lei, după un an în care lucrările sale, mai ales cele cu preţuri mici şi în alte tehnici decît uleiul, nu s-au prea vîndut. Excepţiile notabile sînt, desigur, lucrările în ulei, iar regina balului, în 2003, a fost "Natura statică cu masă slabă", vîndută, în noiembrie, cu 75 de milioane, de trei ori mai mult decît preţul pe care organizatorii îndrăzniseră să-l ceară în deschidere şi care era la cel mai înalt nivel de pînă atunci al unei lucrări de Ion Alin Gheorghiu. Să nu uităm, însă, că lucrarea de aproape 2,5 mii de dolari figurase în ediţia din 1964 a Bienalei de la Veneţia. Tot cu 7,3 milioane, şi tot preţ de pornire, s-a dat "Iarnă gri" de Constantin Popescu Isachie. Nu sîntem adepţii apli-cării în comerţul cu artă a principiului care recomandă să-ţi cumperi vara scene cu urşi polari şi iarna secvenţele de plajă, dar cum poate cumpăra cineva un peisaj atît de dezolant cînd o simplă privire în cotidianul contemporan de umple de iar-nă gri, cu accente maro? Chit că, am putea recunoaşte, numita puctură nici nu este aşa gri, ba chiar are mai multă culoare şi căldură decît mediul gri-moloz, ud şi îngheţat, al iernii bucureştene.

În preajma celor 7 milioane - parcă se naşte o nouă categorie! - se află o altă "surprinză-toare", un "Iatac" de George Catargi vîndut exact cu preţul care dă numele sugeratei categorii. Preţ de strigare, desigur, la care se adaugă şi alte procente, din ce în ce mai multe, cerute, parazitar, de tot felul de instituţii. Budoarul sus numit expune cinci pernuţe fantezie, două glastre cu flori, o cuvertură roşie pe pat şi una la fel pe peretele violet. Pe acest covor de pe perete sînt prinse cîteva tablouri înrămate printre care şi "Ciobănaşul" lui Grigorescu, nu cel vîndut atît de bine de nu mai iese din Top Ten Alis, ci acela care se sprijină în baston, făcut faimos de manualele de citire, lectură sau română. Nu se spune cînd a fost realizat tabloul, dar cum artistul a murit în 1963 nu îl putem bănui că iatacul său, de fapt nu al lui, ci pe care l-a pictat el, ar fi ornat cu înrămarea unei coperţi de manual, dintre cele care as-cun-deau sub ea portretul într-o ureche al celui mai regretat odios, Tovarăşul. Dar nici că ar fi pictura originală n-am prea crede, asta ar însemna să fie vorba de chiar iatacul Artei româneşti ori luînd în calcul pernele-fantezie, n-am prea crede asta.

Şi cum se întîmplă de obicei, am pierdut timpul şi banii şi am umplut şi căruciorul într-un singur raion. Am mai fi vrut să ne uităm şi la nişte sculptură mică la vreo 6 milioa-ne, de-o brăţară de 16 milioane şi o broşă de 14, de ceva inele pe la 20 de milioane, niscai argintărie pe la 5, 10 sau 15 milioane. Nu sticlă sau porţelan, că sînt drumurile proaste şi se sparg, dar un ceas de mînă cu nume cît al unui conte spaniol - Universal Geneve Compur Cronograf - parcă ar merge. Face el 38 de milioane de lei, dar este exact ca reforma din România: costă mai mult decît s-a spus la început şi necesită revizie.