De câteva luni bune telecomunicaţiile româneşti nu par a mai fi guvernate. Iată de ce:
• 1. Desfiinţarea ministerului "telecomunicaţiilor"
Odată cu învestirea guvenului PNL din noiembrie 2019, dispărea ministerul telecomunicaţiilor. Era a doua oară când PNL desfiinţa ministerul telecomunicaţiilor, prima dată fiind în guvernarea CDR, motivul fiind de această dată economiile. La vremea respectivă bănuiam că desfiinţarea ministerului telecomunicaţiilor se datora faptului că PNL nu avea specialişti.
În locul ministerului telecomunicaţiilor a apărut un departament într-un minister mamut (ministerul transporturilor) renumit prin ineficienţa sa din ultimii 30 de ani: suntem ultimii din UE în ceea ce priveşte construcţia de autostăzi şi primii în privinţa accidentele auto.
Eram în anul 2019 şi se parea că istoria se repeta, prima dată fiind în guvernarea CDR, la finele anului 1998. Atunci un ministru "liberal" din afara telecomunicaţiilor şi neînţelegând industria pe care a condus-o, Sorin Pantiş, a decis să transforme ministerul telecomunicaţiilor într-o agenţie guvernamentală.
Acest personaj nu mai există pe scena politică, dar se pare că fantoma lui încă mai bântuie prin PNL de vreme ce s-a decis să nu se reînfiinţeze în guvenul învestit recent, martie 2020, unul dintre cele mai importante ministere pentru viitorul ţării - cel al telecomunicaţiilor, adică al comunicaţiilor electronice, al societăţii informaţionale, al economiei digitale, etc. Mi s-a confirmat astfel că desfiinţarea ministerului telecomunicaţiilor se datora faptului că PNL nu are specialişti.
Cât s-a economisit prin retrogradarea telecomunicaţiilor de la rangul de minister la cel de departament - un salariu de ministru? Cât s-a pierdut?
• 2. Numirea secretarului de stat pentru Comunicaţii - după TREI LUNI!!!
După lupte seculare care au durat circa trei luni, în fine "telecomunicaţiile" aveau secretar de stat în persoana domnului Dragoş C.L. Preda, numit în funcţie la 21 ianuarie 2020, care trebuia să de confrunte cu problemele rămase de la vechea guvernare (implementarea tehnologiei 5G, etc.), dar şi de la noua guvernare (reînfiinţarea ministerului telecomunicaţiilor, etc.) .
Cea mai grea problemă a fost reînfiinţarea ministerului telecomunicaţiilor, care nu s-a rezolvat în martie 2020 odată cu învestirea noului guvern. Un sector cu o puternică importanţă asupra evoluţiei societăţii şi economiei (transformare digitală, economia 4,0, România Digitală, etc.) trebuie să aibă o voce la masa guvernului, pentru a putea rezolva cât mai repede marile probleme cu care se confruntă sectorul.
• 3. Blocajul implementării tehnologiei 5G
Aici marile obstacole sunt - reluarea licitaţiei 5G, memorandumul România - SUA & securitatea reţelelor, condiţii pentru implementarea tehnologiei 5G (ghişeul unic de autorizare infrastructura, proiecte pilot, ...).
Amânarea licitaţiei 5G din anul 2019 a fost un eşec al guvernării PSD (OUG114/2018, etc.), situaţie care pare a continua şi în acest an, unul dintre motive fiind memorandumul România-SUA. În decembrie 2019 preşedintele ţării avea să recomande "să se mai aştepte".
Şi de atunci se tot aşteaptă, deşi lucrurile evoluează în UE: Comisia Europeană a prezentat "Toolkit"-ul, măsuri pentru securitatea reţelelor 5G, iar Anglia a prezentat propriile măsuri de securitate a reţelelor 5G (limitarea la 35% a cotei de piaţă Huawei, interzicerea în zonele delicate) la care par a se ralia şi alte ţări (Franţa, ...).
Astăzi nu se ştie când va avea loc licitaţia 5G şi mai ales dacă va avea loc, deşi, prevăzător, ANCOM a pus-o în planul de lucru pe 2020 spre finele anului.
Deh, lipsa unei voci a telecomunicaţiilor la masa guvenului, a unui ministru al telecomunicaţiilor!
• 4. Blocajul licenţelor 3G
Citeam recent că guvenul spaniol a semnat un acord cu operatorii de telecomunicaţii pentru asigurarea conectivităţii, a funcţionării reţelelor în perioada delicată aa crizei provocate de coronavirus.
Ce face România? Nu numai că nu semnează un astfel de acord, ci blochează funcţionarea reţelelor de comunicaţii mobile!
La 1 aprilie urmeau să expire licenţele 3G (banda de 2,1GHz) acordate în urma concursului de dosare din anul 2004 operatorilor Orange Romania şi Vodafone Romania şi pe care actualul guvern s-a cam codit să le prelungească: încă odată, lipsa unei voci a telecomunicaţiilor la masa guvenului, a unui ministru al telecomunicaţilor!
Şi România ar trebui să semneze un astfel de acord cu operatorii de telecomunicaţii, dar mai întâi ar trebui să se asigure că nu blochează funcţionarea reţelelor de comunicaţii mobile neprelungind licenţele 3G.
Din noiembrie 2019, se pare că "telecomunicaţiile" româneşti nu mai sunt guvernate, problemele majore fiind ignorate. Este evident rezultat al lipsei unei voci puternice şi documentate a telecomunicaţiilor la masa guvenului, a unui ministru al telecomunicaţilor!
Nu se înţelege că telecomunicaţiile sunt motorul dezvoltării economiilor naţionale, că ţările dezvoltate au "telecomunicaţii" dezvoltate (reţele de foarte mare viteză, societate digitală, etc.), că acest minister este cel care ar trebui să promoveze şi să realizeze transformarea digitală a României, economia 4.0. Alături de bulgari, suntem ultimii din UE în clasamentul DESI, indexul economiei şi societăţii digitale!
Desigur că actualul context nu este unul normal - o criză economică care se prefigurează din criza provocată de coronavirus - dar a ignora telecomunicaţiile, sistemul nervos al oricărei economii, înseamnă a accentua cu bună ştiinţă criza.
Telecomunicaţiile româneşti trebuie sa aibă o voce puternică şi documentată la masa guvernului pentru rezolvarea urgentă a acestor probleme.
Domnilor guvernanţi, guvernaţi şi în telecomunicaţii!
Articol preluat de pe https://nicolaeoaca. blogspot.com/