Theodor-Lucian Ichim: Scrisoare deschisă către Guvernul României cu privire la soluţii împotriva secetei

Stimate Domnule Prim-Ministru,

În contextul publicării în MOf. nr. 658, la data de 10.07.2024, a Ordinului nr. 271/112/2024 care modifică Anexa nr. 4 a Regulamentului privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de fenomene meteorologice periculoase având ca efect producerea secetei pedologice, prevăzut de Ordinul comun MADR si MAI nr. 97/63/2020, ordin modificat şi în 2023 prin Ordinul 197, înaintăm prezenta Scrisoare deschisă prin care dorim să reiterăm situaţia extrem de gravă a fermierilor încercaţi din nou de o secetă devastatoare şi să detaliem o serie de propuneri asupra cărora vă rugăm să cereţi miniştrilor cabinetului dvs. să se aplece în regim de extremă urgenţă, pentru a crea o plasă de siguranţă care să asigure supravieţuirea sectorului dar, mai ales, pentru a preveni perpetuarea consecinţelor în anii agricoli următori.

Analizând Ordinul 271/2024 prin raportare la Ordinul 197 din 2023 şi la Ordinul 97/2020, am constatat că elementul de noutate pe care îl aduce este următorul paragraf: ,,Pentru producătorii agricoli persoane fizice şi/sau persoane fizice autorizate şi/sau persoane juridice, care deţin cel puţin un proces-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor încheiat în unul din cei 5 ani anteriori, aceasta nu se calculează şi se stabileşte de către Comisia de constatare şi evaluare a pagubelor la culturile agricole pe baza interogării bazei de date I.N.S. - Tempo On line "AGR110A - Producţia medie la hectar, la principalele culturi, pe forme de proprietate, macroregiuni, regiuni de dezvoltare şi judeţe" pentru cultura/judeţul în cauză"

Astfel, se poate concluziona ca acest act normativ nu schimbă formula de calcul, care este aceeaşi formulă introdusă in 2023, ce se raportează la producţia medie pentru cei cinci ani anteriori. Singura modificare adusă este una în dezavantajul fermierilor performanţi, care au o producţie medie în ferma proprie mai mare decât cea de la nivel de judeţ, aşa încât pentru un fermier care a fost calamitat în cel putin un an din cei 5 anteriori si are un proces-verbal de constatare pentru aceasta calamitate, nu se poate lua în calcul decât producţia medie de la INS pentru judeţul respectiv, şi nu cea din istoricul fermei. Indiferent că ne raportam la datele INS sau cele din istoricul din fermă, problema rămâne şi o subliniem din nou: pentru fermierii din judetele afectate de secetă mai mulţi ani la rând, cadrul legislativ actual creează o gravă inechitate.

Pentru a fi cât se poate de expliciţi, vă expunem datele concrete ale unui fermier care, conform anexei 4 la Ordinul actual aplicabil, dacă a obţinut, din cauza secetei, o producţie medie de 2400 kg/ha pe suprafaţa de grâu, iar la nivel de judeţ statistica consemnează o producţie medie de 2933kg/ha, reiese un grad de afectare de 18%. Rezultă că, în conformitate cu actuala legislaţie, acest fermier nu are dreptul la nicio despăgubire.

Prin comparaţie, un alt fermier care are aceeaşi producţie/ha, dar care deţine o exploataţie agricolă în alt judeţ, neafectat de secetă la grâu în niciun an dintre cei cinci anteriori, deci cu o medie normală a producţiei la nivel de judeţ, va fi considerat ca avand producţia calamitată! Este evident că este o situaţie nedreaptă şi că se impune o modificare a legislaţiei, mai ales că cei cu situaţia cea mai grea sunt acei fermieri care au avut producţia diminuată în mod sistematic în ultimii ani de secetă. Mai echitabilă ar fi raportarea la producţia dintr-un an cu precipitaţii normale, de exemplu anul 2021, un an agricol bun la nivel national.

Aşa după cum am mai menţionat şi în scrisorile anterioare, seceta severă afectează în 2024 culturile agricole din numeroase zone. Totuşi, îndeosebi în judeţele Vrancea, Buzău, Ialomiţa, Vaslui, Galaţi şi Iaşi există foarte mulţi fermieri aflaţi într-un moment critic al existenţei lor şi care pot intra exact în categoria celor cărora li se refuză despăgubirile ce ar putea sa le asigure supravieţuirea!

Pe lângă modificarea cadrului legal pentru constatarea daunelor, apreciem că se impune, cu maximă urgenţă, acordarea de despagubiri corespunzătoare şi echitabile (la nivelul investiţiilor efectuate) pentru seceta din 2024 şi punerea la dispoziţia fermierilor a unor măsuri de sprijin şi instrumente speciale care sa-i ajute să-şi amâne plata ratelor şi a altor datorii, pentru a preîntâmpina falimentele şi intrarea în incapacitate de plată.

De asemenea, de o importanţă vitală pentru viitorul agriculturii româneşti rămân identificarea resurselor pentru extinderea irigaţiilor şi conceperea unei instrument de gestionare riscurilor sistematică a riscurilor catastrofice.

În privinţa irigaţiilor, revenim la solicitările noastre legate de investiţii în infrastructura specifică mai ales în acele judeţe unde, în anul 2024, în condiţiile în care vorbim de secetă pedologică extremă de 5 ani încoace, fermierii nu au posibilitatea de a uda, deşi au canale în proximitatea fermei lor, fiindcă acestea nu sunt funcţionale. Ne referim la reabilitarea sistemelor de irigaţii, cum este cazul staţiilor de repompare, şi menţionăm, cu titlu de exemplu, disfuncţionalităţile apărute anul acesta la staţia SRPA Spiru Haret (jud. Brăila), care nu au permis fermierilor irigarea corespunzătoare şi la timp.

Menţionăm din nou solicitările noastre (pentru care am depus multiple adrese la diverse autorităţi) pentru completarea şi amendarea legislaţiei care să rezolve problema obiectivelor de irigaţii nefinalizate şi/sau nerecepţionate care nu sunt în patrimoniul ANIF si pentru care nu se pot incheia protocoale de preluare-predare cu OUAI-urile din zona respectivă, deşi ar putea fi reabilitate de acestea. Aceasta problemă s-ar rezolva relativ simplu, prin adoptarea unui act normativ.

Nu în ultimul rând, solicităm imperativ o soluţie sistemică pentru managementul riscurilor, în contul căreia au fost retinute deja 3% din plăţile directe cuvenite fermierilor care figurează la APIA. Pentru acest instrument atât de necesar pentru protejarea fermierilor afectati de fenomene meteo extreme poate fi analizat un model de succes implementat de alte tari si care să fie adaptat în functie de specificul sistemului agricol romanesc. Este nevoie de mai multă determinare si implicare, de grupuri de lucru, de cooptarea tuturor parţilor afectate si a experţilor care sa ofere consultanta necesară, dar mai ales de un calendar cu o data de finalizare certă şi apropiată, pentru că de ani de zile nu s-a depăşit nivelul unor discuţii sterile şi declaraţii de intenţie. Un sistem de acest fel, care să atragă si resurse private şi să transfere riscurile prin reasigurare pe pieţele internaţionale, ar aduce predictibilitate şi siguranţă fermierilor, iar în absenţa sa vom continua an de an să căutăm resurse financiare pentru plata despăgubirilor!

Suntem, în acest an, la un punct de cotitură, care poate avea efecte devastatoare asupra agriculturii romanesti. Daca toate aceste aspecte expuse de noi nu vor deveni o prioritate absolută pentru autorităţi, vom continua într-un fel de cerc vicios în care noi vom solicita, autoritaţile vor analiza si fermierii vor falimenta.

Cu consideraţie,

Theodor-Lucian ICHIM

Preşedintele FAPPR