Timpul pare să nu fie de partea tehnologiei SMR

Lumea este într-o cursă de decarbonizare. Pentru a menţine şansa de a limita încălzirea sub 1,5°C, ţările trebuie să reducă în mod colectiv emisiile cu aproximativ 50% până în 2030. Este puţin probabil ca multe SMR să fie în exploatare până atunci, ceea ce - deşi le face redundante pe termen lung - le împinge în jos pe lista priorităţilor de dezvoltare împotriva tehnologiilor curate cu implementare mai rapidă, cum ar fi sursele regenerabile şi bateriile.

Cu toate acestea, dincolo de oscilaţia perenă a acceptării publice a energiei nucleare, există încă o varietate de provocări pe care tehnologia SMR trebuie să le depăşească înainte de a putea ajunge la implementarea comercială.

Trebuie să recunoaştem că există un decalaj între energia nucleară şi sursele regenerabile, care este mare şi în creştere. În timp ce costurile nucleare au crescut cu timpul, costul nivelat al energiei electrice pentru solar şi eolian a scăzut rapid şi este de aşteptat ca acest lucru să continue în următoarele decenii.

Chiar şi costurile de operare pentru centralele nucleare sunt mari şi multe reactoare au fost închise pentru că nu erau rentabile în raport cu costurile de operare ale sistemelor regenerabile. În 2018, NextEra, o mare utilitate electrică din SUA, a decis să închidă reactorul nuclear Duane Arnold, deoarece a estimat că înlocuirea energiei nucleare cu energia eoliană ar "economisi clienţilor aproape 300 de milioane de dolari în costuri cu energie, pe baza valorii actuale nete". Decizie care a adus energie mai ieftină, dar şi riscuri mai mari în asigurarea continuităţii livrării de energie pentru consumatori

Cu toate acestea, NuScale arată că proiectele sale de 12 module şi 924 MW va avea un cost specific de aproximativ 40-65 USD/MWh.

Multe ţări şi au asumat decarbonizarea sectorului energetic. De exemplu Marea Britanie, propune decarbonizarea sistemului energetic până în 2035, ceea ce înseamnă că până în 2035 trebuie să existe modalităţi accesibile, fiabile şi fără emisii de carbon de a ne îndeplini cerinţele de alimentare cu energie electrică. Dacă există deja acele mijloace - adică surse regenerabile - care pot fi accesibile şi competitive din punct de vedere al costurilor până în 2035, de ce avem nevoie de energie nucleară pe care, în mod realist, nu le vom avea la scară largă decât după 2035?

Rolul pe care îl pot juca SMR în tranziţia net-zero, totuşi, împărtăşeşte opinia. Deşi vor întârzia la petrecere, în principiu cererea de energie electrică va fi atât de mare încât va necesita cât mai multe surse de producere a energiei. Tranziţia către energie curată va fi o acţiune enormă - există peste 2.000 GW de capacitate globală instalată de cărbune care trebuie înlocuită în următoarele decenii. În plus, producţia de energie electrică trebuie să crească considerabil pentru a ajuta la electrificarea şi decarbonizarea altor sectoare, cum ar fi transportul. AIE, în raportul său Net-Zero până în 2050, prevede dublarea capacităţii nucleare până în 2050, dar păstrând o pondere constantă în producţia de energie electrică, care va trebui, de asemenea, să se dubleze în aceeaşi perioadă.

SMR poate juca un rol important pentru ca lumea să se îndrepte către net zero CO2. Banii investiţi în SMR ar economisi mult mai mult carbon decât dacă ar fi investiţi în alte surse securitare de producere a energiei sau în capacităţi enorme de stocare a energiei necesare asigurării continuităţii în furnizare a energiei, în situaţia producerii acesteia cu energiei regenerabilă. Există, aşadar, un cost de oportunitate economic pentru a investi în SMR sau în energia nucleară în general. Există un dezavantaj important al SMR-urilor: TIMPUL. Construirea de reactoare nucleare necesită foarte mult timp. O centrală nucleară durează aproximativ un deceniu de la începutul construcţiei până la producerea de energie electrică - iar acest început este adesea amânat cu încă un deceniu pentru a obţine planificarea şi finanţarea necesară.

Studii recente de la Universitatea Princeton şi de la operatorul de transport al energiei electrice din Franţa RTE, indică faptul că, atunci când se iau în considerare costurile complete ale sistemului energetic, un sistem care include o parte de energie nucleară ar fi mai ieftin decât un sistem complet regenerabil din cauza reducerii globale a nevoii de depozitare şi a cerinţelor de flexibilitate.

Se realizează multe analize 1 la 1 între SMR şi resursele energetice şi se arată că există avantaje ale energiei regenerabile: costurile investiţionale mai mici şi timpul de realizare mai mici. Miopia acestor studii scapă din vedere scopul pentru care se produce energia electrcă, aceea de asigura continuitatea şi siguranţa livrării energiei la consumator, aspect pentru care energia regenerabilă este deficitară în absenţa unor sisteme de stocare a energiei, ori pachetul energie regenerabilă + stocare de energie versus SMR schimbă semnificativ balanţa, dar este analiza corectă care trebuie realizată în alegerea deciziilor necesare în sectorul energetic.

Rămâne problema timpului şi a modului în care SMR poate să recupereze decalajul faţă de energia regenerabilă, fără să se facă rabaturi la elementele de siguranţă şi certificarea realizării acestor construcţii ca fiind deosebit de sigure pentru oameni şi mediul înconjurător.

Dezbaterea va continua, dar un lucru este cert: SMR-urile vor contribui în mod semnificativ la reţelele globale de producere a energiei electrice în curând.