Timpuri Noi vrea o felie din producţia pentru industria auto

• Adrian Alexandru Breazu, director general: "Mă simt în stare să concurez cu firmele autohtone care lucrează deja cu marii producători auto"

După ce a ratat la mustaţă şansa de a lucra pentru un mare furnizor auto din Statele Unite, pierzând în favoarea Compa Sibiu un contract de 12 milioane de dolari, Timpuri Noi vrea să îşi ia revanşa începând din 2011 şi să ia o felie serioasă din piaţa producătorilor pentru industria auto.

Pentru asta însă, compania ar mai avea nvoie de investiţii de câteva milioane de euro în vederea sporirii capacităţii de producţie. Adrian Alexandru Breazu, directorul general al societăţii spune, într-un interviu acordat ziarului BURSA, că a iniţiat deja o serie de contacte preliminare cu mari jucători din industria auto de la noi şi din strainatate. Domnul Breazu ne-a declarat: "Ca să lucrezi pentru industria auto, trebuie să ai capacitatea să produci cel puţin un milion de bucăţi dintr-o anumită piesă într-un an.

Noi suntem pregătiţi acum să facem până la 100.000 de piese. Am avut nişte discuţii cu conducerea Dacia. Constantin Stroe, vicepreşedintele Dacia, a fost la noi de două ori. A văzut ce avem şi a zis să îl chemăm când vom putea să producem pentru industria auto. Strict pentru Dacia, ar trebui să producem în jur de 500.000 de bucăţi pe an, dar există şansa ca, atunci când produci pentru Renault, acesta să distribuie mai departe ce îi vinzi. De aceea am menţionat că este nevoie să produci pe scară largă, de ordinul milioanelor de repere. Important este să produci pentru un mare constructor auto. Din moment ce produci pentru Renault, poţi produce şi pentru Peugeot şi, dacă produci pentru Ford, poţi produce şi pentru Crysler."

Demersul în urma căruia o companie ajunge să lucreze pentru marii producători auto este relativ îndelungat (1-2 ani), timp în care companiei i se testează capacitatea de producţie şi siguranţă ca furnizor.

"Mă simt în stare să concurez cu companiile autohtone care lucrează deja cu mari jucători de pe piaţa auto. Noi ne-am antrenat pentru producţia a 30.000 de piese şi consider că atu-ul nostru este faptul că ne-am retehnologizat, spre deosebire de alte societăţi care sunt în urmă cu tehnologia.

Sunt de parere că, între o companie care deţine tehnologie şi una care e mai puţin tehnologizată, dar care lucrează pe stoc, prima va fi întotdea-una preferată de un mare producător auto. De aceea, cred că Timpuri Noi are toate şansele să intre şi pe acest segment de piaţă", a precizat directorul general al societăţii.

Potrivit acestuia, Timpuri Noi are deja contacte cu Grupul german Ina Schaeffler, cunoscut, printre altele, pentru producerea de componente destinate industriei auto: "Cei de la Ina Schaeffler ne-au testat capacitatea pentru 100.000 de piese şi ne-au spus să îi chemăm când suntem pregătiţi să facem un milion. Ei ne-au auditat în urmă cu doi ani", ne-a mai spus Adrian Alexandru Breazu.

Până să îşi pună în practică planurile de a intra serios pe piaţa auto, directorul general al Timpuri Noi trebuie să finalizeze retehnologizarea companiei în afara Bucureştiului, în judeţul Ilfov, demers iniţiat în iulie 2007. Societatea a beneficiat în vederea restructurării activităţii de un ajutor de stat de aproape 17 milioane de lei, în 2006.

"Noi sperăm să terminăm cu retehnologizarea activităţii până la 1 octombrie. Instalaţiile funcţionează foarte bine, noi executăm piese de probă acolo, însă ne mai lipsesc câteva lucruri precum canalizarea şi alte lucruri minore, etc. Toată tehnologia a fost adusă din Anglia. Relocarea ne-a costat vreo cinci milioane de euro. Mai avem nevoie de vreo 500.000 de euro.

Intenţionez să particip în Germania la câteva târguri de maşini second-hand astfel încât să mă încadrez în banii de care dispun deja. Încerc să găsesc soluţii cât mai bune pentru companie", a mai spus directorul general al companiei.

• Compania a cumpărat o licenţă de producţie de cinci milioane de mărci, în 1994

Peste 70% din producţia "Timpuri Noi" constă în piese pentru motoare industriale, de tip Diesel, în timp ce restul de 30% reprezintă compresoare de capacitate mică şi medie, compania fiind unicul producător al aces-tor compresoare în ţara noastră. Printre clienţii "Timpuri Noi" se numără companiile producătoare de material rulant de la noi, dar şi societăţile care se ocupă de întreţinerea garniturilor de metrou mai vechi. Societatea furnizează şi compresoare pentru sondele Petrom.

Alexandru Breazu a explicat: "Lucrăm cu companii care deservesc statul, nu lucrăm direct cu statul pentru că plăteşte prost în domeniul nostru. Producem pentru "Electroputere" Craiova , "Întreprinderea de reparaţii locomotive" din Craiova, Remar Cluj şi Paşcani. Lucrăm pentru tot ce înseamnă industrie în ţara noas-tră şi este mai vechi. Lucrăm pentru "Metrorex" prin intermediul Alstom, însă pentru garniturile mai vechi, nu pentru astea moderne. Ce se cumpără acum nou din afară, vine echipat cu piese moderne produse de alte firme. Când se strică ceva la liniile noi, piesele de schimb sunt aduse din afara. Petrom cumpără de la noi în medie de 100.000 euro pe an, iar Alstom de 250.000 euro pe an. Comenzile au mers destul de bine în primul trimestru, să vedem în continuare ce o să fie. Mă uitam, de exemplu, la reparaţiile de locomotive: tot anul trecut s-au modernizat cu compresoarele noastre 29 de locomotive în timp ce, în primul trimestru din 2010, s-au modernizat deja 12 locomotive. Dacă se menţine ritmul aces-ta, s-ar ajunge la vreo 48 de locomotive modernizate în 2010, faţă de 29. Bineînţeles, aceasta este o estimare, dar este mult mai bine decât pe primul trimestru 2009".

"Timpuri Noi" este subfurnizor pentru mari jucători din afară precum Caterpillar Europa, Hatz din Germania sau Rotorcompdin Germania.

"Noi am plătit ca să intrăm în lumea asta. Am cumpărat licenţe pe bani grei ca să putem să producem pentru companii mari din afară. De exemplu, în 1994, Timpuri Noi a plătit cinci milioane de mărci pentru o licenţă de producţie a unor anumite tipuri de motor. Neamţul a văzut că ne descurcăm, că le facem bine piesele şi ne-au cerut să producem şi pentru ce exporta pe pieţele din America, Olanda şi Franţa".

Compania are contracte, în prezent, pentru până la 60% din capacitatea de producţie, urmând ca restul comenzilor să fie contractate pe parcurs.

"Restul de 40% se completează din piaţa internă pe parcurs, nu ne oprim la cei 60%, întotdeauna încercăm să acoperim comenzile", a mai spus directorul general al societăţii.

• Divizarea companiei, contestată în instanţă de fostul director general

Relocarea activităţii în judeţul Ilfov, va lăsa compania cu 5 hectare de teren în mijlocul Bucureştiului, la 20 de minute de Piaţa Unirii.

Consiliul de Administraţie al "Timpuri Noi" încearcă să vândă terenul de aproape patru ani, după ce, în 2007, a refuzat o ofertă de aproape 90 de milioane de euro, considerând că poate primi o ofertă chiar şi mai bună.

"Negociem în continuare", a spus directorul general al "Timpuri Noi", adăugând: "Nu este o perioadă tocmai propice, noi nu am cerut un preţ, primim oferte, le negociem".

Conducerea "Timpuri Noi" pendulează între decizia de a vinde loturi sau terenul întreg, în funcţie de varianta care îi va aduce cel mai bun preţ: "Noi putem vinde lotul întreg sau pe fragmente. Pentru întregul lot nu am avut oferte mai mari de 30 milioane de euro. Pe loturi separate avem preţuri mai bune.

Aici avem aprobat un PUZ care dă voie constructorului să înalţe o clădire de 26 etaje, de exemplu. Cea mai mică ofertă primită până acum a fost cam de 450 de euro/metru, venită din partea celor care dezvoltă centre comerciale, precum Kaufland sau Penny şi care nu sunt interesaţi să construiască multe etaje şi atunci, automat, îţi dau un preţ mai mic. Cine poate să ridice 20 de etaje aici, îşi amortizează mai uşor cheltuiala cu achiziţia terenului şi îţi poate oferi un preţ mai bun. Lupta este între a obtine cel mai bun preţ vânzând întregul teren sau loturi din teren. Noi am aşteptat un dezvoltator imobiliar puternic, căci PUZ-ul are prevăzute hoteluri, restaurante, blocuri de locuinte. Iniţial, noi am vrut să vindem întreg lotul, dar am observat că nu îi sperie atât suma de 30 milioane de euro pe care o cerem, cât necesarul ulterior pentru dezvoltare. Cred că mulţi dintre cei care ne-au ofertat, nu au banii necesari pentru dezvoltarea ulterioară a investiţiei, estimată la 100 de milioane de euro.

Ideea lor este că investesc în teren şi apoi se trezesc cu banii blocaţi pentru că nicio bancă nu dă credite de 100 de milioane de euro pentru dezvoltarea de construcţii in ziua de astăzi.

Domnul Breazu susţine că administratorii societăţii nu se grăbesc să vândă terenul, deşi dobânzile la creditele contractate în trecut sunt un factor de presiune.

"În momentul de faţă nu avem niciun credit scadent, iar pentru relocare am reuşit să luăm un credit BERD de 2,4 milioane de euro. De aceea, nici noi nu suntem foarte grăbiţi să finalizăm vânzarea terenului. În schimb, dobânzile bancare sunt apăsătoare la creditele pe care le avem, în valoare de 15 milioane de euro. Pierdem un milion de euro pe an la dobânzi bancare".

Consiliul de Administraţie al companiei este presat să vândă terenul în condiţiileîn care 1.500 de acţionari ai companiei, preintre care şi fostul director general, au contestat în instanţă procesul de divizare a companiei în vederea, separării activităţii de producţie de activitatea imobiliară.

"Noi mergem înainte cu divizarea companiei, dar nu putem să o finalizăm până când nu se termină procesul. Dar dacă vindem cele 5 hectare de pământ, nu se mai pune problema divizării, iar procesul nu mai are rost", a subliniat directorul general al companiei.