Toamna rămîne deschisă oricărui rezultat

Rezultatele presupuse ale alegerilor locale - estimate pe baza sondajelor efectuate la ieşirea de la vot - sunt, aşa cum era de aşteptat, suficient de amestecate pentru ca principalii doi competitori, adică PSD şi Alianţa D.A., să poată, fiecare dintre ei, să se considere victorioşi.

PSD poate număra, ca argumente în favoarea sa, în primul rînd, scorul bun pe care speră să-l obţină la nivelul întregii ţări. Potrivit estimării premierului Adrian Năstase, PSD se aşteaptă să obţină circa 40% din voturile exprimate pentru partide, ceea ce îi confirmă două lucruri. În primul rînd, că rămîne cel mai important partid din ţară. În al doilea rînd, că o parte importantă a electoratului apreciază guvernarea de pînă acum şi că păstrează o şansă serioasă pentru cîştigarea alegerilor din toamnă.

Un alt argument în favoarea optimismului PSD este extinderea victoriei pe care o obţine tradiţional în mediul rural şi în oraşele mai mici, către marile oraşe. Conform sondajelor, el a cîştigat încă din primul tur în cîteva mari oraşe, precum Iaşi sau Constanţa, în care, vreme de 10 ani, a fost creditat doar cu şansa a doua. Şi a cîştigat nu doar primăriile municipiilor, ci şi consiliile municipale. Chiar şi la Cluj, unde consiliul municipal a fost cîştigat de Alianţa D.A. şi va fi un tur doi pentru alegerea primarului, scorul obţinut de PSD, ca urmare a candidaturii lui Ioan Rus la primărie, este mai bun ca oricînd. Extinderea PSD în urban este o veste bună pentru partidul de guvernămînt, dar, este la fel de evident că, mai ales aici, are de a face cu un adversar redutabil.

Cea mai bună dovadă în acest sens o reprezintă înfrîngerea suferită de PSD în Bucureşti. Chiar dacă Mircea Geoană s-a dovedit a fi un candidat redutabil pentru Traian Băsescu, în ciuda simpatiei populare de care se bucură, el nu a reuşit să obţină decît jumătate din voturile primarului în funcţiune. Iar voturile pentru consiliul general al capitalei au fost mai puţine în 2004 decît acum patru ani. De fapt, în Bucureşti, PSD a pierdut alegerile în favoarea Alianţei D.A., în ciuda faptului că a aruncat în joc una dintre piesele sale de bază. Analizele şi comentariile care vor urma vor găsi mulţi factori care au contribuit la victoria Alianţei, de la influenţa mai ridicată a mass-media ostile PSD şi pînă la modul în care au fost conduse, tehnic, campaniile electorale ale fiecăruia dintre candidaţi.

Dar principalul factor care a dus la victoria Alianţei la Bucureşti - şi care ar putea fi decisiv pentru alegerile din toamnă - a fost chiar Alianţa. La Bucureşti, mai mult decît oriunde în restul ţării, Alianţa PNL-PD a reuşit să unifice, în jurul său şi al lui Traian Băsescu ca figură reprezentativă, practic pe toţi cei care nu votează cu PSD şi să valorifice faptul că, în mod esenţial, PSD este un partid minoritar.

A mai existat, de asemenea, un factor care a susţinut victoria lui Traian Băsescu în Bucureşti, dar care nu va putea fi valorificat de Alianţă în alegerile din toamnă: faptul că Traian Băsescu se afla, precum PSD la nivel naţional, la guvernarea Bucureştiului. În această privinţă, campania pe care a purtat-o Băsescu pentru primăria Bucureştiului a semănat mai degrabă cu campania pe care o poartă PSD pentru alegerile generale, decît cu campania Alianţei. Ceea ce nu seamănă în 2004 cu 2000 este înclinarea populaţiei mai degrabă către a asigura continuitatea celor aflaţi la putere - alte victorii ale unor primari "tradiţionali" sugerează acelaşi lucru - înclinaţie care nu favorizează campania, cu predilecţie negativă, a Alianţei.

Dincolo de faptul că lasă deschisă bătălia pentru alegerile parlamentare din toamnă, sugerînd că orice rezultate ale acesteia sunt, de acum, posibile, alegerile locale de duminică au confirmat o înfrîngere deja anunţată şi par a anunţa încă una.

Marele învins confirmat este, fără îndoială, PNŢCD. Victoria de la Timişoara a candidatului şi a partidului ţărănist este o excepţie care face cu atît mai dureroasă înfrîngerea la nivel naţional. În urma alegerilor locale, PNŢCD iese din istoria politică a României post-comuniste, liderii săi reuşind să transforme înfrîngerea accidentală din toamna lui 2000, într-una definitivă.

Cel de al doilea învins al alegerilor locale de duminică pare a fi PRM. La ora la care scriu aceste rînduri nu ştim rezultatele obţinute de PRM în întreaga ţară, dar el a suferit cel puţin două înfrîngeri serioase - la Bucureşti şi la Cluj. La Bucureşti, PRM nu a obţinut decît un dezamăgitor 6% din voturi. Or, pentru PRM, capitala era un rezervor important de voturi. În alegerile din toamna lui 2000, cele parlamentare, nu cele locale, PRM a obţinut la Bucureşti 10% din totalul voturilor sale. Sigur, Dumitru Dragomir nu este Vadim Tudor, şi scorul PRM în Bucureşti, la toamnă, ar putea fi mai mare decît acum. Dar, pentru un partid care îşi propunea cîştigarea alegerilor naţionale şi împingerea la Cotroceni a candidatului său la Preşedinţia ţării, rezultatul este prea slab.

"i la Cluj, PRM a înregistrat un recul. Funar nu intră în turul al doilea al alegerilor pentru primar, iar votul politic, cel pentru consiliul municipal a fost mai slab în 2004 decît în 2000. Scăderea PRM poate fi, datorită caracterului specific al alegerilor locale, doar un accident. Dar scorul general înregistrat de partidul lui Vadim va avea darul să-l facă pe acesta mai puţin vehement cu privire la victoria categorică pe care speră să o obţină în toamnă şi mai atent la realitate.

PUR a obţinut un rezultat ambiguu. Înfrîngerea gravă de la Bucureşti, atît a candidatului său la primăria municipală, cît şi a partidului în ansamblu pentru consiliul general, este doar parţial compensată de depăşirea pragului de 5% în alte localităţi. Căci, pentru alegerile generale, PUR nu poate conta pe nici un fel de "locomotivă" electorală, iar impactul politic al televiziunii care l-a deservit în alegerile locale s-a dovedit a fi, cel puţin în Bucureşti, minim. Vestea bună, chiar dacă neplăcută pentru PUR, este că electoratul român a depăşit etapa în care putea fi influenţat de o televiziune părtinitoare, admiţînd că o asemenea etapă a existat vreodată.

Concluzia generală care poate fi trasă din rezultatele estimate ale alegerilor locale, aşa fragmentare cum sunt ele, este politizarea masivă a votului, chiar şi în cazul alegerilor pentru primării şi consilii locale. Votul electoratului tinde să se polarizeze între cele două mari tabere importante aflate în competiţie - PSD şi Alianţa. Partidele mai mici, aflate în spaţiul dintre acestea două, tind să ajungă şi mai mici, reducîndu-şi sensibil forţa şi influenţa politică. Votul se va fragmenta din ce în ce mai puţin şi toamna care vine va fi o toamnă a concentrării electoratului spre alternativele fundamentale.