Trocul de la marginea deşertului

America lui Trump şi Rusia lui Putin şi-au aşternut, undeva la marginea deşertului, sub faldurile unui cort frumos şi primitor, furnizat de gazde, Arabia Saudită, pentru a discuta la înalt nivel executiv, cîteva chestiuni arzătoare la ordinea zilei. Încheierea războiului din Ucraina este doar una dintre ele. Oficialii echipelor: Miniştrii de Externe, Consilierii Prezidenţiali pentru Securitate de la curtea lui Trump şi a lui Putin, experţi diplomatici de cel mai înalt nivel. Scopul declarat al întîlnirii, după versiunea americană: pregătirea reuniunii la vîrf, Trump-Putin, la care (toată lumea presupune) se va anunţa soluţia politică pentru încheierea războiului din Ucraina. Rusia, deşi are clar în vizor tot "soluţia" pentru Ucraina, a dat o versiune binişor diferită: discuţii/negocieri cadru pentru re-normalizarea, dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor bilaterale Rusia-Statele Unite. Ce vreţi, vechea şcoală sovietică a limbii de lemn diplomatice încă funcţionează şi scoate produse de cea mai bună calitate. Cînd "comunici" important este ceea ce ascunzi, nu ceea ce scoţi la vedere! Modelul de bază al interacţiunii: trocul! "Schimb în natură, fără mijlocirea banilor, forma cea mai simplă a comerţului". (Dexonline) De ce a fost aleasă această modalitate şi nu alta, mai apropiată de mecanismele şi cerinţele complexe ale "economiei de piaţă"? Unu, pentru că Trump şi, în bună măsură, Putin nu înţeleg procesele cu etape şi ramuri decizionale multiple, de tip sistemic. "Hardul" lor "intelectual" funcţionează doar pe baza regulii simple: "îmi dai, îţi dau". Tu ai mere şi vrei pere, eu am pere şi vreau mere. Ne tocmim. Tu îmi dai două mere, eu îţi dau trei pere. Toată lumea pleacă de la tîrg mulţmumită! În cazul de faţă, mai există un motiv, trecut cu vederea din păcate cu prea mare uşurinţă: fiecare dintre părţi tranzacţionează ceva pe care nu îl are de fapt şi/sau nu îi aparţine de drept! Cam ce anume?

Să începem cu "Pacea din Ucraina". Ce dă Trump? Dă suveranitatea Ucrainei prin recunoaşterea de către Statele Unite a raptului teritorial masiv realizat de Rusia, urmare a agresiunii, pecetluit prin includerea "legal-constituţională" a acestor teritorii în perimetrul statal al Rusiei. La care se adaugă, desigur, angajamentul de a bloca "ad calendas greacas" orice încercare a Ucrainei de a deveni membru NATO. Ca să ducă lucrurile pînă la capăt, aşa cum sugerează deja declaraţiile miniştrilor săi de la Apărare şi Externe, Trump ar putea chiar "suspenda" sine die funcţionarea NATO, aşa cum altădată, 1971, Nixon a "suspendat" participarea Statelor Unite la sistemul internaţional al angajamentelor Breton Woods. Şi, suspendată a rămas pînă azi!!! Ca să fie "masa bogată", Trump ar mai putea da şi securitatea Statelor Baltice. Se vehiculează deja o posibilă retragere a trupelor şi a instalaţiilor militare americane din acest "perimetru". Dărnicia lui Trump ar putea merge mult mai departe, prin amendarea drastică sau anularea definitivă a sprijinului politico-militar pentru toate ţările din "vecinătatea imediată" a Rusiei, indiferent dacă sunt sau nu membre NATO. Cu alte cuvinte, mînă liberă lui Putin pentru reconchista perimetrului fostei URSS şi a sferei sale de dominaţie politico-militară, necontestată, asupra Europei de Nord, de Est, de Sud-Est şi Centrale. Cerinţele lui Putin, însă, nu se opresc aici. El vrea neapărat ridicarea sancţiunilor economice impuse Rusiei, atît de către SUA, cît şi de către Europa. Vrea recuperarea grabnică a fondurilor ruseşti blocate în băncile occidentale ca parte a acestor sancţiuni. Cîteva sute de miliarde, contează! Mai ales că europenii "obraznici" au anunţat că sunt gata să folosească aceste fonduri pentru a sprijini refacerea economică a Ucrainei. Şi, Putin ce dă? El ar trebui să dea în schimb "Pacea", nu-i aşa?! Adică, ce? Angajamentul "pe cuvîntul lui de pionier" că nu va mai călca cu tancurile şi nu va mai demola pe scară largă, cu rachetele, ceea ce mai rămîne din Ucraina? Angajamentul că se va consulta cu Statele Unite, înainte de a-şi pune la Kiev regimul marionetă de care are atîta nevoie? Ce garanţii este gata să dea Putin pentru un asemenea angajament, presupunînd că el va fi obţinut? Pune în gaj rezervele de aur ale Rusiei? Sau producţia şi rezervele de petrol-gaze pe încă 50 de ani? Se dă legat în lanţuri Curţii Penale Internaţionale? Îşi pune singur capul pe butuc? Să fim serioşi! Putin va da drept garanţii, pentru tot ceea ce primeşte, doar vorbele scrise pe o frumoasă foaie oficială purtînd semnătura lui şi peceţile Rusiei. Atît! Adică, NIMIC!

Bun, şi de partea cealaltă? Trump dă una, dă două, dă nouă zeci şi nouă, dar de luat ce ia? Ce primeşte de la Putin pentru toată strădania şi bunăvoinţa lui? În primul rînd, asigurarea că Rusia nu se va opune, ba chiar ar putea sprijini, direct sau indirect, agenda expansionistă a lui Trump: Canada, Panama, Groenlanda. Uşor de obţinut, mai ales că Rusia nu dă nimic de la ea!! Şi, altceva? Trump a fost întotdeauna interesat mai mult de aspectele mercantile ale relaţiilor internaţionale, decît de cele propriuzis politice. Dacă este să facă afaceri pe picior mare cu Rusia lui Putin, Trump ar putea viza resursele naturale strategice ale Rusiei şi ale diferitelor arii de sub controlul ei, de pe teritoriul propriu sau de pe alte teritorii, cum ar fi, de exemplu, Africa. Rusia şi China sunt puternic avansate în această redistribuire la nivel global a controlului asupra mai puţin vizibilelor bogăţii ale viitorului. Statele Unite nu au o soluţie de recuperare, pe teren. Un tîrg cu Putin pentru a-şi tăia o parte din "partea leului" ar putea să repună Statele Unite într-o poziţie privilegiată. Nici un cartel ad hoc, ruso-american, în domeniul petrolului şi al gazelor, care să mai slăbească rolul OPEC nu ar fi o afacere rea, la nivel global. Poate şi o reconfigurare masivă a relaţiilor comerciale bilaterale cu accesul masiv al produselor americane pe piaţa Rusiei, luînd locul celor europene, în special al celor germane. Avînd în vedere ecuaţia critică din Orientul Mijlociu, Trump ar putea încerca să obţină de la Putin şi o reconfigurare a rolului jucat de Iran în Orientul Mijlociu. Sprijinul masiv al Moscovei pentru Teheran a ridicat gradul de ameninţare asupra Israelului la cote tot mai greu de gestionat, atît la Tel Aviv, cît şi la Washington. Strategic, Trup ar putea viza consolidarea axei Moscova-Washington, pentru a se asigura că cealaltă axă, Moscova-Beijing, nu va deveni corozivă pînă la erodarea dramatică şi prăbuşirea puterii globale a Statelor Unite.

Jocurile sunt pe mize uriaşe, iar sarabanda trocurilor dintre Cei Mari, pe spinarea Celor Slabi, este abia la început!

Citeşte Trump şi Putin negociază viitorul Ucrainei: Ce urmează?

Citeşte Iulian Fota: "Ruşii sunt scoşi din izolare diplomatică şi reintră în jocul marilor puteri"

Citeşte PPE cere o pace justă: "Nimic despre Ucraina fără Ucraina"