Ultima noapte de război, întîia noapte... după!

Cum va arăta lumea politicii şi lumea noastră, după rezultatele votului de duminică? Un exerciţiu de imaginaţie nu strică niciodată! Nu că n-am putea aştepta pînă luni pentru a face evaluarea, dar abordarea prospectivă poate aduce un plus de lumină asupra mizei şi a consecinţelor votului.

Nu există decît două scenarii de bază: unul în care se prezintă la vot peste jumătate plus unu dintre electori şi altul în care acest prag nu este atins.

Primul aduce cu sine demiterea oficială, prin vot popular, a Preşedintelui ales al României! O premieră care va face să curgă multă cerneală prin lucrările de doctorat ale celor care studiază sistemele constituţionale şi influenţa scrutinurilor referendale asupra stabilităţii, res­pectiv, fiabilităţii "noilor democraţii! Încheierea mandatului prezidenţial nu este automată; este necesară validarea rezultatelor de către Curtea Constituţională şi declararea vacanţei oficiale a funcţiei prezidenţiale. Nu există, însă, nici cea mai mică îndoială că, în condiţiile prezenţei majorităţii electorilor la urne, rezultatul îi va fi net defavorabil lui Traian Băsescu. Voturile împotrivă vor fi zdrobitor majoritare. Responsabili pentru această situaţie vor fi cei care, în PDL, au vrut să-l ajute pe Traian Băsescu, oficializînd varianta boicotului. O dublă greşeală de strategie. În primul rînd, pentru faptul că de pe radarele electorale dispar cei care chiar îl susţin în continuare pe preşedintele ales, dar suspendat din funcţie. Ceea ce ar fi putut fi o onorabilă înfrîngere şi baza de plecare a unei posibile reveniri în forţă se transformă automat într-o catastrofală "alungare cu pietre din cetate". Acest fapt îi închide lui Traian Băses­cu nu doar orice poartă spre cîmpul politicii, ci orice speranţă pe care ar mai avea-o că s-ar putea scula cîndva, asemenea Lăpuşneanului, pentru a popi şi el pre alţii, mulţi! A doua eroare vine din iluzia siguranţei mai mari a "votului prin absenţă"! Aparent, acest mod indirect de exprimare electorală are o greutate simbolică mai mare, pentru că exprimă simultan şi opţiunea ca Traian Băsescu să nu fie revocat din funcţie şi refuzul de a participa la "violul în grup asupra democraţiei" comis de USL, după cum susţin liderii marcanţi ai PDL. În realitate, aritmetica simplă spulberă această iluzorie soluţie. În România, din 1990 şi pînă acum, avem nu mai mult de 10-12% din electorat care nu participă niciodată la vot! Dacă Traian Băsescu are cei 37% pe care-i pretinde, asta îl aduce în preajma pragului de 50%, dar nu-l trece peste el! Din altă perspectivă, aceeaşi concluzie: istoria alegerilor post-decembriste din România arată că de fiecare dată cînd miza a fost percepută de electorat ca decisivă şi a fost foarte personalizată, prezenţa la vot s-a ridicat, de la sine, peste 52-55%, adică peste pragul majorităţii! Poate că mobilizarea la vot ar fi reuşit să-l salveze pe Traian Băsescu, poate nu, dar oricum îi dădea o şansă, pe cînd absenteismul impus de linia politică a PDL îl condamnă fără drept de apel!

În aceste condiţii, prima consecinţă pentru preşedintele demis va fi aceea că întreaga influenţă directă pe care o exercita asupra principalelor centre de putere din stat se va risipi, ca un fum, în cîteva secunde! A doua consecinţă, care-l priveşte direct, este aceea că în faţă i se va aşterne, larg, drumul pătimirilor, pe care nu-i va fi scutită nici o suferinţă, nici o umilinţă şi foarte probabil, nici simbolica "execuţie politică", în care "mîna justiţiei", aşa murdară cum e ea, va fi chemată să joace rolul "Mîinii lui Dumnezeu"!

Din punctul de vedere al puterii, lucrurile vor intra, cel mai probabil, pe făgaşul dinamicii accelerate care să precipite alegerile parlamentare şi, ulterior, pe cele prezidenţiale. USL va împinge pînă la ultimele consecinţe victoria asupra lui Traian Băsescu, dînd României o nouă structură a puterii. Singura necunoscută este cea legată de "partenerul" pe care şi-l va alege USL-ul, pentru ca să joace rolul opoziţiei. În varianta maximalistă, acesta nu va mai fi PDL, partid care nu va avea resurse pentru a supravieţui şocului căderii regimului Băsescu. Abia atunci, relaţiile speciale ale lui Ponta cu MRU ar putea juca un rol în generarea unei soluţii politice inovative! În varianta minimalistă, PDL-ul supravieţuieşte, chiar dacă mult slăbit de "vînătoarea legală" căreia îi vor cădea victime cel puţin cîteva dintre figurile proeminente ale guvernărilor Boc.

Al doilea scenariu care poate deveni realitate, duminică la miezul nopţii, este generat de neîntrunirea pragului de validare a referendumului, prin neprezentarea majorităţii cetăţenilor electori. Singurul lucru precis pe care-l ştim, de pe acum, este decizia Curţii Constituţionale care va constata că votul exprimat nu îndeplineşte condiţiile pentru a pronunţa demiterea Preşedintelui ales al României. Şi de aici, încolo? De aici, ne aflăm la răspîntie! În mod neaşteptat, prin deciziile sale asupra condiţiilor legale prevăzute pentru desfăşurarea referendumului, Curtea Constituţională şi-a limitat singură rolul doar la constatarea validităţii sau nevalidităţii referendumului, acceptînd explicit că revine Parlamentului să stabilească procedura de urmat! Cu actuala majoritate parlamentară şi cu cîteva milioane bune de voturi ale cetăţenilor care s-au pronunţat pentru demiterea lui Traian Băsescu, USL-ul are des­chisă calea pentru a termina mandatul prezidenţial înainte de termen, prin voinţa aleşilor săi. Teritoriul este absolut virgin din punct de vedere constituţional, ceea ce face posibilă contestarea fiecărui pas şi a fiecărei decizii. Desigur, întregul proces se va derula în cea mai mare tensiune, pe fondul acţiunilor virulente de contestare ale PDL şi ale taberei prezidenţiale, eventual pe fondul unor intevenţii politice semnificative din afară, de tipul celor care au apărut la suspendarea Preşedintelui Traian Băses­cu. Dacă USL dă înapoi şi nu foloseşte mecanismele parlamentare pentru finalizarea demiterii pre­şedintelui ales, atunci este nevoit să admită revenirea lui Traian Băsescu la Cotroceni, cu depline puteri prezidenţiale, ceea ce înseamnă continuarea războiului cu alte mijloace şi pe o scară fără precedent, adică transformarea politicii din România dintr-un război rece sau limitat, într-o conflagraţie totală, în care nici o parte nu mai ia prizonieri şi nici o regulă nu mai este respectată.

În care scenariu cîştigăm noi, plătitorii de oale sparte ale politicii, vă las pe dumneavoastră să decideţi, duminică, la vot, sau după, dacă vă este mai la îndemînă!