Umbrele războiului

Uneori nimerim, cum se spune, "cu oiştea în gard". Într-o discuţie recentă, dorind să scot în evidenţă o situaţie de dinainte de pandemie, am folosit expresia "pe timp de pace". După o vreme, am realizat că am dat glas unei iluzii comune, aceea că trăim în timpuri de pace.

O întreagă industrie politică s-a născut din această iluzie. Sediul său social este la Bruxelles. Nicăieri în lume politicienii nu se felicită mai intens decât acolo pentru că Uniunea Europeană ar fi adus o nouă eră, a păcii în Europa. Peste Ocean, povestea nu este fudamental diferită. Proclamarea sfârşitului Războiului Rece i-a făcut pe mulţi politicieni să vireze spre populismul de Stânga, pentru a încasa "dividendele păcii".

Senzaţia persistentă este aceea a unei orbiri totale. Nici publicul şi nici politicienii nu realizează pe ce lume trăiesc. Incompetenţa guvernelor este totală. Au tăiat bugetele militare. Girează o politică externă naivă. Au lăsat societatea vulnerabilă la atacurile sofisticate ale altor state. Pentru că au crezut că trăim în vremuri de pace. Şi nu trebuie să ne mai preocupe "apărarea naţională". Oricum, acest domeniu este la noi confiscat de o bandă de impostori care sifonează resurse de la Buget.

Dar trăim, cu adevărat, în vremuri de pace? Un titlu mi-a atras atenţia zilele trecute. Zeci de morţi în cronfruntările dintre trupele Armeniei şi cele ale Azerbaijanului. Este un conflict care îşi are originea la sfârşitul anilor 1980 şi care nu dă semne că se îndreaptă spre o rezolvare definitivă.

Haideţi să facem o listă a pricipalelor puncte fierbinţi de pe harta planetei. Începem cu Africa, un continent bătut de soartă. La câteva sute de kilometri de graniţa Uniunii Europene, războiul continuă în Libia. Alimentat şi de sprijinul unor state precum Turcia, Rusia sau Emiratele Arabe Unite. În nordul Mozambicului este o insurgenţă islamistă care a făcut mai mult de o mie de victime şi a atras intervenţia forţelor speciale din Africa de Sud şi a mercenarilor firmei ruseşti Wagner. În Nigeria, nimic nou: de zece ani miliţiile islamiste Boko Haram ucid şi răpesc, aşa cum le este obiceiul. În Ciad, cam aceeaşi poveste. În Republica Central Africană se bat diferite facţiuni din motive total obscure pentru lumea normală. În Camerun, cel puţin, este clar. Acolo se bat pentru... un statut special acordat regiunilor anglofone. Cine ar fi bănuit?...

S-a tot spus despre Asia că reprezintă viitorul radios al omenirii. Din câte observ, s-ar putea să fie vorba mai curând despre viitorul radioactiv. Două puteri nucleare, India şi Republica Populară Chineză, s-au înfruntat prin Himalaia. Doar câteva zeci de morţi, pentru că deocamdată soldaţii s-au luat la bătaie cu beţe şi cu pietre, dar nu este timpul pierdut. În Birmania, ciocniri între trupele guvernamentale şi tot felul de grupări armate locale. În Siria, nici nu mai vorbim. Am lăsat la urmă cel mai grav conflict de astăzi, cel din Yemen. Acolo, Dumnezeu cu mila... Din 2015 încoace, războiul civil a făcut ravagii. Peste 100.000 de morţi, peste 3 milioane de refugiaţi, sute de mii de copii care suferă de foame. Un cazan infernal alimentat din Arabia Saudută şi Iran.

Nici pe alte continente lucrurile nu stau mult mai bine. În Mexic este un adevărat război civil. Trupele cartelurilor au pus pe fugă armata şi poliţia din mai multe oraşe şi terorizează civilii. Pe străzile din Venezuela, violenţa este la ea acasă. În Columbia sunt active tot felul de grupări "revoluţionare" sau ale traficanţilor de droguri.

Nici Rusia nu putea lipsi din această listă. Regimul autoritar al lui Vladimir Putin s-a specializat în exportul de destabilizare. Crimeea este în continuare anexată ilegal. În Transnistria, nici vorbă de retragerea trupelor ruseşti. În Donbass, trupele ruseşti îi sprijină pe separatiştii care au proclamat "Republica Populară Donetsk".

Cât despre comerţul cu arme, acesta merge ca pe roate. Pe locul 2 în lume găsim Rusia. RP Chineză (locul 7 mondial) a depăşit Marea Britanie (locul 8). Printre marii importatori este... Algeria (locul 6 mondial). Bizar. Aş fi crezut că algerienii au alte probleme mai presante.

Pe undeva, nimic surprinzător aici. Lumea a fost întotdeauna un sistem complicat. Nouă este inocenţa cu care alegătorii şi politicienii, deopotrivă, privesc această scenă. Niciodată, în istorie, nu a existat un astfel de pacifism radical. Pentru multe guverne, tulburările din afara graniţelor nici nu există. Discuţiile politice se reduc la următoarea întrebare: cum să cheltuim mai mulţi bani cu asistenţa socială?

Pe scena internaţională, din momentul în care elitele politice din Occident s-au retras pe o agendă "welferistă", a apărut un vid de autoritate. Era de aşteptat că unele regimuri sau grupări radicale vor profita de această situaţie pentru a se impune pe scena internaţională. Iar pandemia nu va face, probabil, decât să îi încurajeze, pe termen scurt, pe aceia care doresc ca ţările lor să se retragă într-un fel de vizuină a Istoriei.