Uninominalul - un bumerang sau o bombă politică cu efect întârziat ? (IV)

• Despre îndreptăţire versus îngăduire, adică despre toleranţă!! (prima parte)

Genialitatea gândirii antice greceşti a izvodit două concepte care au făcut < istorie în istorie >, inclusiv în istoria democraţiei: isegoria (egalitatea cetăţenilor îndreptăţiţi să vorbească în adunare) şi isonomia (egalitatea cetăţenilor în faţa legii).

Într-o bună măsură, Legea nr. 35/2008 redefinind sistemul electoral românesc, prin întocmirea, în bună parte, specioasă, a < ansamblului regulilor, mecanismelor şi instrumentelor instituţionalizate prin lege, în baza cărora se organizează şi se des­făşoară alegerile electorale într-o jurisdicţie şi în urma cărora, deţinătorul de drept al suveranităţii încredinţează prin proclamare exercitarea acesteia în numele său, în conclavurile politice >, rescrie pernicios şi democraţia, cel puţin partea ei instituţională!

Afirm acest lucru pentru că, în mod normal, expresivitatea politică a votului depinde de împuternicirea reală a acestuia (a voinţei pe care o exprimă). Ori, din economia legii nr. 35/2008, aceasta este:

- condiţionată (de sinergia cu reducerea la unitate a opţiunilor exprimate, de constituirea ca gaj a veniturilor salariale minime brute pe 5 luni),

- recondiţionată (de apartenenţa la populaţia majoritară sau la una din populaţiile minoritară, de îndeplinirea pragului electoral) şi

- suspendată (dacă condiţionarea şi recondiţionarea impuse prin norma juridică nu au dat rezultatele aşteptate !), context în care domeniul de definiţie al împuternicirii votului de voinţă este uzurpat.

Această uzurpare decurge din reala şi efectiva împuternicire naturală a votului de voinţă care înseamnă recunoaşterea < de facto > a îndriduirii de a vota pentru tine şi bunăstarea ta, de a vota prin alegere şi eliminare, de a vota util (eficace), de a încuraja şi, în fine, de a descuraja.

O analiză pe textul legii revelă că, aşezarea normei de drept în consens cu raţiunea îndreptăţirii şi a îngăduirii şchioapătă de ambele picioare:

1. Deşi mărimea numerică a conclavurilor politice se dimensionează în baza unor norme de reprezentare prestabilite, deşi între sarcinile exprese ale autorităţii de stat se află şi evidenţa < de facto > şi < de jure > a populaţiei, inclusiv soldul general < in-out > al fenomenelor demografice, în baza cărora se stabileşte numărul total al locuitorilor, Art.5 (4) statorniceşte:

< Numărul locuitorilor care se ia în calcul (n.b. pentru dimensionarea numerică a Camerei deputaţilor şi Senatului) este cel rezultat în urma ultimului recensământ al populaţiei, publicat de Institutul naţional de Statistică >. Adică, în următoarele legis­laturi, până la un nou recensământ, rămâne valabil numărul cetăţenilor evidenţiat prin Recensământul populaţiei din 2002 !

Că nimeni n-a mai murit, nimeni nu s-a mai născut, că fenomenele de emigraţie şi imigraţie au sold < zero > o dovedeşte chiar INS care a dat publicităţii datele privind , în fapt, datele ce vor fi utilizate pentru stabilirea numărului de mandate pentru Consiliile Judeţene, Municipale, orăşeneşti şi comunale. Iată şi raţiunea literei de lege:

Nr. crt.specificarePopulaţia României conform recensământului populaţiei şi locuinţelor - 2002Populaţia stabilă la 1 iulie 2007Diferenţe (+/-)

mii persoanemii persoanemii persoane

1.Numărul locuitorilor21.681,021.537,6143.4

2.Mandate de deputaţi310 (312 + 17) (1)308- 2

3.Mandate de senatori136 (137)135- 1

Dincolo de faptul că discutăm de dispreţul faţă de isegorie şi isonomie în modernitatea lor, de faptul că principiile care guvernează finanţarea din bani publici a bunurilor şi serviciilor publice: eficienţa, eficacitate socială şi justiţia societală, sunt tratate cu dispreţ, faptul că în legislatura curentă, dar şi, prin efectele Legii 35/2008, în cele ce vor urma, numărul aleşilor vor excede semnificativ normei de reprezentare, convoacă o stare de fapt care, în opinia mea, este demnă de oprobiul public de care, încă, nu < se bucură >

2. O altă îngăduire din L. 35/2008, de astă dată explicit, numai de trebuinţa partidelor politice, o generează Art. 10, care prevede că, odată cu intrarea în vigoare a legii, în completarea circumscripţiilor şi colegiilor electorale din Ţară, se constituie o circumscripţie separată - a 43-a - < pentru românii cu domiciliul în afara României >, în cadrul căreia, conform Art. 11, litera f) din aceiaşi lege, se vor delimita 4 colegii uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor( ???) şi 2 colegii uninominale pentru alegerea Senatului (???).

Cum alineatul (3) al Art. 16 (Egalitatea în drepturi) din Constituţia româniei prevede expres că: < Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară >, în respectul Constituţiei, candidaţii - persoane fizice, fie ele independente, ori mandatate de persoane morale (formaţiunile politice din eşichier) trebuie să aibă domiciliul în România. Implicit, mandatele izvodite prin siluirea raţiunii dreptului pozitiv în domeniul reprezentării şi reprezentativităţii, nu vor reprezenta pe nimeni din < diaspora românească > !

Şi cum aceste mandate vor întregi doar portofoliul de sinecuri < legale > aflat la dispoziţia partidelor cu < dare de mână >, putem spune că Art. 10, rescriind butada < afară-i vopsit gardu", înăuntru-i leopardu" >, nu face altceva decât să eşueze în ridicol !

3. Parcursul hiper-democratic pe care-l înregistrează Legea 35/2008, odată cu constituirea pentru românii cu domiciliul în afara României a unei circumscripţii electorale separate, în cadrul căreia se vor delimita 4 colegii uninominale deputăţeşti şi 2 colegii uninominale senatoriale (populaţiile aglutinate urmând să fie < arondate geografic > prin hotărâre de Guvern) crează un alt loc îngust.

Dincolo de îngăduinţa aparte pe care a manifestat-o legiuitorul, se crează şi auspiciile pentru o nouă etichetare a procesului electoral : < bazat pe genocid demografic > ! Aceasta pentru că, dincolo de faptul că legea vădeşte că nu este departe momentul în care vom asista la un scrutin electoral dedicat repatrierii deputaţiilor şi senatorilor cu domiciliul în italia, spania, Austria, Germania, Ungaria şi SUA, datorită neo-malthusianismului dâmboviţean pe care şi-l aproprie < democraţia noastră fără graniţe >, numărul românilor care trăiesc şi domiciliază în afara ţării este redus la cel mult 350.000 cetăţeni români (vezi norma de reprezentare !), adică un număr de 5 ori (cel puţin) mai mic.

Mai mult, cum prezenţa la vot nu este obligatorie, cum candidaţii n-au nicio legătură cu diaspora, excelând doar prin non-reprezentativitatea lor în comunităţile de români < de afară >, este posibil să avem senatori şi deputaţi aleşi uninominal cu 135-150 de voturi !

4. O < îngăduinţă > mercantilă şi, deopotrivă, un atentat la drepturile cetăţeneşti fundamentale câştigate prin Constituţie, decurge din Art. 29 alineat (5) din L. 35/2008, care stabileşte că :

< La depunerea candidaturilor, fiecare partid politic, alianţă politică, alianţă electorală, organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, candidat independent trebuie să facă dovada constituirii unui depozit, în contul autorităţii Electorale Permanente, cu (sic !) valoare de 5 salarii minime brute pe ţară pentru fiecare candidat >, în fapt o condiţionare care excede grosier Constituţiei.

Conform prevederilor Art. 37 alineat (1) din Constituţia Româ­niei, < Dreptul de a fi ales >, este defint astfel :

< Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în Art.16 alineat (3) (vezi punctul anterior), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3) Şi punct.

Mai mult, cum prin aliniatul (7) al aceluiaşi articol, restituirea depozitului este condiţionată restrictiv de obţinerea a 20% din sufragiile exprimate în colegiu pentru candidaţii independenţi şi 2% atât pentru partidele politice, cât şi pentru organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, se poate concluziona că Autoritatea Electorală Permanentă se află, fie în jenă financiară, fie trebuie capitalizată !

Jenant, contestaţia depusă pentru < neconstituţionalitatea flagrantă a alineatului >, a fost respinsă de Curtea Constituţională prin Decizia nr.305/2008 (disponibilă pe site-ul Curţii !), fapt ce, hotărât lucru, dovedeşte că, dacă este nevoie, Curtea Constituţională se poate transforma, uzând specios de prerogativele sale, din garantul supremaţiei Constituţiei în Curte Constituantă !