Uniunea Europeană 2016:  Prea puţină Uniune, insuficientă Europă

Ca să înţeleagă toată lumea că Uniunea Europeană înseamnă, de fapt, Statele Unite ale Europei, Preşedintele Comisiei Europene mai-muţăreşte norma constituţională a SUA, care impune şefului executivului american să dea seamă de starea uniunii în faţa Congresului, an de an. Uniunea Europeană nu s-a trans-format, încă, în SUE, nici preşedintele Comisiei nu este şeful uniunii, nici Parlamentul European nu este tot una, ca structură, putere şi relevanţă democratică, cu Congresul SUA. Dar, ce mai contea-ză tratatele şi "amănuntele" constituţionale cînd ai un obiectiv de imagine atît de generos şi de înălţător: să vadă lumea că tu eşti şeful!

Să uităm însă de formă şi să vedem cum stăm cu conţinutul discursului rostit de domnul Jean-Claude Juncker mai deunăzi, la Strasbourg. După modelul "clasicizant" (sic!), Caţavencu, orice discurs serios începe cu diagnosticul stării de fapt. Industria română..., pardon, Uniunea Europeană e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvîrşire! Mă rog, e prea puţină uniune şi prea puţină Europă în aceas-tă Uniune Europeană, spune domnul Juncker, în diagnosticul său: terenul comun al cooperării intrestatale este mai îngust ca niciodată; politicienii sunt interesaţi doar să nu piardă viitoarele alegeri şi vorbesc doar despre problemele lor, nicidecum de cele ale Europei; instituţiile europene impun o agendă în directă opoziţie cu cea a guvernelor şi a parlamentelor naţionale; populismul este în floare. Toate acestea au ca rezultat fragmentarea excesivă şi reducerea comunalităţii de decizie şi de acţiune.

Puţină lume ar fi dis-pusă şi ar avea motive să contrazică evaluarea domnului Juncker.

În următoarele 12 luni, domnul Juncker ar dori o Europă mai bună, iar pentru aceasta, după opinia sa şi a instituţiei în numele căreia vorbeşte, ea ar trebui să capete cinci atribute esenţiale: să protejeze, să păstreze modul de viaţă european, să dea mai multă putere cetăţenilor, să apere şi să îşi asume responsabilităţi. După modelul "cei patru evanghelişti erau trei, Luca şi Matei" discursul detaliază doar patru din cele cinci caracteristici enunţate. (Iar mă leg de formă, ca şi cînd asta ar mai conta, acum!!!)

Modul de viaţă european înseamnă pace, solidaritate şi valori: libertatea de mişcare a forţei de muncă, interzicerea pedepsei cu moartea, sisteme judiciare independente şi eficiente, comerţ ca sursă de avuţie şi locuri de muncă, protejarea datelor personale, "fair play" în raporturile economice şi apărarea intereselor cetăţeanului împotriva abuzurilor marilor jucători ai economiei globale, euro şi Banca europeană care au economisit europenilor 50 de miliarde în dobînzi, doar într-un an, plus alte 8 milioane de locuri de muncă în ultimii trei ani.

Puterea de la Uniune către cetăţeni are ca suport dezvoltarea infrastructurii digitale, iar ca instrument financiar principal Fondul European pentru Investiţii Strategice. Într-un singur an, valoarea sa a ajuns la circa 1,16 miliarde euro, urmînd să crească, pînă în 2020, la jumătate de trilion. Uniunea Pieţelor de Capital este următorul obiectiv pentru a mări rezistenţa sistemului financiar european şi pentru a crea surse alternative de finanţare.

Pericolul ca generaţia mileniului să fie prima, din istoria ultimilor 70 de ani ai Europei, mai săracă decît cea a părinţilor trebuie contracarat, iar acţiuni precum Fondul de garantare al UE pentru tineri, de care beneficiază peste 9 milioane de tineri cetăţeni ai Europei s-a dovedit un instrument util şi eficace.

Solidaritatea este indispensabilă Europei şi ea trebuie învăţată prin instituţii, de aceea este propusă înfiinţarea unui Corp European de Solidaritate, ca formă de voluntariat, care ar trebui să aibă, pînă în 2020, circa 100.000 de participanţi.

Europa care apără, în interior şi în afară, de la terorism, la frontiere şi de la crizele politico-militare din vecinătate, la teatrele globale de operaţiuni, nu este o idee chiar nouă. Măsurile noi par să preseze pentru readucerea pe agenda strategică a deciziilor privind crearea unei politici unitare (europene) de apărare, de la producţie şi dotarea forţelor armate, la crearea unei forţe comune capabilă să se exprime nu doar în domeniul soft al puterii (peace keeping, crisis management), ci şi în cel hard (război!).

Europa care îşi asumă responsabilităţile înseamnă, deopotrivă, guverne, parlamente naţionale, birocraţia de la Bruxelles şi cetăţenii responsabili de pe agenda cărora trebuie să dispară prea mult amînatele decizii, prea multele goluri care se cer de mult umplute cu politici şi rezultate necesare pentru dezvoltarea uniunii. Planul de Stabilitate şi Creştere (economică) poate fi unul dintre instrumentele pentru a materializa aceste responsabilităţi şi pentru a transforma dezideratele în realitate.

"De! Bobocule, să zic şi eu cum zici, că după cum le spui dumneata, una şi cu una fac două, n-are de unde să te mai apuce omul... (stînd la gînduri şi iar îndoindu-se.)"

Te uiţi la discurs... te uiţi la Europa...iar la discurs şi iar la Europa şi mai că îţi vine să zici ca Efimiţa: "Adică, zău, bobocule, de! eu, cu mintea ca de femeie, pardon să te întreb şi eu un lucru": să vorbeşti despre starea uniunii şi să nu sufli o vorbuliţă, în tot textul, despre cele două torpile care s-au înfipt deja în coca corăbiei numită UE şi mai au doar o secundă, două, pînă să explodeze, se poate? Cum, care două torpile: brexitul şi criza monetar-financiară; asta ca să nu mai spun nimic despre criza refugiaţilor care este un fel de piatră de moară atîrnată de gîtul condamnatului la înot de performanţă. Hai că, despre criza financiră, e clar, nu e voie de la "poliţie" să vorbim (de... funie... casa spînzuratului, self fulfilling prophecy etc.), asta se înţelege clar din osanalele ridicole ridicate în text lui Draghi: "El aduce o contribuţie mai importantă la crearea de locuri de muncă şi creştere decît a multora dintre statele membre" (!!!!). Dar, nici despre brexit nu este voie?? Despre cea mai mare criză instituţională, politică şi de identitate a UE chiar nu avem nimic de spus, de la înălţimea Preşedintelui Comisiei?? Despre cauzele şi problemele care au dus aici şi despre consecinţele pe care le va crea, despre măsurile necesare pentru a disipa şi absorbi efectele negative, nici un cuvînt???

Din păcate nu! Ceea ce ne dă apă la moară să credem că domnul Juncker n-a priceput unul dintre cele mai importante puncte ale discursului pe care l-a rostit în faţa Parlamentului European: "Trebuie să fim conştienţi că nu putem soluţiona problemele pe care le avem doar cu un alt discurs, sau cu încă un summit".