Unul s-a intoxicat

Şi-au rămas doar nouă. Nu ştiu dacă doctorul Oprescu a dat sau nu iama în ouă şi omlete, zilele acestea, nici dacă a făcut o toxiinfecţie alimentară. Ceea ce ştiu este că a rămas de căruţă, înainte chiar de-a fi apucat să ia startul în competiţia electorală. Evenimentul nu-i chiar fără semnificaţii, întrucît, după sondajele mai puţin cosmetizate de către directorii de campanie ai partidelor, "Independentul" avea cele mai multe şanse să intre în turul doi.

Potenţialul său electoral era constituit pe un grad ridicat de notorietate; pe o priză bună la public, datorată convingătoarei performanţe în rolul principal al telenovelei "I se zicea Durul"; pe o credibilitate personală mediu-ridicată, asociată profesiei, performanţei profesionale şi, respectiv, prestaţiei publice; pe capacitatea de-a mobiliza, atît votul de penalitate pentru actualul primar, cît şi pe cel al votanţilor tradiţionali ai PSD, mai atraşi de pres-taţia colorată a lui Oprescu, decît de discursul apatic şi aseptic al lui Diaconescu. Oprescu putea, de asemenea, să ia o parte din voturile nemulţumiţilor de ceilalţi candidaţi ai partidelor şi, mai ales, partea leului din voturile celor care vînează efectivitatea actului electoral. Acei oameni care vor ca votul lor să conteze în bătălia finală, dacă se poate să fie cel ce separă pe cîştigător de învins, nu să-l dea unui candidat care nu are nici o şansă să-l valorifice, oricît de mult l-ar place. În felul acesta, fără să fie "candidatul ideal" sau "îngerul salvator", Sorin Oprescu era cel mai bine plasat în rolul "compromisului necompromiţător", capabil să culeagă voturi ale Bucu-reştenilor din toate partidele, o bună parte din cele ale PSD şi chiar partea cea mai mare din voturile celor care apar acum în sondaje ca "nehotărîţi".

Nu e nevoie de-o teorie prea dezvoltată a complotului, pentru a înţelege de ce stoparea sa, înainte de intrarea în cursă, era o măsură "necesară". Aşa cum s-au desfăşurat lucrurile, nici măcar nu a mai fost nevoie, pentru că "Doctorul" şi-a dat singur cu tesla în ....locurile acelea sensibile, de care bărbaţii sunt atît de preocupaţi. Oricît de improvizat ar fi un staf de campanie, e greu de crezut că n-a avut în preajmă nici un om cu atîta ştiinţă juridică, încît să-i fi spus că tabelele cu semnături trebuie să arate exact cum e specificat în lege şi nicicum altfel, pentru că, altfel nu pot fi luate în considerare! Dacă i-o fi spus, totuşi, cineva şi a mizat pe "compromisul cu legea", atunci a căzut chiar de la primul examen al unui candidat serios. A pierdut pe mîna lui, făcînd un nesperat cadou adversarilor, care tocmai începuseră să-şi spargă capul cu întrebarea "Cum să-l scoţi din cursă pe Oprescu?". Şi-a irosit potenţialul, chiar înainte de-al testa.

Dincolo de datele concrete ale cazului, există un aspect cel puţin la fel de important, pe care comentariile nu s-au grăbit, de loc, să-l scoată în relief. Este vorba despre procedurile discriminatorii la care sunt supuşi, prin lege, candidaţii independenţi, faţă de cei susţinuţi de partide. Conform prevederilor Legii 35/2008, un candidat independent trebuie să prezinte la înscriere o "listă de susţinători, care trebuie să cuprindă minimum 2% din numărul total al alegătorilor înscrişi pe listele electorale permanente, din circumscripţia pentru care candidează". Procentul ajunge la 4% în cazul alegerilor parlamentare! Întrebarea este: Pe ce temei constituţional creează legea această discriminare vădită între candidaţii independenţi şi cei ai partidelor, din punctul de vedere al accesului pe listele electorale? De ce, pentru unii, libertatea şi de-a fi ales în funcţii publice este restricţionată de un factor de reprezentativitate, care nu este impus celorlalţi? De unde rezultă faptul că a fi membru de partid echivalează automat cu susţinerea a cel puţin 2% din corpul electoral al circumscripţiei? Constituţia României consacră la articolul 16(1) principiul conform căruia "cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări". Prin articolul 37, privitor la dreptul de a fi ales, pentru candidaţi, se stabilesc doar condiţii de vîrstă! Rezultă, fără echivoc că, în afara decăderii din drepturi şi altor situaţii prevăzute expres de Constituţie, nimeni şi nimic n-ar trebui să restricţioneze dreptul cuiva de-a candida în alegeri!

Faptul că "legiuitorii" noştri nu vor să audă, sau n-au habar de Constituţie, că nu se bucură de minimum de asistenţă juridică în materie constituţională, în procesul elaborării şi al definitivării legilor, nu mai este, de mult, lucru de mirare! Faptul că o groază de legi sunt pline de articole şi prevederi neconstituţionale e uşor de constatat, dacă te uiţi cu ce viteză creşte lista excepţiilor ridicate în instanţe, pe acest temei, fiind acceptate mai apoi, de Curtea Constituţională! În sfîrşit, faptul că o prevedere, atît de importantă, care încalcă un drept fundamental, a fost introdusă în corpul legii electorale, fără ca nici unul dintre "cîinii de pază ai democraţiei" să fi schiţat măcar un căscat, necum să muşte pe cineva de picior, arată că noi, milioanele de negi mititei, avem toate şansele să vedem ciorba chioară a democraţiei după ureche, în care ne scăldăm plini de auto-mulţumire, astăzi, trans-formîndu-se, mâine, cu sprijinul "legiuitorilor" şi al "clasei politice", într-o piftie plutocratică.