Ursula von der Leyen, protejată de funcţionarii CE în scandalul achiziţiei vaccinurilor anti-Covid

Actualizare - Într-un răspuns formulat astăzi de Stella Kyriakides, comisarul european pentru sănătate şi siguranţă alimentară, se arată că potrivit acordurilor de cumpărare semnate cu diferite companii pentru achiziţionarea vaccinurilor anti-Covid 19, Comisia Europeană şi Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) pot verifica sau solicita efectuarea unui control de audit cu privire la implementarea acordurilor de cumpărare ale vaccinurilor respective.

"Astfel de verificări şi efectuări de audit pot fi iniţiate în orice moment, în termen de maximum cinci ani de la plata ultimei comenzi de vaccin emisă în baza acordurilor.

Compania este obligată să păstreze documentele originale pentru o perioadă de cinci ani şi să se asigure că informaţiile sunt uşor disponibile în momentul verificării sau auditului. Comisia Europeană nu a efectuat încă niciun audit al contractelor respective şi nici cu privire la modul în care s-au făcut plăţile către companiile respective, dar poate să efectueze în viitor, după caz, un astfel de audit", afirmă Stella Kyriakides în documentul citat.

După cum se poate observa, în ciuda scandalului iscat la nivel european, Comisia de la Bruxelles nu a făcut nimic pentru a lămuri misterul cu privire la contractele semnate pentru achiziţionarea vaccinurilor, la acordurile de cumpărare încheiate în avans şi nici cu privire la plăţile efectuate pentru vaccinurile anti-Covid 19.

---

Singura speranţă pentru devoalarea conţinutului negocierilor purtate pe WhatsApp de Ursula von der Leyen - preşedintele Comisiei Europene - cu Albert Bourla, CEO-ul companiei Pfizer, cu privire la contractul de achiziţie a vaccinurilor anti-Covid o reprezintă dosarul aflat pe rolul Parchetului European sau dosarul aflat pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, deschis de publicaţia New York Times, afirmă site-ul politico.eu, în urma răspunsurilor primite de jurnaliştii acestui site de la Comisie cu privire la corespondenţa respectivă.

"Politico a depus o cerere de acces la documente prin care a solicitat vizualizarea mesajelor text dintre Ursula von der Leyen şi Albert Bourla. După un răspuns negativ iniţial, am revenit şi am adresat Comisiei câteva întrebări simple: au făcut schimb de mesaje von der Leyen şi Bourla?; textele au fost şterse?; dacă nu au fost şterse, ce conţin ele?

Răspunsul primit este unul aproape lipsit de logică şi care pare să ascundă situaţia reală. Reprezentanţii Comisiei susţin că nu au fost înregistrate mesaje text în sistemul de înregistrare a documentelor. Având în vedere că mesajele «ar fi fost înregistrate pe termen lung, dacă ar fi conţinut informaţii importante», asta înseamnă că mesajele text, dacă au existat vreodată, probabil că nu au fost foarte importante. Şi dacă nu sunt importante, atunci nu ar fi trebuit să fie înregistrate. (...)

Distracţia nu se opreşte aici. Un lucru pe care nu l-am cerut a fost ca oficialii Comisiei să fabrice documente inexistente.

Cu toate acestea, asta nu i-a împiedicat să invoce jurisprudenţa pentru a protesta că nu ar trebui să fie nevoiţi să arate un document inexistent: «Nici articolul 11 din Regulamentul 1049/2001 şi nici obligaţia de asistenţă din articolul 6 alineatul (2) din acesta nu pot obliga o instituţie să creeze un document, care nu există, dar pentru care i s-a cerut acordarea accesului». Concret, Comisia spune că nu deţine textele (sau mai bine zis, «nu deţine niciun document care să corespundă descrierii din cererea dumneavoastră»). Pare să sugereze că ele nu există - sau cel puţin nu pot verifica dacă au existat. Ceea ce ar putea fi suficient de corect dacă nu ar fi faptul că singura persoană care poate răspunde la toate aceste întrebări lucrează pentru Comisia Europeană. A mers cineva la etajul 13 din sediul Comisiei să îl întrebe pe preşedintele instituţiei despre acest lucru? Nu este clar. În răspunsul său, Comisia susţine că a întreprins o «căutare aprofundată şi reînnoită»" a mesajelor-text, indiferent dacă asta înseamnă o conversaţie la o cafea sau un e-mail către Ursula von der Leyen", arată jurnaliştii care lucrează pentru sursa citată.

Răspunsul Comisiei la întrebările respective este similar cu cel oferit în urmă cu un an Ombudsmanului European, Emily O'Reilly, iar acest lucru arată care sunt limitele mecanismelor de transparenţă voluntare ale instituţiilor europene.

"Instanţele, totuşi, ar putea fi o altă poveste. Şi, având în vedere că New York Times a introdus un caz în faţa Curţii Europene de Justiţie cu privire la chestiunea mesajelor text, ar putea avea şansa să intervină în curând", susţine sursa citată.

Amintim că ziarul american New York Times a publicat în cursul anului 2021 un material în care arăta că Ursula von der Leyen, preşedintele Comisiei Europene, a negociat direct, pe WhastApp, încheierea agreementului iniţial, direct cu Albert Bourla, CEO al companiei Pfizer.

Contractul pentru dozele de vaccin de la Pfizer a fost semnat în mai 2021 şi prevedea livrarea a 900 milioane doze, cu posibilitatea de a exercita o opţiune pentru alte 900 milioane doze. În cele din urmă, blocul comunitar a contractat un total de 1,1 miliarde doze ale vaccinului pe bază de ARN mesager, în valoare de 21,5 miliarde euro, potrivit celor de la Financial Times. 450 milioane doze urmau să fie livrate în 2023, dar livrările au fost suspendate pe durata negocierilor, deoarece în aprilie 2022 guvernul de la Varşovia a anunţat că nu mai acceptă livrări suplimentare de vaccinuri, reclamând o suprasolicitare. După demersul Poloniei, încă nouă state din regiune s-au alăturat opiniei acesteia şi au susţinut că sunt nevoite să cumpere doze de care nu mai au nevoie, într-un moment de dificultăţi economice cauzate de şocul energetic şi de criza generată de conflictul din Ucraina.

La câteva săptămâni după articolul din New York Times, jurnalistul Alexander Fanta de la site-ul de ştiri netzpolitik.org a cerut acces la mesajele schimbate între von der Leyen şi Bourla. Comisia Europeană a răspuns că "nu a identificat" aceste mesaje şi că nu le deţine. Imediat, Alexander Fanta s-a adresat Ombudsmanului UE, Emily O'Reilly, care, în ianuarie 2022, a ordonat Executivului UE "să efectueze o căutare mai aprofundată a mesajelor relevante".

Răspunsul primit de Ombudsmanul UE la sfârşitul lunii iunie 2022 din partea comisarului pentru transparenţă Vera Jourova a fost: "căutarea acestor SMS-uri nu a dat niciun rezultat". În faţa acestui răspuns, Emily O'Reilly a declarat că procesarea acestei cereri de acces la documente "lasă impresia regretabilă a unei instituţii europene care nu este sinceră în chestiuni de interes public major".

În ianuarie 2023, New York Times a dus cazul la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Anterior, în septembrie 2022 Parchetul European a anunţat că a deschis un dosar de cercetare penală cu privire la achiziţionarea vaccinurilor anti-Covid, dar până acum nu a oferit niciun amănunt cu privire la cercetarea penală demarată.

Mai mult, în 5 aprilie 2023, lobby-istul belgian Frederic Baldan a înaintat o plângere penală către instanţa de fond din Liege, în care arată că finanţele publice ale Belgiei ar fi fost prejudiciate de negocierile Ursulei von der Leyen cu reprezentanţii companiei Pfizer în cadrul contractului semnat în mai 2021 de Comisia Europeană cu gigantul farmaceutic american, contract care vizează achiziţionarea a peste 1,8 miliarde doze de vaccin anti-Covid 19.

De atunci şi până acum nu s-a întâmplat nimic în acest dosar, potrivit cotidianului belgian Le Vif, deoarece Parchetul din Liege nu şi-a determinat competenţa teritorială şi nu a evaluat potenţialele infracţiuni semnalate de Frederic Baldan.