Vestitorii războiului rasial

Întâmplarea pare desprinsă dintr-un film prost. Însă s-a petrecut cu adevărat. Într-o noapte, pe stradă, doi indivizi au tăbărât pe Jussie Smollett, un actor de televiziune, negru şi homosexual. Purtau şepcile roşii specifice suporterilor lui Donald Trump. Au strigat sloganuri rasiste şi i-au pus un ştreang de gât, după care l-au bătut.

Smollett a acordat un interviu lacrimogen în care a povestit cum era să fie linşat. Presa americană a luat foc. Politicienii partidului Democrat au ieşit la atac. "Trump este de vină!". Poliţia însă a cercetat chestiunea şi a ajuns la altă concluzie. Smollett i-ar fi plătit pe cei doi indivizi cu 3500 de dolari să însceneze atacul. Operaţiunea a fost de un ridicol total: cei doi erau... negri şi au fost plătiţi de Smollett cu un... cec... De ce a făcut asta? Se pare că Smollett dorea să i se mărească salariul. (El câştiga deja 60.000 de dolari pe episod săptămânal, dar în lumea sa, asta nu era suficient...). A fost arestat şi riscă cel puţin un an de închisoare.

Întrebarea era ce se întâmpla dacă poliţia din Chicago nu descoperea schema. Posibil, confruntări rasiale, ca în atâtea alte cazuri. Los Angeles, Black Lives Matter etc.

Este ceva ciudat în America. Americanii sunt, ca medie, printre cei mai prietenoşi oameni din lume. Ţara este bine organizată. Autorităţile sunt corecte. Şi totuşi, dacă stai să îi asculţi pe politicieni, peste tot este "rasism".

Iar lumea a început să se obişnuias­că cu ideea. Am fost, de curând, să vizitez Monticello, casa lui Thomas Jefferson. Primele cuvinte pe care ghidul le-a spus grupului nostru au fost: "Ce vedeţi aici este rezultatul sclaviei!".

Asta este, demonstrabil istoric, o prostie. Este adevărat că Jefferson a fost proprietar de sclavi. Însă Monticello nu este decât în parte rezultatul muncii lor. Spre exemplu, arhitectul a fost Jefferson însuşi. Care în repetate rânduri, ca politician, a încercat să emancipeze sclavii. În 1807, spre exemplu, preşedintele Jefferson a semnat legea care interzicea importul de sclavi în Statele Unite.

Demagogii vremurilor noastre nu se împiedică însă în asemenea "detalii". Kamala Harris, candidată democrată la Preşedinţia SUA, a afirmat, zilele trecute: "Ţara asta a cunoscut 200 de ani de sclavie". Istoric, altă prostie de dimensiuni continentale. Cele mai multe state americane nu au cunoscut niciodată sclavia. Ea a fost o realitate socială semnificativă doar într-un grup de state din Sud. Statul pe care Kamala Harris pretinde că îl reprezintă, California, a fost admis în Uniune în 1850 ca "stat liber" (adică unde sclavia era ilegală).

Ce se întâmplă nu este doar o eroare a unor ignoranţi. Lucrurile sunt mult mai grave. Stânga, europeană sau americană, priveşte societatea doar prin ochelarii de cal ai rasismului.

Pentru exponenţi ai Stângii precum Smollett sau Harris sau agitatorii de profesie din presă sau universităţi, trăim timpuri apocaliptice. Dacă stai să îi asculţi, în jurul nostru se des­făşoară un război între rase. Partea cea rea este condusă de Bărbatul Alb. El este, desigur, "rasist". Şi imperialist, capitalist, egoist. După cum devine cazul...

De aici şi importanţa teoriilor cons­piraţiei. Sunt mulţi negri în închisori? Desigur - afirmă Stânga - asta este o consecinţă a rasismului poliţiei. Au negrii venituri mai mici? Desigur - afirmă aceeaşi Stângă - asta este o consecinţă a rasismului angajatorilor. Sunt mai puţin educaţi? Asta pentru că cultura Omului Alb e rasistă - o trânteşte aceeaşi Stângă.

În acest sistem al delirului, anti-semitismul are un rol crucial. În Marea Britanie, partidul Laburist este în derivă. În Franţa, "vestele galbene" l-au atacat pe stradă pe filozoful Alain Finkielkraut. În Congresul american, democraţii au pus-o în comitetul pentru relaţii externe pe Ilhan Olar, o musulmană din Somalia. În primele zile s-a remarcat, printre altele, datorită unor obrăznicii anti-semite ("It's all about the Benjamins, baby!").

Mai există o limită? Nu cred. Un activist conservator a făcut următorul experiment în campusul universităţii Berkeley. A luat un steag al grupării ISIS şi l-a fluturat câteva ore. Pe lângă el au trecut mii de studenţi. Doar unul a fost deranjat. Cei mai mulţi au fost indiferenţi. Însă când a făcut acelaşi lucru cu un steag al Israelului, reacţia a fost brutală. Mulţi au venit la el să înjure.

Pentru Stânga tradiţională, ceea ce contau erau clivajele sociale. Pentru Stânga de acum, ceea ce contează sunt cele rasiale. Vechii social-democraţi erau de partea clasei muncitoare. Actualii socialişti îşi aleg tabăra şi ţintele pe considerente de culoare a pielii.

Aceasta nu a fost o poveste doar des­pre America sau despre Occident. Unii se întreabă cât va mai suporta "Europa" această guvernare a unui PSD penal. Eu zic să nu îşi facă speranţe. Stânga occidentală a ajuns să fie controlată de ceea ce erau odată grupări marginale, extreme, anti-democratice. În noua supă ideologică, partidul xenofob al lui "Liviu" este chiar un aliat util.