Victor Brauner s-a născut de ziua lui

După Brâncuşi şi Adrian Ghenie, Victor Brauner este artistul român cu cele mai mari preţuri obţinute în licitaţii internaţionale. Şi locul lui în istoria artei este mult mai sus de Ghenie, peste orice alt pictor român.

S-a născut în 1903, la 15 iunie, la Piatra Neamţ. Părinţii lui se numeau Brauner, astfel că este unul dintre puţinii artişti români de origine evreiască din prima parte a secolului trecut, poate singurul, care nu şi-a schimbat sau nu a fost nevoit să îşi schimbe numele. A avut doi fraţi, care, la rândul lor, şi-au păstrat numele şi l-au făcut faimos în lumea culturii: etnograful şi muzicologul Harry Brauner şi fotograful Teddy Brauner. În 1964, Harry Brauner se căsătoreşte cu Lena Constante, cunoscuta artistă şi etnografă, după ce amândoi făcuseră închisoare politică, în speţa "grupului Lucreţiu Pătrăşcanu". Theodor Brauner nu se naşte, ca fraţii săi, la Piatra Neamţ, ci la Viena, unde familia Brauner se stabilise o vreme. Revin cu toţii în ţară chiar în 1914, iar în 1918 se stabilesc la Bucureşti. Victor Brauner a început studiile de artă la Bucureşti, iar în 1924 are prima personală, la sala Mozart, spaţiul magic al avangardei româneşti şi internaţionale. După un an, face primul voiaj la Paris. Greu de spus că a fost iniţiatic, venea din Bucureştiul unde avangarda ardea cu foc viu.

La 10 ani după debutul absolut, cel de la Mozartul bucureştean, debutează cu o personală la Paris, la galeria lui Pierre Loeb, iar elogiosul text al catalogului expoziţiei din 7-25 decembrie 1934 este semnat de însuşi Andre Breton, gurul suprarealismului, care îl va da afară din mişcare, aproape inevitabil, în 1948. Dar să nu anticipăm, până atunci mai sunt de notat câteva mişcări bruşte, fugi pentru salvarea vieţii. În 1938, pleacă la Paris, în timp ce în România se întăreau politica de extremă dreaptă şi antisemitismul. Este nevoit să plece şi din Parisul ocupat de hitlerişti, în 1940, mergând spre Marsilia, unde funcţiona o reţea de evacuare a artiştilor francezi de origine evreiască, a căror viaţă le era ameninţată. Nu este printre cei evacuaţi, dar supravieţuieşte războiului, plecând în Provence, la un prieten. În 1948, mai pleacă o dată, de această dată în Elveţia.

Multe s-au întâmplat, însă, între timp. Nu ajunge bine la Paris, în 1938, şi îşi pierde ochiul. Este o întâmplare, apăruse brusc pe traiectoria unui ciob rezultat din explozia unei sticle aruncate de Oscar Dominguez către Esteban Frances, într-o dispută între prieteni, într-un restaurant parizian frecventat de un procent uimitor din avangarda artistică internaţională. Imediat revine în actualitate un autoportret micuţ, pictat de Victor Brauner în 1931, în care s-a figurat singur, premonitoriu, cu un ochi curgând, topit, lipsind nejustificat dintr-o privire ageră şi strălucitoare.

În 1947, Victor Brauner expune la Galerie Maeght, în Expoziţia internaţională suprarealistă dar, anul următor, părăseşte şi această mişcare artistică, şi Franţa. Va reveni, inevitabil, la Paris, dar nu şi în România. Moare în 1966, suferind, şi îşi doarme somnul de veci în cimitirul Montmartre, sus, pe deal, sub inscripţia "Pour moi, peindre, c'est la vie, la vraie vie, MA VIE" şi o sculptură cu două capetele brauneriene aşezate în oglindă. Ce înseamnă epitaful? Simplu şi clar: pentru mine, a picta înseamnă viaţa, adevărata viaţă, VIAŢA MEA.

Spuneam că sunt trecute preţuri mari în dreptul lui Victor Brauner, la licitaţiile internaţionale. Aproape un milion de dolari s-a obţinut la New York, la Sotheby's, în 2008, în campania recordurilor din luna mai, pentru un complex "Tableau autobiographique - ultratableau biosensible". Este un ulei pe pânză, cu tot felul de intervenţii, din 1948, un an teribil de zbuciumat pentru artistul născut în Piatra Neamţ dar aflat la Paris. Fusese achiziţionat tot de la o vânzare Sotheby's, în 1984.

În 2011, la Paris de această dată, la o licitaţie Sotheby's de artă impresionistă şi modernă, se vinde "L'espace de l'esprit", o lucrare din 1961, cu 348.750 de euro, peste estimarea maximă, de numai 300 de mii. În 2017, un Victor Brauner de top apare în oferta de impresionişti şi artă modernă de la Sotheby's New York, campania din noiembrie. "Demons du parapluie", o inedită encaustică din 1945, a primit 325 de mii de dolari, fiind pusă în vânzare de Julien Levy, cunoscutul comerciant new-yorkez de artă, care o cumpărase chiar de la autor. Prin apropiere, din mai multe puncte de vedere, se află o lucrare fără titlu, dacă nu acesta o fi titlul!, din 1934, care a fost şi în proprietatea lui Andre Breton. A primit 324.750 de euro, la o vânzare de impresionişti şi modernişti, la Sotheby's, dar la Paris, de această dată, în 2010.

Şi Christie's, concurenta de un sfert de mileniu a casei Sotheby's, a reuşit o serie de vânzări Victor Brauner. În 2007, la New York, în campania de toamnă, din noiembrie, la vânzarea de impresionişti şi modernişti, s-au licitat 690.600 de dolari, mult peste estimarea maximă, de numai 300 de mii, pentru o superbă encaustică din 1946, "PoPte en exil", care a stat, aproape exclusiv, în America.

Tot Christie's a scris o frumoasă poveste despre Victor Brauner, în 2018. La o licitaţie organizată la Londra, tot de impresionişti şi modernişti, au fost vândute trei piese Victor Brauner, cu nume şi teme importante: "Victor Victorios eperonne figure du poisson d'honneur", cu 81.250 lire sterline, "Victor Victorios victorieux aux causes victoriennes", cu 68.750 lire, şi "Les musiciens", cu 47.500 de lire britanice. Cumpărătorul a fost nimeni altul decât muzeul abaţiei Sfintei Cruci din staţiunea Sables-d'Olonne, de la Atlantic. Achiziţia a fost justificată de faptul că acest muzeu mai avea 17 lucrări din seria "Onomatomanies", a lui Victor Brauner, aceasta având, în total, 37 de piese. Dar de unde avea acest muzeu foarte local bani de cheltuit la licitaţiile londoneze? Am aflat, astfel, că există, în Franţa, un Comitet Brauner care a avut şi iniţiativa şi banii pentru această operaţiune. Ştiind că Muzeul din Sable d'Olonne avea mai multe piese din numita serie a lui Victor Brauner, dăruite chiar de soţia acestuia, în amintirea unor frumoase clipe petrecute de cuplu la malul oceanului, Comitetul a descoperit vânzarea de la Londra şi s-a oferit să acopere şi financiar achiziţia pe care o sugera muzeului. În februarie 2018, vânzarea a avut loc, au fost plătiţi vreo 180 de mii de euro, şi piesele Brauner au ajuns la muzeul abaţiei.

Victor Brauner s-a născut în 1903 şi a murit în 1966, deci nu avem cifre rotunde de marcat în acest an. Şi nici o vânzarea internaţională cu şase cifre, provocată de vreo lucrare Victor Brauner, nu am înregistrat în vremurile recente. Motivul acestei prezentări este ziua de 15 iunie, proclamată de un grup inimos şi de mare acţiune din Piatra Neamţ "Ziua Victor Brauner", din simplul motiv că în această zi, în frumoasa urbe moldavă, s-a născut Victor Brauner, cel apreciat în întreaga lume.

La Piatra Neamţ avem singurul monument dedicat marelui pictor care a dus numele României în muzeele simbol ale lumii, iar mulţi artişti au pe diploma preuniversitară numele liceului de artă din Piatra care poartă numele lui Victor Brauner. De ceva timp, fix pe 15 iunie, la Piatra Neamţ se organizează o întâlnire a specialiştilor în avangarda românească care dau de veste şi aduc lumină strălucitoare în această frumoasă istorie a artei unde numele lui Victor Brauner este evocat şi celebrat. Totul se petrece la istorica sinagogă de lemn sau Sinagoga Nouă din localitate, care poartă numele fondatorului hasidismului, Baal Şem Tov, născut în nordul Moldovei, despre care se crede că a cunoscut atmosfera de meditaţie spirituală din sihăstria Neamţului.

Strădania acestei manifestări emblematice aparţine poetului şi omului de cultură Emil Nadler, liderul Comunităţii evreieşti din Piatra Neamţ, astfel că, în sinagogă, este ridicată pe simeză o cuprinzătoare expoziţie, un adevărat salon al artiştilor contemporani din Piatra Neamţ. Vorbim de un grup puternic şi frumos, cu artişti adevăraţi, lucrând de-o viaţă în tuşe de autenticitate şi dedicaţie. Cu toată subiectivitatea şi convins că am uitat multe nume importante, mă gândesc la soţii Agape, Parasca şi Mihai, la Ştefan Potop, probabil cel mai bun portretist român al momentului, la Laurenţiu Dimişcă, un adevărat guru al artei brute şi singulare, la Petru Diaconu, Luţu Bostan, Mariana Papară, care a avut chiar o galerie în Italia, Mircea Titus Romanescu şi, cu multă durere, mă gândesc la Mircea Răsvan Ciacâru, un pictor de excepţie şi un om deosebit, care ne-a părăsit nu cu mult timp în urmă.

În acest an nu se va organiza întâlnirea de la Piatra Neamţ, dar, cu siguranţă, dat fiind restricţiile care au închis chiar Art Basel, ne vom gândit la Victor Brauner şi la toţi cei care, acasă, la Piatra Neamţ, au făcut din ziua lui, 15 iunie, un moment de discuţie şi evocare în istoria artei de avangardă.