Povestea butoiului

"Totul începe în pădure, când alegem bătrânul stejar", ne-a spus domnul Rizea, tălmăcindu-ne poveste butoiului. Stejarul pentru confecţionarea butoaielor de vin trebuie să aibă o vârstă de cel puţin 80 de ani, pentru a avea un diametru mai mare de 50 de cm. Esenţial este formatul cojii, care trebuie să fie foarte deasă, ne-a spus Nicolae Rizea: "Din lemnul tăiat obţinem doage doar prin despicare". Cel mai lung şi dificil proces, dar şi cel mai important, este uscarea naturală, care durează circa un an şi jumătate. În tot acest timp, la o perioadă de 2-3 săptămâni, lemnul trebuie udat. După circa şase luni de uscat în aer liber, doagele sunt aşezate în stivă şi acoperite, lăsând să circule curentul. După uscare, dogarul începe prelucrarea propriu-zisă a doagelor, adaptate la modelul butoiului. În funcţie de tiparul ales, acestea sunt aşezate una lângă alta pe cerc, obţinându-se un fel de trunchi de con. După strângerea cercurilor, butoiul, în forma în care se află, este pus la foc, proces foarte important pentru calitatea lui şi, implicit, a vinului care va fi învechit în el. Focul, care ajută la îndoirea doagelor, este făcut într-un suport cilindric, introdus în butoi.

Acesta poate sta la foc între 30 de minute şi şase ore, în funcţie de cerinţele clientului, calitatea vinului fiind cu atât mai mare cu cât timpul de "coacere" a butoiului este mai îndelungat. "Stejarul copt are o aromă de vanilie", ne-a spus domnul Rizea, care ne-a povestit mai departe cum se asamblează butoiul: "Între doagele de la capace punem papură. Tot papură, dar şi cocă, punem şi la scobul unde intră capacul. De altfel, francezii şi italienii au solicitat acest lucru în mod expres. După ce punem capacele, facem cercuri noi - până acum, butoiul a stat în tipar. Acesta se curăţă, se finisează şi poate fi comercializat". Procesul de fabricare a butoiului durează, aşadar, circa doi ani.

Carte, vin şi delicatese la "Vinexpert"

Târg internaţional de vinuri la "Romexpo"