Vocaţia anonimatului

Asumarea propriei identităţi, a gândurilor şi defectelor a devenit o povară greu de îndurat. Anonimatul este mult mai comod, mai sigur, mai curajos. Din această perspectivă recensământul chiar este o problemă, mai ales că echipa intoxicatorilor de serviciu a avut grijă să umple atmosfera cu tot felul de zvonuri şi întrebări care nu au fost gândite şi nici nu vor fi puse. De ce să-mi dau numele, cnp-ul, adresa, numărul soţiilor şi al copiilor, numărul de camere de la casă? Toate drepturile mele de anonim sunt călcate în picioare. Cum să-mi asum atâtea lucruri aşa brusc? Inexactitatea nu ne deranjează. Ce atâta curiozitate, de ce să fim număraţi, suntem destui, ce contează două, trei milioane în plus sau în minus. Chiar şi semnele civilizaţiei de secol 21 le dorim la comun, fără să simţim nevoia de a face un pas în faţă şi de a oferi propriul exemplu.

În jurul fiecărui nume asumat roiesc turme de necunoscuţi. Printre puţinii care îşi mai asumă identitatea sunt ziariştii. Nu toţi.Tocmai de aceea sunt atât de huliţi şi hăituiţi de la cel mai înalt nivel. În jurul fiecărui ziar sau site s-au creat adevărate comunităţi de comentatori , care sub umbrela anonimatului sunt neiertătători, dau verdicte, pun la zid, condamnă, jignesc şi, de ce nu, blesteamă. Să le ceri să iasă la lumină este o greşeală de neiertat, ca şi cum ai invita un vampir la o plimbare prin răzorul de usturoi în mijlocul zilei. Pierzi şi traficul, pierzi şi comentariile, pentru că anonimul migreză instantaneu către un loc întunecos, de unde să poată trimite săgeţi liniştit. Chiar şi asumarea unui nume fictiv este o problemă. Cel mai uşor e să fi nimeni. Suni la 112, pentru că vrei să reclami ceva, de multe ori chestiuni serioase, dar imediat atitudinea cetăţenească se înmoaie când trebuie să te prezinţi şi parcă simţi nevoia să o laşi baltă. De ce să te expui în faţa unui vecin sărit de pe fix sau a unui golan care strică liniştea străzii? Cu numele la vedere, în cele mai multe cazuri, politicienii au şi ei o dorinţă: ca averile să le rămână anonime, aşa se simt mai în siguranţă. O dorinţă care ar merita să fie respectată, ce ţie(alegător) nu-ţi place, altuia (ales) nu face.

Diferenţa dintre un grup organizat şi o gloată este foarte uşor de sesizat. Primii câştigă mereu, gloata pierde constant, la toate nivelurile.