Zăngănit de arme şi ameninţări de război

Dacă lumea este imaginea lui Dumnezeu pe Pămînt, şi nu poate fi altfel de vreme ce oamenii au fost creaţi după chipul şi asemănarea Lui, de vreme ce l-a coborît pe Fiul Său aici, ca să ne poată înălţa pe noi la El, întru veşnicie, prin Sacrificiul de pe Cruce, iar toate celelalte lucruri şi fiinţe le-a făcut după propriul plan, încredinţat că este bine cum şi ce a zidit, atunci întrebarea inevitabilă este cea a lui Petru: Domine, Quo vadis?

Privită de aici, de jos, de la firul ierbii, lumea pare că se rostogoleşte către prăpastia cea mare şi neagră a războiului. A războiului tuturor războaielor, a războiului sfîrşitului lumii, a războiului care va schimba din temelii o întocmire geo-politică pentru a o înlocui cu alta, a războiului care va reîmpărţi Pămîntul după o regulă pe care, încă, nu o putem întrevedea....a războiului pur şi simplu. Cu milioane de morţi, cu miliarde de suferinţe care mutilează, zdrelesc, distrug destine, vieţi. Cu Pămîntul transformat într-un uriaş morman de moloz fumegînd. Vi se par prea apăsat apocaliptice aceste imagini, prea naturaliste? Întrebaţi-l atunci, pe Putin încotro se îndreaptă lumea! Preocupat cum este să ne anunţe, tot mai des, că în ceea ce îl priveşte el se pregăteşte cu sîrg să pună la lucru încărcăturile nucleare de care dispune, să testeze fără limite şi grija tratatelor altele noi, să adune unele noi, peste cele pe care le are, nu cumva să rămînă în deficit faţă de restul "lumii bune". Cea a puterilor nucleare. Vedeţi ce zice el, poate are un răspuns care să vă liniştească. El care a pornit deja un război pe care nu are nici un gînd să îl închidă, în ciuda costurilor umane, economice, militare şi politice uriaşe pe care le încasează, iacă, de 600 de zile, neîntrerupt. Pentru Putin, un război extins în Orientul Mijlociu sau chiar dincolo de arealul său înseamnă un singur lucru important: o piatră de moară în plus legată de gîtul unei Americi care se străduie din răsputeri să ajungă la limanul oceanului de incertitudini, crize şi incoerenţe prăvălit peste lume. Puterile i-ar putea fi radical slăbite, s-ar putea îneca la mal ori ar putea ajunge să fie obligată să ceară ajutor, să fie nevoită să facă concesii substanţiale Rusiei putiniene, să subscrie desenului geopolitic care îi convine ei şi regăsitului său aliat strategic, China. Atît şi nimic mai mult. Restul....vieţi, devastări, distrugeri, suferinţe, moarte....acestea sunt doar amănunte de care liderii politici ridicaţi de istorie la înălţimea "Istoriei" nu sunt cîtuşi de puţin obligaţi să se ocupe. Nu de alta, dar să nu piardă din vedere "Marele Desen". La urma urmei, ce este războiul dacă nu un "Mijloc"? O unealtă a politicii. Cu un specific aparte, adevărat, dar nu mai mult şi nici mai puţin decît o unealtă. Şi, la ce este bună o unealtă care stă în cui nefolosită, mai ales cînd ai avea nevoie de ea ca să îţi vezi sacii în căruţă şi visele de putere împlinite? La nimic. Deci, de ce să nu o foloseşti?! Dacă nu vi se par îndestulătoare răspunsurile care vin de la Moscova putiniană, puteţi bate la uşa Teheranului. Acolo o liotă de "oameni sfinţi" şi-au dat mîna cu Putin. Nu de ieri de azi, ci mai de multişor vreme. Şi nu tocmai pentru nimic. Putin a trecut Rubiconul şi le-a transferat nu doar tehnologia critică necesară dezvoltării armelor nucleare, ci şi materialul radioactiv pe care nu îl puteau produce singuri. Acum, Putin le cere ajutorul. Nu este deci a mirare că de la Teheran se aude tot mai aspru cuvîntul război. Desigur "sfînt"! Împotriva Israelului! A Israelului şi a oricui îi vine în ajutor, chiar şi a Americii, dacă este nevoie. "Sfinţii" ăştia cu bărbi frumos tunse şi priviri mereu încruntate care aruncă miliarde peste miliarde pentru susţinerea în teren a unor largi forţe paramilitare capabile oricînd să angajeze un conflict cu Israelul, atît în gama actelor teroriste locale, disparate, cît şi a unor operaţiuni pe scară largă, cum a fost cea declanşată acum doar cîteva zile, ar putea să aibă o idee destul de precisă despre direcţia în care lumea se îndreaptă. Desigur, cu binecuvîntarea lor supremă. Spre dezastru! Dar, ce contează dezastrul, dacă putem cita rituos dintr-un text sfînt şi, astfel, trimite la moarte miile de credincioşi îndobitociţi ideologic? Asta este Puterea şi Puterea este tot ceea ce contează.

Desigur, aţi mai putea bate şi la alte uşi în încercarea de a afla încotro se îndreaptă lumea. Doar că nu v-ar fi de mare folos. Veţi primi drept răspuns doar vorbe, cel mai adesea goale. Şi de conţinut şi de consecinţe. Ce să vă spună Xi Jinping? Ce vă spune şi despre războiul din Ucraina. Că nu e de acord cu războiul, dar că Rusia nu e vinovată de declanşarea lui şi, în consecinţă, îl susţin pe Putin pînă în pînzele albe!!! Ce să vă spună ONU? Că situaţia este gravă? Merci, se vede cu ochiul liber. Ne-ar fi interesat să auzim ce a făcut în aproape un secol de existenţă organizaţia cu pricina pentru ca problema palestiniană să fie rezolvată odată pentru totdeauna, în acord cu principiile Cartei şi ale Dreptului Internaţional. Tăcere de mormînt. ONU nu a împiedicat niciodată nici un război, de nici un fel, şi nici nu a contribuit decisiv la încheierea vreunuia. Altminteri, este o organizaţie de toată isprava!

Mă rog, în lipsă de ceva mai bun, puteţi încerca să bateţi şi la uşa Bruxellesului. Acolo se află sediul măreţei instituţii a Uniunii Europene. O să aflaţi, cel mult, ce vizite mai face Ursula, cînd merge ea în Israel şi, dacă scotociţi bine şi cu cîte sute de milioane a alimentat Uniunea Europeană organizaţia Hezbollah. Desigur, nu pentru a o înarma, ci pentru a construi şcoli, infrastructură socială şi a asigura dezvoltarea locală a comunităţii palestiniene pe care o reprezintă politic, pe bază de alegeri. Lucruri pe care Hezbollah nu le-a făcut niciodată, dar asta nu s-a mai văzut tocmai de la Bruxelles. Cel mai probabil, datorită ceţii locale persistente. Nu cea de afară, ci aceea din capul Înalţilor Reprezentanţi ai Uniunii.

Dacă pînă la urmă nu aţi găsit un răspuns satisfăcător la întrebarea "încotro se îndreaptă lumea?", poate îl veţi lua în seamă pe cel cu care Iisus i-a răspuns lui Petru, cel care fugea din Roma de frica dezastrului, a terorii şi a morţii cumplite care îl ameninţau?

La Roma mă întorc, să fiu crucificat din nou!!!