ZIUA NAŢIONALĂ De la Marea Unire la idealul Re-Unirii românilor

Au trecut 91 de ani de la înfăptuirea idealului naţional al tuturor românilor: unirea înlăuntrul aceloraşi frontiere. Atunci, după primul război mondial, românii din Transilvania, din Nordul Bucovinei, din Ţinutul Herţei, din Basarabia, toţi ca unul, au vrut Unirea! Au izbândit pentru că au fost mulţi, hotărâţi şi bine conduşi de fruntaşii neamului.

Într-adevăr, unirea face puterea! Unirea noastră nu a durat prea mult, dar - atât cât a ţinut - Ţara a prosperat ca nicicând altcândva. Din păcate, începând cu anul 1940, Germania nazistă şi Rusia comunistă ne-au împărţit şi ne-au împrăştiat în aşa fel încât nici astăzi, după 70 de ani, nu am reuşit să ne readunăm la un loc. Comuniştii nu s-au mulţumit cu smulgerea unor teritorii uriaşe din trupul Ţării, ci ne-au exterminat elitele, ne-au falsificat Istoria, ne-au distrus Conştiinţa, ne-au furat Revoluţia şi ne manipulează chiar şi astăzi într-o măsură pe care nu suntem pregătiţi să o acceptăm.

La începutul anului 1990, îmi spuneam că Moscova ne-a procopsit, pe noi - nu şi pe unguri, cehi sau polonezi - cu oamenii săi - Iliescu, Brucan, Militaru, Roman, Stolojan şi atâţia alţii - pentru că nu era pregătită să ne dea înapoi Basarabia. Nu încă! credeam eu, naiv.

Pentru a ne abate atenţia de la adevărata noastră problemă naţională, oamenii ruşilor, plantaţi în structurile de putere ale statului român, au iniţiat o colosală diversiune, inventând "pericolul maghiar". În slujba diversiunii s-au creat organizaţii civice şi politice, precum Vatra Românească, Partidul Unităţii Naţionale a Românilor, Partidul Româ-nia Mare. Au fost senatori, deputaţi, primari, consilieri judeţeni şi comunali, numai pentru că au speculat sentimentul naţional curat al româ-nilor, mai ales al celor din Transilvania. O şleahtă de arivişti nemernici, care au subordonat interesul naţional intereselor lor egoiste, pentru a face carieră şi avere. Au vorbit numai despre unguri, niciodată despre suferinţele sau despre lupta fraţilor noştri români din Basarabia!

În anul 1991, Iliescu a semnat tratatul cu Moscova, fără să includă problema Basarabiei; noroc că a dis-părut Uniunea Sovietică! În anul 1997, Constantinescu a semnat tratatul cu Ucraina, prin care România a renunţat de jure la teritoriile pe care Stalin le înglobase în Ucraina sovietică. Nici Traian Băsescu nu a pus vreodată tranşant chestiunea fos-telor teritorii româneşti şi mai ales a românilor din afara frontierelor.

Influenţa Rusiei în România nu a scăzut în cei 20 de ani scurşi de la prăbuşirea comunismului. Dimpotrivă! Iar când afirm aceasta nu mă refer doar la penetrarea unor sectoare strategice ale economiei româ-neşti, ci mai ales la agenţii de influenţă prin care manipulează opinia publică.

Cine nu mă crede, nu are decât să meargă până la Chişinău, pentru a vedea cât de mare este deosebirea dintre imaginea pe care o au românii despre Basarabia şi realitatea din stânga Prutului. Imaginea noastră este formată din clişee induse: comunişti, înapoiere, sărăcie, delincvenţă, racheţi; pe scurt, basarabenii ar fi o povară suplimentară, care nu ne lipseşte, pentru că ne este destul de greu şi fără ei. Realitatea din Basarabia diferă în mod dramatic: acolo sunt români, sunt fraţii noştri, care se luptă cu comuniştii şi cu beizadelele lor capitaliste, se luptă pentru a se putea numi români, se luptă pentru limba românească, se luptă pentru alfabetul latin, se luptă pentru cetăţenia românească. Se luptă singuri, căci noi nu-i ajutăm! Ne aşteaptă, iar noi nu venim! Ne iubesc, iar noi nu-i vedem, nu-i auzim, nu-i înţelegem!

Cum este posibilă această stare de fapt?!? Răspunsul este uşor de dat dacă ne gândim cine are de câştigat din dezbinarea românilor de pe cele două maluri ale Prutului: Rusia. Din păcate, România nu are o politică externă demnă de acest nume; nici faţă de SUA, nici faţă de UE şi nici faţă de Rusia. Şeful statului se referă la marile puteri folosind termeni de genul "licurici, mari şi mici".

Aşa nu se mai poate! Faţă de această stare de fapt, PNŢCD consideră că:

1. Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei au fost, sunt şi rămân teritorii ale căror caracteris-tici etnice şi culturale sunt preponderent româneşti. Românii din teritoriile sus menţionate au suferit mai mult decât ceilalţi români de pe urma ocupaţiei sovietice şi trebuie ajutaţi în mod special. Impostura limbii şi etniei moldoveneşti trebuie denunţate cu toată fermitatea. Deoarece art.5 din Constituţia României spune clar: "cetăţenia română nu poate fi retrasă celui care a do-bân-dit-o prin naştere", noi considerăm că toţi cei născuţi în România Mare, precum şi urmaşii lor, sunt de drept cetăţeni români.

2. Denunţarea pactului Hitler-Stalin trebuie să depăşească - şi în privinţa României - stadiul pur declarativ şi să fie eliminate consecinţele pactului.

3. Tratatul dintre România şi Ucraina, semnat în anul 1997, este neavenit, ignoră adevărul istoric, dimensiunea morală şi contravine intereselor perene româneşti; el trebuie renegociat. Până atunci, PNŢCD cere cu toată fermitatea ca măcar angajamentele privind drepturile româ-nilor din Ucraina, astăzi încălcate, să fie respectate.

4. Politica dusă de guvernele României de după 1989, privitoare la românii din afara graniţelor, nu este doar deficitară, ci şi profund condamnabilă. Susţinerea şi promovarea identităţii etnice şi culturale a românilor din afara graniţelor actuale nu constituie doar o obligaţie morală pentru România, ci se află în perfectă concordanţă cu promovarea marilor valori ce stau la baza construcţiei Uniunii Europene. România trebuie să-şi definească o politică care să întărească legăturile pe toate planurile: politic, economic, cultural şi social, între Româ-nia şi românii din afara graniţelor. Această politică trebuie evident să ţină seama de specificitatea, istoria şi dificultăţile diferitelor comunităţi de români, menţionate mai sus.

La mulţi ani, români, oriunde vă aflaţi!