România se numără printre ţările cu costurile cele mai scăzute din Europa privind concedierea din motive care ţin de persoana salariatului sau din motive economice, potrivit celei de-a patra ediţii a Studiului internaţional privind concedierea realizat de Deloitte.
Analiza compară costurile cu concedierea în 45 de ţări. Datele cuprinse în studiu reprezintă trei scenarii diferite cu nivele diferite de senioritate şi pachete salariale diferite.
În ţări precum România, Franţa, Germania, Grecia, Italia, instanţa poate decide reintegrarea persoanei concediate în cazul deciziilor de concediere nelegale sau netemeinice, iar acest remediu va influenţa în ultimă instanţă costul final al concedierii. Cu toate acestea astfel de costuri nu pot fi anticipate cu precizie şi sunt dificil de cuantificat de la început.
Pe de altă parte în ţări precum Franţa, Italia şi Olanda şi-au reformat legislaţia privind concedierea pentru a creşte flexibilitatea muncii şi/sau predictabilitatea costurilor cu concedierea.
De asemenea, în peste 75% din ţările participante la studiu, un angajat poate fi reintegrat dacă instanţa decide că motivele concedierii sunt nejustificate. Doar în Olanda şi Ecuador este nevoie de un acord prealabil în acest sens. Doar în câteva ţări angajatorul are putere totală de concediere fără posibilitatea reintegrării.
În majoritatea ţărilor, vechimea în companie este factorul principal care determină costul cu concedierea. Cu toate acestea, peste 60% din ţările participante la sondaj au plafonat fie perioada de preaviz, fie plata compensatorie în caz de concediere, fie ambele.
Concepte de bază precum concedierea din motive grave şi protecţia împotriva concedierii pentru anumite categorii de salariaţi (ex. salariaţi în concediu de maternitate, concediu pentru formare profesională, exercitarea unui mandat politic etc) sunt prezente în aproape toate ţările. Printre altele, în România, concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă pe durata concediului de maternitate, pe durata efectuării concediului de odihnă sau pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical.