Numărul dosarelor de insolvenţă deshise în primele opt luni ale anului se ridică la circa 14.000, a declarat, ieri, în cadrul unei dezbateri tematice, Arin Octav Stănescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR).
Numărul dosarelor de insolvenţă deshise în 2007 a fost de 7.800, iar în 2009, de 20.000.
Reprezentantul UNPIR consideră că această situaţie este firească, într-o perioadă de criză, şi nu crede că numărul dosarelor de insolvenţă din acest an va mai creşte foarte mult, argumentând că, în Bucureşti, pentru o cerere de deschidere a procedurilor insolvenţei, termenul fixat de tribunal este octombrie din 2011.
"În curând se va ajunge să se stabilească (n.r termene) şi pentru 2010", a spus domnia sa, adăugând că, din circa 900.000 de firme înregis-trate la Registrul Comerţului, circa 30.000 se află în stare de insolvenţă.
Companiile care se află în impas pot apela la legea concordatului preventiv şi a mandatului ad-hoc, precum şi la Ghidul pentru restructurarea extrajudiciară a obligaţiilor societăţilor comerciale.
Apelând la Ghid, firmele pot încerca să ajungă la un acord cu creditorii, astfel încât să fie elaborat un plan de redresare în afara cadrului judiciar al procedurii insolvenţei.
"Această procedură aplicată la timp poate să ducă la o recuperare mai rapidă a creanţelor creditorilor", a subliniat Arin Stănescu.
Domnia sa a explicat că, în acest caz, negocierea dintre creditori şi debitori este o concesie, nu un drept al acestora din urmă. Pentru reuşită, între creditori trebuie să existe coordonare şi niciunul dintre aceştia să nu iniţieze procedurile de executare silită în timpul încercării de redresare.
În majoritatea situaţiilor, creditorii care acceptă redresarea după principiile Ghidului trebuie să fie conştienţi că nu se poate realiza o acoperire totală a creanţelor creditorilor, decât ocazional, a completat reprezentantul UNPIR.
Într-o situaţie dificilă se află băncile, având în vedere că valoarea garanţiilor constituite de clienţii lor a scăzut foarte mult. În acest caz, "trebuie cântărit foarte bine ce trebuie făcut", spune domnul Stănescu.
Prin mandatul ad-hoc, un mediator va încerca, în termen de 90 de zile, să ajungă la o înţelegere cu creditorii firmei aflate în dificultate. În cazul în care societatea se află în încetare de plăţi, nu se pot aplica nici procedurile mandatului ad-hoc, nici cele ale concordatului preventiv.
Procedurile mandatului ad-hoc asigură păstrarea confidenţialităţii, astfel că până şi companiile listate la Bursă pot răsufla liniştite.
Pe de altă parte, scopul concordatului preventiv este de salvare a întreprinderilor aflate în difcultate, păstrarea locurilor de muncă şi acoperirea creanţelor.
În situaţia în care banca este unul din creditorii firmei care apelează la reorganizare, iar aceasta se opune planului de redresare, există posibilitatea, în funcţie de circumstanţe, ca acest demers să fie iniţiat, chiar şi fără acordul instituţiei de creditare.
Pe de altă parte, "luaţi-vă adio de la concordat în situaţia în care datoria către ANAF este prea mare", a precizat Arin Stănescu.
Circa 45% din cazurile de insolvenţă sunt deshise la iniţiativa debitorilor, iar numărul societăţilor mijlocii şi mari care ajung în această situaţie este în creştere.