2012 ar putea fi anul în care Germania va permite "moartea" euro

Germania nu va mai putea îndulci mult timp Uniunea Economică şi Monetară /EMU/. Ar însemna să se sacrifice pe sine, acceptând o uniune a datoriilor şi inflaţiei interne pentru a salva o moneda pe care nu a vrut-o niciodată şi pe care nu o iubeşte, sau să opteze pentru a sprijini suveranitatea fiscală şi esenţa democraţiei proprii lăsând să moară euro, se arată într-o analiză publicată de Daily Telegraph, în ediţia de luni, anunţă Agerpres.

Potrivit publicaţiei, nu va exista în 2012 nicio explozie a creditului chinez, nici vreun ajutor real din partea Indiei post-bulă sau a Braziliei suprasolicitate: "Va exista o încetinire a creşterii globale pe toate fronturile, întrerupând ceea ce a mai rămas din redresare, chiar înainte ca producţia industrială din blocul OECD să recâştige vârful de dinainte de prăbuşirea Lehman Brothers.

Al doilea val va lovi prin şomaj în rândul tinerilor, aflat deja la 45% în Grecia şi 49% în Spania, şi rata de participare a forţei de muncă din SUA, aflată deja la niveluri de depresie de 64%.

Se vor auzi multe despre Brigăzile Roşii din Italia, Secta Revoluţionarilor din Grecia şi grupările miliţiilor din America şi despre modul în care răspund democraţiile. Proto-fascismul din Ungaria este un avertisment în acest sens.

"Aterizarea lină" chirurgicală a Chinei va scăpa de sub control, la fel ca înăsprirea Fed în 1929 şi 2007, sau în Japonia în 1990. China va devaloriza yuanul în 2012. Va exporta mai multă capacitate de rezervă într-o lume deflaţionistă, pânâ când Occidentul va trece la represalii şi va începe să întoarcă spatele globalizării. Ieşirile de capital se vor accelera. Ideea că Beijingul poate salva pe cineva va părea bizară.

Yenul puternic a împins deja Japonia înapoi în deflaţie şi recesiune proaspătă. Datoria publică a ajuns la un cvadrilion de yeni, după cum a menţionat caustic agenţia de rating R&I din Tokio, atunci când a lipsit Japonia de ratingul AAA luna trecută. Aceasta înseamnă 12,8 trilioane de dolari, sau Italia plus Spania înmulţit cu patru.

Oare "barajul" va ceda în contextul în care taxele acoperă mai puţin de jumătate din cheltuieli, datoria publică este de 237% din PIB, există tot mai puţini lucrători şi un fond de pensii de stat care vinde acum titluri de stat? R&I a avertizat că problemele din Europa au adus datoriile suverane în centrul unei atenţii foarte ascuţite.

America va rezista câteva luni. Impozitele pe salarii au reuşit să evite un şoc fiscal, dar asta este tot. Creşterea masei monetare (M3) a debordat. Cheltuielile de consum personal /PCE, Personal Consumption Expenditures/ pe şase luni au fost 2,9% în august, 2,4% în septembrie, 1,6% în octombrie şi 1,2% în noiembrie". Pregatiţi-vă pentru o furtună pe Wall Street, avertizează publicaţia.

Aceasta mai arată: "Dacă spaima de la începutul anului 2012 va merge într-o direcţie urâtă, acest lucru va depinde de nervul factorilor de decizie politică. Amortizoarele şocurilor sunt uzate, dar nu epuizate.

Toate pârghiile politice sunt setate pe recesiune profundă şi de acest lucru va avea parte Europa. Uniunea Monetară este prea deteriorată pentru a para aceste lovituri. Preşedintele BCE, Mario Draghi, va reduce ratele dobânzilor la 0,5% pâna în februarie. Achiziţiile de obligaţiuni italiene şi spaniole vor face mai mult rău decât bine. Prin degradarea deţinătorilor de obligaţiuni la statutul de junior, BCE va asigura un exod lent. Draghi ştie acest lucru, dar are mâinile legate.

Bundesbank va declanşa un război împotriva tipăririi de bani, prin intermediul paginilor publicaţiilor Die Welt şi Handelsblatt, paralizând Consiliul BCE până când Angela Merkel îi va cere preşedintelui Bundesbank, Jens Weidmann, să înceteze să facă acest lucru.

Va fi însă prea târziu şi în mod deliberat. Contracţia va face ravagii în bugetele Italiei, Spaniei, Portugaliei, Franţei. Austeritatea singură va părea o sarcină sisifică. Liderii "Club Med" nu vor fi capabili să comande consimţământul popular la astfel de strategii demne de anii 1930.

Politica se va fractura în continuare, divizându-se puternic în stânga şi dreapta radicală. Frontul Naţional al lui Le Pen îl va învinge pe Sarkozy în al doilea tur de scrutin invocând teritoriul şi francul vechi. Va fi necesară escaladarea nivelurilor de constrângere pentru a susţine proiectul monedei unice.

Departe de a proteja ratingurile de credit, politicile de autoapărare din Europa vor genera o furtună de degradări. Ratingul AAA al Franţei se va duce. La fel ca şi cel al Austriei, în contextul în care calamităţile bancare se vor adânci în Ungaria, Ucraina şi Croaţia.

Preşedintele francez Francois Hollande va juca cartea pan-latină pentru a dejuca Berlinul şi a forţa o schimbare de politică. Sacrificiile în Portugalia se vor dovedi inutile la fel ca eforturile privind Grecia înainte. Al doilea bailout al Lisabonei va veni în contextul în care Grecia va trece de la revolte la insurecţie iar Italia lui Silvio Berlusconi va încerca să smulgă puterea din nou, tunând împotriva germanilor.

Răbdarea Bundestag-ului va răbufni în faţa unor astfel de tulburări ce vor avea loc pretutindeni. Cancelarul perspicace, rece ca gheaţa, care recurge la limbajul echivoc, îl va scoate din joc în linişte pe arhi-eurofilul Wolfgang Schäuble şi va lăsa proiectul euro să moară, pretinzând contrariul".

• Sondaj FT: Economiştii britanici văd un an cu perspective sumbre în faţă

Anul 2012 va rivaliza cu 2009 la capitolul slăbiciune economică, în contextul în care producţia va fi afectată de criza datoriilor din zona euro ce continuă, potrivit unei largi majorităţi a economiştilor intervievaţi de ziarul britanic Financial Times /FT/, informează publicaţia în ediţia de luni, citată de Agerpres.

Într-un sondaj care a intervievat 83 de economişti, printre care 11 foşti membri ai Comisiei de Politică Monetară /Monetary Policy Committee, MPC/ a Băncii Angliei, de trei ori mai mulţi respondenţi au considerat că perspectivele economice se vor deteriora mai degrabă decât se vor ameliora în 2012.

Chiar dacă va exista o recesiune de tipul "double-dip" în 2012 (recesiune cu "doua etape", în care momentul de cădere economică este urmat de 1-2 semestre de revenire a creşterii economice, dar care se întoarce ulterior la contracţie, n.red) cu toate acestea, doar o mică minoritate îl îndeamnă pe ministrul britanic de finanţe George Osborne să-şi abandoneze planul de austeritate de şapte ani în favoarea stimulării economiei prin reducerea taxelor sau mai multe cheltuieli publice.

"Planul cancelarului eşichierului de reducere a deficitului a fost un pic îndrăzneţ, dar având în vedere că a obţinut credit prin ratele mai mici ale datoriei publice nu ar trebui să dea înapoi acum", a declarat Sir John Gieve, fostul guvernator adjunct al Băncii Angliei.

Doar 21 de economişti au fost de acord cu Ed Balls, ministrul de finanţe din umbră, cu faptul că măsurile de austeritate au fost "prea mult şi prea repede". Dar sprijinul faţă de strategia lui Osborne privind împrumuturile nu se traduce în orice optimism extins privind 2012, potrivit FT.

Aproape toţi cei care şi-au exprimat opinia au spus că perspectivele Marii Britanii vor fi mult mai rele dacă euro se va prăbuşi, manifestându-şi convingerea că Regatul Unit nu va fi "căpitanul" propriului destin economic în acest an. Întrebaţi dacă moneda comună va supravieţui, 43 dintre cei care şi-au exprimat opinia au considerat că o ruptură va fi evitată, în timp ce 17 au fost de părere că va exista mai mult decât o singură monedă în ceea ce constituie în prezent zona euro.

Sir Alan Budd, preşedintele fondator al "Office for Budget Responsibility", a descris situaţia dificilă din Marea Britanie drept o "alegere între mizerie prelungită în cazul în care euro supravieţuieşte şi catastrofă dacă nu supravieţuieşte".

Sir Howard Davies, fostul şef al "Financial Services Authority" /FSA, instituţia de reglementare a pieţelor financiare/ a adăugat că o recesiune este aproape sigură în prima jumătate a anului: "Dacă va fi scurtă sau lungă, aceasta depinde de o soluţionare a tensiunilor din zona euro".

Sondajul a constatat că va exista o licărire de speranţă dacă se va găsi o soluţie la problemele din zona euro, în contextul în care economiştii se aşteaptă ca rata inflaţiei să scadă rapid, oferind gospodăriilor încredere în a doua jumătate a anului.

Se aşteaptă ca inflaţia să scadă rapid la ţinta Băncii de 2%, în contextul în care creşterea preţurilor produselor de anul trecut şi TVA nu au corespuns comparaţiei anuale.

Kate Barker, fostă membră a MPC, a prezis că "o creştere mai substanţială se poate relua în a doua jumătate, cu toate că şomajul ar putea creşte pe tot parcursul anului".

Niciun sondaj privind noul an nu a mai fost atât de sumbru din 2009, când economia s-a contractat cu 0,8 procente, subliniază FT.

Deşi nu există un consens asupra a ceea ce guvernul ar trebui să facă pentru a genera creştere economică, doar trei dintre cei 83 de economişti intervievaţi au fost de părere că eliminarea taxei pe venit de 50% pentru cei bogaţi ar putea ajuta economia.