A dat G20 undă verde pentru războiul valutar global?

"Ne vom abţine de la devalorizările competitive şi nu vom ţinti ratele de schimb valutar în scopuri concurenţiale", se arăta în comunicatul de presă publicat după întâlnirea miniştrilor de finanţe şi guvernatorilor băncilor centrale din ţările membre ale grupului G20, din martie 2018.

La ultima întâlnire similară, de la Buenos Aires (n.a. Argentina deţine preşedinţia G20 în 2018), negocierile s-au desfăşurat pe fondul tensiunilor comerciale generate de noile priori­tăţi ale administraţiei Trump, iar comunicatul de presă nu mai include explicit subiectul devalorizării competitive.

"Reafirmăm angajamentul pe care l-am făcut în martie 2018 privind ratele de schimb", se arată în comunicatul de presă din 23 iulie 2018, în condiţiile în care din varianta preliminară a lipsit complet angajamentul referitor la deprecierea monedelor naţionale, conform unui articol Bloomberg.

Este posibil ca această "omisiune" să reprezinte o "binecuvântare oficială" pentru declanşarea unui război valutar la nivel global, după cum scrie Zerohedge?

Desigur, deoarece devalorizarea competitivă a monedelor naţionale reprezintă o "soluţie" de ultimă instanţă pentru economiile marcate de rigidi­tăţi structurale severe, ale căror autorităţi nu ştiu sau nu doresc să aplice adevăratele soluţii pentru creşterea flexibilităţii şi competitivităţii eco­nomice.

Din păcate, devalorizarea competitivă a unei monede naţionale nu are efecte decât pe termen scurt şi doar în cazul unor economii relativ mici în comparaţie cu un partener comercial puternic. Este imposibil ca dezechilibrele comerciale să fie corectate când toţi partenerii se angajează în cursa devalorizării competitive, mai ales când principalii promotori sunt giganţi ai economiei mondiale.

Cu toate acestea, ultimele rezultate ale negocierilor dintre marile puteri economice arată că suntem foarte aproape de escaladarea războaielor comerciale până la nivelul războaielor valutare, în condiţiile în care "creşterea a fost mai puţin sincronizată în ultima perioadă, iar riscurile pe termen scurt şi mediu au crescut", după cum se arată în comunicatul G20 din 23 iulie 2018.

Diferenţa este semnificativă faţă de comunicatul din urmă cu trei luni, unde se arăta că "creşterea globală a continuat să se îmbunătăţească de la ultima întâlnire, din octombrie 2017, pe fondul celui mai sincronizat avans din 2010, a creşterii investiţiilor şi comerţului".

Ce s-a întâmplat doar în trei luni? Aproape nimic, cu excepţia menţinerii tendinţei de "normalizare" a dobânzilor, mai ales în Statele Unite, cea mai mare economie a lumii, o tendinţă care ameninţă să distrugă întreaga poveste a redresării sustenabile pentru o economie globală supraîndatorată.

Preşedintele Donald Trump a reacţionat aproape imediat. Înainte de începerea întâlnirii G20 de la Buenos Aires, Trump a acuzat China şi Uniunea Europeană că "îşi manipulează monedele şi dobânzile", după cum scrie Bloomberg, într-un articol care susţine că "războiul valutar s-a declanşat" şi "ameninţă pieţele globale".

Analiştii consultaţi de agenţia de ştiri americană susţin că "retorica recentă a lui Trump va conduce la trans­formarea războiului comercial într-un război valutar".

Preşedintele american nu s-a limitat la atacarea politicilor economice şi monetare din China şi zona euro, ci şi-a îndreptat "tirul" inclusiv către Federal Reserve.

Pe contul său de Twitter şi în declaraţii pentru postul de televiziune CNBC, Trump a afirmat că "nu este fericit cu privire la creşterea dobânzilor anunţată de Federal Reserve".

Ce vrea, de fapt, Donald Trump? Nimic altceva decât continuarea "manipulării" dobânzilor din economia americană, pentru menţinerea acestora la un nivel scăzut. Adică manipularea este bună când o facem "noi", dar este practică anticoncurenţială când o fac "alţii"?

Declaraţiile lui Trump au fost prezentate în presa americană drept un atac direct la independenţa băncii centrale, însă opinia lui Tyler Cowen, profesor de economie la Universitatea George Mason, pare mai apropiată de realitate.

Într-un editorial de la Bloomberg, Cowen scrie că "Trump s-a angajat într-un joc mai subtil, acela al aruncării responsabilităţii asupra Federal Reserve, dacă se întâmplă ceva rău cu economia americană", iar "ultimul lucru pe care îl doreşte este ca Fed-ul să facă exact ceea ce îi cere".

Înainte de a participa la întâlnirea G20, Steven Mnuchin, Secretarul Trezoreriei SUA, a declarat, referitor la China, că "nu există nicio îndoială în privinţa avantajului incorect creat de slăbirea monedei" şi că "evaluăm cu atenţie dacă s-a întâmplat aşa ceva".

În presa financiară internaţională au apărut opinii conform cărora o depreciere controlată a yuanului va permite Chinei să anuleze efectele tarifelor anunţate de administraţia Trump.

Între timp, autorităţile de la Beijing au anunţat lansarea unor noi programe de stimulare economică, atât de natură fiscală, cât şi monetară.

Comunicatul miniştrilor de finanţe şi al guvernatorilor băncilor centrale din grupul G20 a fost semnat şi de SUA, iar Steven Mnuchin a declarat că "nu exis­tă nicio şansă pentru declanşarea unui război valutar" şi că "vede lumina de la capătul tunelului în ceea ce priveşte dis­putele comerciale".

Dar dacă "lumina" nu este decât lampa unui tren scăpat de sub control?

Este de prisos să amintim că economia noastră nu este pregătită pentru un conflict comercial generalizat, pe fondul declanşării războaielor valutare, în condiţiile unei atitudini iresponsabile a autorităţilor.

Într-o declaraţie recentă, cancelarul german Angela Merkel a precizat că "nu ne mai putem baza pe Statele Unite pentru a menţine ordinea globală".

Care ordine globală? Cea în care superputerile economice dictează alocarea resurselor prin tipărire nelimitată?

Oare merită să fie menţinută această "ordine" globală?