Acelaşi război, mai multe fronturi

În a doua sa "declaraţie către naţiune" făcută din Biroul Oval imediat după vizita sa în Israel, preşedintele Biden constata că, dincolo de aparenţele care fac să pară că "Hamas şi Putin reprezintă ameninţări diferite", aceştia au ceva în comun şi anume faptul că "vor să anihileze complet o democraţie dintr-un teritoriu învecinat". De fapt, în alocuţiunea sa din seara zilei de 19 octombrie, afirmând rolul fundamental al SUA în menţinerea ordinii mondiale postbelice, sau cum a spus-o în limbajul politic american, "să menţină lumea unită" (holds the world together), preşedintele american avertiza, urbis et orbis, că există un risc crescut să asistăm la extinderea "conflictului şi haosului în alte părţi ale lumii". Din pragmatism, pentru că este vital pentru securitatea naţională a Americii, şi nu din idealism democratic, a insistat Joe Biden asupra creşterii sprijinului pentru Ucraina şi Israel.

Dar, deşi diferite, cele două conflicte sunt, o recunoaşte implicit şi preşedintele american, părţi ale aceluiaşi război împotriva modelului liberal şi democratic al lumii stabilit după al doilea război mondial. Pogromul din 7 octombrie a dezvăluit nu doar reînvierea antisemitismului la cotele lui dinaintea celui de-al doilea război mondial, ci şi ura împotriva democraţiei occidentale. Cu aceeaşi ură viscerală pe care au dovedit-o teroriştii Hamas sau ai Jihadului islamic o aveau faţă de evrei au acţionat şi soldaţii lui Putin, dar împotriva ucrainenilor, atunci când săvârşeau, în martie 2022, masacrul de la Bucea. Doar că atunci era ura împotriva ucrainenilor. Dar nu doar Ucraina sau Israelul, ci întreaga lume democratică trebuia terorizată de atrocităţile puse în practică de Rusia putinistă sau Hamas.

Dacă războaiele "fierbinţi" - precum cel din Ucraina sau Israel - par să fie încă departe, războiul hibrid sau cel cognitiv se dau zi de zi, şi asta de mai mult de un deceniu, pe frontul de la noi. Căci acest conflict mondializat, care doar caricatural ar putea fi redus la o confruntare Nord-Sud, este o încercare maladivă de a opri liberalizarea lumii. Ceea ce îi uneşte astăzi pe terorişti, dictatori şi teocraţi este ura faţă de liberalism şi purtătorii săi. Şi pentru a legitima terorismul se încercă, reluând clişeele vechi, transformarea unui pogrom înspăimântător într-un simplu act al unui război de eliberare şi a unei ripostei legitime împotriva teroriştilor într-un genocid al poporului palestinian: pur şi simplu se inversează rolurile. Dar dacă teroriştii nu vor fi pedepsiţi pentru masacrul comis, atunci crima lor se va perpetua, aşa cum dacă tiranii vor fi toleraţi, tirania va deveni un regim acceptabil.

Pentru a-şi atinge scopul şi a delegitima democraţia liberală şi drepturile omului, teroriştii şi tiranii provoacă prin violenţă dusă la limită, sperând că la atrocităţi săvârşite se va răspunde cu aceeaşi monedă. Pentru a nu cădea în capcana violenţei fără de sfârşit care va conduce nu doar la escaladarea conflictului, ci la compromiterea democraţiei liberale şi a drepturilor omului, respectarea "legilor" războiului, dacă fără război nu se poate, este esenţială. În acest sens, protejarea civililor, chiar atunci când, precum în Gaza, este dificilă deosebirea civililor de combatanţi. Frontul ideologic, speculat şi amplificat de războiul hibrid este cel puţin la fel de important ca frontul real.