Actualitatea contemporanilor

Înainte de Paşte am avut parte de o adevărată avalanşă de licitaţii de obiecte de artă şi de colecţie. Este normal, "Alis"-ul vine o dată la două săptămîni, iar la sfîrşit de lună se intercalează, în duminica liberă dintre ele, şi "Monavissa".

O altă idee falsă care ne-ar putea trece prin cap este aceea că licitaţia de duminică, 04.04.04, adică 4 aprilie două mii patru, a avut cea mai ieftină vedetă de la "Grafică-Pictură" din acest an. În cazul de faţă ar fi vorba de un (tablou, obiect) sau o (pictură, lucrare) Adam Bălţatu, care a sărit, absolut remarcabil, de la 41 de milioane la 115. Rare au fost, însă, licitaţiile "Alis" din ultimele trei luni la care preţul cel mai mare al unei picturi a trecut de acest prag.

La 22 februarie, "regina balului" a fost un "Model şezînd" de Iosif Iser, care s-a ridicat cu greu şi pentru a creşte preţul, de la 61 la 85 de milioane, la două săptămîni după ce acest loc de onoare revenise unui peisaj citadin de "elveţianul" Alexandru Moser Padina, vîndut cu dublul preţului de pornire, adică 105 milioane, la fel ca duminica asta.

Revenind la licitaţia de acum douăşpe zile şi la vedeta sa, cu o lună în urmă, o altă pictură de Adam Bălţatu şi-a dublat şi ea preţul de pornire, cel de adjudecare însemnînd, în acest caz, nu mai puţin de 160 de milioane de lei. Atunci, subiectul era o uliţă a satului, în timp ce la început de aprilie s-a vîndut o ulcică cu flori. Preţurile sînt remarcabile, cele mai mari pentru lucrările longevivului artist, cel puţin în ultimii ani. Anul trecut, cel mai mare preţ obţinut pentru o pictură a sa a fost de 65 de milioane, iar anul aces-ta precedentul înseamnă 27 de milioane, realizat în februarie, cu un "Vînat", de altfel, destul de stereotip. Surpriza plăcută vine pe locul doi şi chiar trei. Este vorba, altfel spus, de doi mari artişti pe care, cel puţin teoretic, i-am fi putut întîlni pînă de curînd, cînd au plecat în nemurire. Primul este Ion Alin Gheorghiu, un excepţional pictor din categoria "contemporanilor", care a apărut pe piaţa de la "Alis" des-tul de repede de la dispariţia sa. Începuturile au fost descurajante, preţurile de pornire nu erau onorate şi din cauza asta păreau mari. Sfătuiam, atunci, proprietarii să mai aştepte, să mai aibă puţintică răbdare, măcar să se usuce culoarea pe ultimele pînze ale lui Ion Gheorghiu înainte de a-l aduce în arena celor deja prăfuiţi, la propriu. Să fie acesta momentul?

Cert este că, duminică, "Păsări la malul mării" de Ion Alin Gheorghiu s-a vîndut cu 85 de milioane, crescînd, lucru foarte important, de la 31 de milioane. Este vorba de o lucrare mai veche, provenind din colecţia Margareta Stahl. Poate că foloseşte la ceva să notăm că pînă acum nu s-a menţionat vreo provenienţă pentru picturile lui Ion Gheorghiu apărute în licitaţii. Pentru amatorii de statistici, altfel extrem de grăitoare, să amintim că în urmă cu două săptămîni, plus alte 12 zile pînă azi, "Grădină suspendată", o pînză ovală, tocmai bună să fie făcută cadou unui preşedinte american, s-a dat cu 20 de milioane. De altfel, cota artistului părea a se fi aşezat pe la 20-30 de milioane de lei, după ce, în ultima licitaţie a lui 2003, un "Peisaj roşu" se dăduse cu 26 de milioane de lei, la două săptămîni după ce o "Compoziţie" din 1977 plecase pentru 19 milioane. Succesul de duminica asta a fost, totuşi, anunţat, ba chiar formula pare a se dezvălui. La 23 noiembrie, "Natura statică cu masă albă" de Ion Alin Gheorghiu s-a vîndut cu 75 de milioane, în zdrobitoare şi rapidă creştere de la numai 21. Era vorba de o lucrare cu trecut cunoscut şi glorios, nu venea neapărat dintr-o colecţie, eventual una cunoscută, ci dintr-o expoziţie, o bienală veneţiană, cea din 1964, mai exact.

Un alt mare pictor contemporan, dispărut dintre noi şi iute apărut în licitaţii este, desigur, Corneliu Baba. Un studiu pentru seriile cu regi nebuni, un ulei pe pînză, s-a vîndut cu 80 de milioane, în creştere mare de la 24. Este greu şi chiar inutil de precizat o cotă pentru Corneliu Baba cînd fiecare linie trasă de maestru este preţioasă şi unii chiar se străduie să valorifice orice linie trasă de Corneliu Baba sau pe care, cred ei, ar fi vrut să o tragă. Dacă se încearcă totuşi să se facă asta, trebuie stabilite cote ca la marii maeştri, pe perioade, cicluri de creaţie, stiluri, tehnică, subiect, dimensiuni, autografe sau dedicaţii. Rămînem în compania amintirilor despre contemporani cu Constantin Piliuţă, cel de la plecarea căruia se face anul.

Pictura sa "Casă izolată" s-a vîndut cu 28 de milioane, preţul de pornire fiind de 15. Luăm o pauză de o poziţie de catalog, cît să sărim mult în timp, pînă în secolul al XVIII-lea, şi puţin în bani, doar de la 62 la 70 de milioane, o simplă escapadă cu un personaj feminin de mari dimensiuni, dar fără rama care, dacă era originală, adică de epocă, ar fi justificat o parte din preţ. Şi continuăm cu Vasile Popescu, un portret care s-a vîndut, totuşi, şi bine, cu 60 de milioane, în creştere uşoară de la 51. În apropiere se află "Femeie co-sînd" de Schweitzer-Cum-păna, vîndută cu 50 de milioane, preţ bun care înseamnă şi o creştere uriaşă, de la numai 17 milioane. Urmează un contemporan al acestui din urmă artist, pictorul Paul Miracovici. Marginea sa de sat, expusă în 1984 la retrospectiva de la Palat, Muzeul Naţional de Artă, unde a venit, ca şi acum, din colecţia familiei, s-a vîndut cu 46 de milioane de lei, dublul preţului de pornire. Colegul său de restrospectivă, "Litoral", se vînduse, în ianuarie, cu 10 milioane, preţ de pornire. Cu o lună în urmă, în martie, o natură statică cu flori şi cărţi a urcat de la 24 de milioane, peste nivelul de acum cinci zile, ajungînd la 60 de milioane de lei. Oscilaţiile preţurilor pentru lucrările lui Paul Miracovici sînt mari, dar experienţa anului trecut recomandă o cotă între 15-20 de milioane de lei. Deşi numele Grant este cunoscut participanţilor la licitaţiile "Alis" şi "Monavissa", nu numai de la lichidele cu care se pot stropi tranzacţiile reuşite, de F. Grant nu s-a prea auzit. Totuşi, pictura sa, "Maronibrater", a urcat remarcabil de la 16 la 40 de milioane de lei.

Ceva mai cunoscut, dar nu foarte mult este Otto Briese, autorul unei naturi statice cu mere care s-a vîndut, duminică, la Teatrul de operetă, cu 32 de milioane, preţ în creştere de la 9. Şi ajungem iar la un român de-al nostru, Leon Al. Biju, care a obţinut 30 de mili-oa-ne de lei pe un "Nud culcat" în cărbune pe care se cerea, la început, 4 milioane de lei. O altă lucrare a sa, un ulei pe carton, de această dată, s-a vîndut cu 26 de milioane de lei, aproape dublul celor 14 cerute în deschidere. Un alt artist cu două lucrări vîndute în şedinţa "Alis" de duminică este Ion Pacea, a cărui menţionare ar fi fost potrivită şi în paragraful cu contemporanii noştri regretaţi. Acum s-a vîndut, cu 24 de milioane, o compoziţie în tuşa şi culorile caracteristice maes-trului pe care se cereau 18 milioane lei. În şedinţa de acum o lună la care am mai făcut referinţă, s-a dat cu 38 de milioane o pictură de Ion Pacea, "Bărci la chei", care avea ca preţ de pornire 20 de milioane. Pînă vom scrie un articol numai şi numai despre Ignat Bednarik, încercăm să ţinem ritmul cu apariţia şi vînzarea la licitaţie a acuarelelor sale. Acum două duminici s-a dat cu 11 milioane, preţ de pornire, "Dulgherul", lucrare din 1920, iar evenimentul a avut loc la două săptămîni după ce "La un pahar" a fost vîndut cu 15,8 milioane. Un alt artist ale cărui lucrări încep să fie prezente licitaţie de licitaţie pe scena Operetei este foarte puţin cunoscutul Raoul Lebel, a cărui pictură de dimensiuni mari "Pe terasă" şi-a dublat preţul, fiind adjudecată cu 50 de milioane de lei. În schimb, "Dans popular" de un alt pictor, cu nume ase-mănător, Raul Lebel, nu s-a vîndut. Au fost doar două lucrări ale bietului artist că, altfel, organizatorii îşi aminteau că îl cheamă şi Egon. Dar nici în ruptul capului nu ar putea spune cu cine a fost contemporan.