AFACEREA "CATHEDRAL PLAZA", DINAMITATĂ DIN INTERIOR Mărturia unui iniţiat: Proiectul de lângă Catedrala Sf. Iosif este un dezastru!

• Proiectantul clădirii susţine că nu firma BogArt (al cărei patron este asociat cu primarul Videanu) câştigase licitaţia pentru poziţia de antreprenor, firma clasîndu-se abia pe poziţia a treia ca ofertă

• Terenul concesionat fără licitaţie anul trecut de Municipalitate era vital pentru realizarea proiectului

• Venit special din Statele Unite, consultantul investitorului vrea să-i dea în judecată pe partenerii săi din România în acest proiect pentru încălcarea legii dreptului de autor

• Inginerul american susţine că, în câteva luni, Catedrala Sfântul Iosif va avea aceeaşi soartă ca Biserica Armenească, iar în cazul unui cutremur vom asista la un dezastru

• El mai susţine că actualul proiect încalcă 25 de acte normative în domeniu

Nimic nu pare să fie în regulă cu proiectul de lângă Catedrala Sf. Iosif.

După ce Muncipalitatea a inventat clăriri pe un teren viran, doar ca proiectul construcţiei de 19 etaje să poată primi în concesiune, fără licitaţie, o suprafaţă aflată în proprietatea Primăriei, după ce s-a "actualizat" un PUZ expirat, doar ca proprietarii să nu fie nevoiţi să reia de la capăt tot procesul de avizare a construcţiei, după ce Inspectoratul de Stat în Construcţii a început să numere neregulile care au condus la autorizarea proiectului şi nu i-au ajuns degetele de la mâini, după ce SRI şi-a retras avizul pentru construcţie, acum proiectul "Cathedral Plaza" primeşte o lovitură în plin chiar din partea consultantului şi managerului de proiect.

Venit special din Statele Unite, inginerul Emanuel E. Necula desfiinţează tehnologia adoptată pentru structura de rezistenţă şi anunţă că îi va acţiona în instanţă pe partenerii din România pentru încălcarea legii privind dreptul de autor. Într-un interviu acordat în exclusivitate ziarului BURSA, Emanuel Necula declară că sunt 100% şanse ca, în cîteva luni, dezastrul de la Biserica Armenească să fie repetat la Biserica Sfântul Iosif, iar în cazul unui cutremur similar cu cel din 1977, vor fi distruse toate clădirile învecinate pe o rază de minim 60 de metri, cu pagube umane şi materiale uriaşe.

Ieri, domnia sa a organizat şi o conferinţă de presă, în care a anunţat că a informat autorităţile române despre problemele acestui proiect şi le-a recomandat să stopeze urgent lucrările pentru a nu fi afectate clădirile din jur din cauza soluţiei tehnologice nefericite şi a modului în care este organizat şantierul.

Mărturia inginerului româno-american este importantă pentru că este o critică venită din bucătăria proiectului, o mărturisire a unui inţiat în această afacere.

Reporter: Domnule Necula de ce ieşiţi abia acum să luaţi atitudine împotriva acestui proiect, care a fost iniţiat cu ani în urmă?

Emanuel E. Necula: Înainte să vă răspund la întrebare, trebuie să vă explic că eu am fost angajat la sugestia arhitectului în 2004 ca să particip ca şi consultant pe partea de structură a proiectului, infrastructură şi suprastructură, şi în acelaşi timp am fost angajat de proprietar, firma Setajim International BV din Olanda, ca şi consultant pentru partea de construction management şi project management.

În conformitate cu legile româneşti a trebuit să angajez şi să semnez un contract de colaborare cu o firmă românească (Popp şi Asociaţii), fiind consultaţi pe partea de structură. Ne-am asumat responsabilitatea pe proiectele care ne reveneau ca autori. Motivul pentru care am fost ales pentru acest proiect a fost ca să reluăm efortul de reproiectare a celui existent care era oprit la acea oră din cauza unor soluţii de infrastructură. Partea privind infrastructura (subsol şi fundaţii se realiza prin aceeaşi metodologie ca cea de la Biserica Armeneas-că). Asta se cunoştea la acea vreme, în România. Arhitectul mi-a solicitat să vin cu o altă soluţie ca să deblocăm problema proiectului existent de infrastructură, rezolvarea unor probleme create de vecinătăţi şi de optimizarea proiectului. Ca urmare a efortului nostru comun, proiectul tehnic a fost predat pe 15 noiembrie 2005, fiind atunci în faza de autorizare de construcţie.

După încheierea acestei faze de proiect tehnic una din atribuţiile mele contractuale cu proprietarul a fost să efectuez prima fază a licitaţiei pentru determinarea costurilor de construcţie şi a termenelor de execuţie.

Reporter: Când aţi observat că acest proiect are probleme?

Emanuel E. Necula: Chiar pe parcursul efortului de selectare a antreprenorului general, care a durat două-trei luni, la care au fost invitate să participe firme de talie internaţională, din discuţiile avute cu reprezentanţii proprietarului şi ale arhitectului, discuţii generate de multitudinea de întrebări, care au fost adresate de ofertanţi, am constatat existenţa a unei serii întregi de nelămuriri şi incertitudini cu privire la proiect şi la fazele necesare pentru avizările şi aprobările proiectului. Pentru a preveni orice nelămurire cu privire la acest proces, conform obligaţiilor mele încheiate cu proprietarul, am considerat că este necesar să le aduc la cunoştinţă câteva aspecte cu privire la fazele care trebuiau parcurse pentru a se obţine autorizaţia de construcţie, precum şi un proiect care să fie construit în limitele bugetului şi în limitele de timp. Din momentul în care a fost predat pentru autorizaţia de construcţie, acest proiect trebuia să constituie baza pentru autorizaţie ca să înceapă lucrările.Pentru ca licitaţia să fie dusă la bun sfârşit era nevoie de rezolvarea unor carenţe în prezentarea proiectului, de exemplu nu se cunoştea numărul de etaje, nu se ştiau linia de proprietate şi caracteristicele terenului. I-am avertizat că trebuie să existe o vizionare preliminară a acestor lucruri de către Primăria de sector şi Primăria Capitalei. Le-am spus să facă un studiu de impact al traficului şi să obţină aprobarea tăierii bordurilor pentru intrarea în parcare, care era în zona terenului concesionat de Primărie.

Reporter: Dacă tot aţi pomenit de acest teren concesionat, fără licitaţie, de Municipalitate în toamna anului trecut, ne puteţi spune cît de importantă era această suprafaţă pentru proiect?

Emanuel E. Necula: Fără concesiune nu se putea face proiectul, nu se putea face accesul maşinilor în subsol. Deci, corespondenţa mea în România era purtată cu reprezentanţii proprietarilor, firma Millenium Building SRL. Timp de două luni nu am primit niciun răspuns, astfel că am realizat că proiectul nu merge în nicio direcţie şi am concluzionat rezultatele licitaţiei.

Reporter: Cine câştigase acea licitaţie?

Emanuel E. Necula: Firma câştigătoare sub toate aspectele ofertei a fost SUMA România, care s-a oferit să facă tot proiectul pentru suma de aproximativ 20 de milioane de euro în aproximativ 20 de luni.

Reporter: Deci nu firma BogArt, a prietenului primarului Videanu, care este acum antreprenorul proiectului, făcuse cea mai bună ofertă?

Nu, oferta celor de la BogArt era pe locul trei, după firmele Suma şi Ozer. După acest moment proiectul a intrat într-o fază de hibernare. Le-am scris proprietarilor explicându-le ce trebuie făcut în continuare, dar am fost surprins să aflu că proiectul nu se mai face. Şi aici mă întorc la prima întrebare. Am venit în România acum pentru că am rămas şocat să constat că se îngrădise proprietatea de lângă Catedrală. Ceea ce m-a făcut să cred că se obţinuseră avizele şi se pregăteau să înceapă lucrărirle, fără ca eu să ştiu absolut nimic. I-am întrebat pe cei cu care colaborasem la acest proiect şi nimeni nu ştia nimic! Datorită suspiciunilor am început să caut o dovadă, vreo referire că s-a obţinut autorizaţia şi nu am găsit nimic care să mă facă să cred că lucrările au început. Asta până la momentul în care au început să apară în presă informaţii despre protestul Bisericii Catolice, demonstraţia aceea pe străzile Capitalei. Abia atunci mi-am dat seama că lucrările au început şi am încercat să aflu dacă proiectul pentru care am fost angajat şi pe care îl predasem este acelaşi cu cel folosit pentru autorizaţie. În aprilie, am intrat în posesia proiectului de rezistenţă care a fost dat pentru licitaţie. Surprinzător, acest proiect în cartuşul de identificare al proiectului, la rubrica în care era declaraţia de drept de autor se operaseră modificări, în sensul că mi s-a menţinut numele ca drept de autor, dar în acelaşi timp firma Popp şi Asociaţii îşi rezerva dreptul de a face modificări fără a avea autorizaţia din partea mea, aşa cum prevedea contractul. Acest lucru m-a deranjat pentru că însemna o încălcare flagrantă a contractului dintre mine şi această firmă. Iar modificările operate asupra proiectului au fost substanţiale. Ca de exemplu greutatea clădirii a fost crescută mai mult de o treime, de la 21.000 de tone, la 30.000 de tone, depăşind greutatea sarcinii geologice.

Reporter: Ce implicaţii are acest lucru?

Emanuel E. Necula: Groaznice, dezastruoase dacă sunt coroborate cu alte modificări. Creşterea cu 9.000 de tone a făcut ca tasările totale şi diferenţiate să fie mult mai mari faţă de proiectul original. Soluţia aleasă acum, fără ştiinţa mea, şi pe care am constatat că sunt în continuare coautor creşte riscul avarierii în timp al clădirilor din vecinătate şi în special al Catedralei, iar în cazul unui cutremur vom asista la un dezastru. Să vă explic mai simplu: a crescut apăsarea asupra trenului, iar terenul coboară şi afectează clădirile învecinate. Dar cea mai gravă schimbare în proiect este mutarea peretului mulat de la limita de proprietate cu Catedrala la o distanţă de circa 1,90 de metri, ajungându-se ca stâlpii exteriori ai turnului de pe latura cu catedrala să fie descărcaţi direct pe peretele mulat, care nu are caracteristicile necesare de a fi rezemate încărcări foarte mari pe el.

Reporter: Acest lucru afectează şi mai mult clădirea?

Emanuel E. Necula: Da, este dezastruos pentru că se vor produce tasări diferenţiate foarte mari între stâlpii exteriori de pe latura clădirii şi nucleul central al clădirii. Apoi se vor produce tasări foarte mari datorită efectelor de cuţit provocate de pretele mulat cu antrenarea bulbului de pământ de sub fundaţiile Catedralei. La cutremur, din cauza suprasolicitărilor de pe acest perete, el va ceda şi implicit va prăbuşi Catedrala.

Reporter: Dar fără cutremur, cum vor fi afectate clădirile vecine?

Emanuel E. Necula: Şansele sunt de aproape sută la sută ca în câteva luni să asistăm la dezastrul de la Biserica Armenească. Aici acest lucru se va întâmpla înainte de turnarea radierului general, după execuţia celor patru subsoluri. Catedrala se va fisura în partea dinspre turn.

Reporter: Dar dacă s-ar opri acum lucrările ce pericol ar fi asupra vecinătăţilor?

Acum singurul pericol, dacă s-ar opri lucrările, ar fi ca această Catedrală să sufere nişte tasări produse de inundarea cu apă a terenului de sub Biserică, terenuri susceptibile la saturarea cu apă. Sfatul meu ar fi ca lucrările să se oprească imediat şi tot urgent să fie refăcut circuitul natural al apei prin introducerea unor conducte care să preia surplusul de apă din amonte şi să-l transfere în avalul lui.

Reporter: Dar pe proiectul dumneavoastră nu ar fi apărut aceste pericole. De ce le faceţi public acum?

Emanuel E. Necula: Nu. Categoric nu. Eu am propus de la început proprietarilor să se obţină acceptul tuturor vecinilor şi prezentarea unei soluţii de buget şi timp de execuţie pentru consolidarea proprietăţilor din vecinătate şi studii mai aprofundate asupra terenului de fundare. Răspunsul a fost că nu este în atribuţia mea să mă preocupe această problemă, că au toate aprobările. În 2004 se întâmpla acest lucru.

Reporter: În România cu cine discutaţi, cu doamna Daiana Voicu, reprezentantul proprietarilor de aici?

Emanuel E. Necula: Nu cunosc cine este doamna Voicu. Eu am lucrat cu alte persoane. Cu Dragoş Moise dacă vă spune ceva acest nume.

Reporter: Dar din ce cunoaşteţi dvs., regimul acesta de înălţime, de 75 de metri, a fost proiectat încă de la început pentru această construcţie?

Emanuel E. Necula: Nu, din câte cunosc, într-un raport din 1998 se recomanda ca proiectul să nu depăşească 12 etaje. Acum vă spun altceva, astfel de clădiri se pot face în Bucureşti dacă sunt grupate în zone care permit acest lucru, izolate, fără vecinătăţi, iar ele pot fi până la 50 de etaje, cu un regim maxim de înălţime de 140 de metri. Esplanada poate fi un astfel de proiect. Altfel pagubele ce vor fi provocate în zona centrală a Bucureştiului, unde există un fond locativ neconsolidat vor fi uriaşe. La Catedrală, spre exemplu, pe o rază de minim 60 de metri vor fi pagube imense.

Reporter: Adică vreţi spuneţi că şi pentru proprietar ar fi mai ieftin să oprească cât mai repede construcţia?

Emanuel E. Necula: Da, absolut! Oprirea lucrărilor acum îl va pune pe investitor într-o poziţie favorabilă, evitând astfel toate problemele uriaşe care ar putea apărea în viitor. Ar fi mai ieftin să oprească acum lucrările şi să le mute în altă locaţie a Bucureştiului, unde condiţiile geologice ale terenului sunt mai bune, iar vecinătăţile nu sunt aşa sensibile la impactul construcţiei. Nu ştiu ce companie de asigurare va asigura acest proiect, iar proprietarul va avea probleme dacă ar dori să vândă construcţia. Părerea mea este că proprietarul nu a fost informat despre aceste lucruri, altfel nu-mi explic de ce ar insista pentru această construcţie, care încalcă 25 de normative în domeniu.