Amnezia nu salvează România

Incompetenţă, ipocrizie, iresponsabilitate. Acestea ar fi cele mai evidente trăsături ale clasei politice din România. Însă pentru a completa portretul trebuie să mai adăugăm ceva. Amnezia programată.

Uitaţi-vă pe declaraţiile principalilor oameni politici. Ai spune că, din când în când, mai nimeresc şi ei. Rar, dar se mai întâmplă să spună şi lucruri cu sens. Problema este că, după o vreme, au uitat tot. Ori se fac că au uitat. Aşa că le vom aduce noi aminte care sunt restanţele principale de pe agendă.

1. Reducerea numărului de parlamentari la maxim 300. Aici nu este loc de întors. A existat un referendum, care a fost validat. Mai mult, există şi o decizie a Curţii Constituţionale care stabileşte că referendumul nu poate fi, pur şi simplu, ignorat. Din acest moment nu interesează dacă parlamentarilor le place sau nu ce a decis poporul, prin referendum. Ei au obligaţia absolută ca, după o vreme, într-o formă stabilită de Parlament, să modifice legea alegerilor parlamentare. Orice altceva este, fără niciun fel de exagerare, o trădare.

2. Eliminarea uneia dintre Camere. La fel. Ce cred unii sau alţii contează prea puţin. Într-o democraţie contează ce vrea poporul, care s-a exprimat constituţional. Din acel moment, una dintre Camere este nelegitimă.

3. Cota unică. Avem o situaţie curioasă. Una dintre puţinele măsuri de Dreapta adoptate până acum este băgată sub preş de partidele care pretind că sunt de Dreapta. Niciunul nu zice nimic, în vreme ce socialiştii o diluează cu tot felul de măsuri fiscale destinate clientelei sale.

4. Reforma judeţelor. Acum câţiva ani, toate partidele, fără excepţie, descopereau lumina celestă. "Trebuie să reformăm judeţele!". Au făcut consultări, au dat declaraţii. Aţi mai auzit de atunci ceva? România foloseşte şi acum împărţirea administrativă dictată de Nicolae Ceauşescu în 1968.

5. Votul în două tururi la primării. A fost şi un referendum. Nevalidat, însă peste 80% dintre cei care au participat au susţinut schimbarea sistemului de vot la alegerile locale. De atunci, unele partide îşi aduc aminte periodic de această idee. După care tot ele o uită.

6. Protejarea zonelor istorice din Bucureşti. Să mai spunem acum şi una despre Opoziţie, nu doar despre Putere. Acum şase luni, candidatul Uniunii Salvaţi Bucureştiul, Nicuşor Dan, obţinea un sfert dintre voturile din Capitală. El a atras susţinerea publicului, mai ales pentru poziţia sa cu privire la distrugerea masivă a zonelor istorice ale oraşului. Foarte bine! Problema este că, de atunci, Nicuşor Dan şi partidul său păstrează o tăcere completă cu privire la tema care i-a adus în atenţia publicului. Asta nu pentru că distrugerile ar fi încetat. Dimpotrivă. Un drum prin Bucureşti te lămureşte cu privire la dimensiunile dezastrului.

7. Dosarele Mineriadei. Nu am înţeles niciodată de ce Dreapta a trecut peste acest subiect ca trenul prin gară. În fond, Mineriada este una dintre marile vulnerabilităţi ale socialiştilor. Acum, la presiunea CEDO, dosarul Mineriadei a fost redeschis. Însă din zona Opoziţiei, nimic...

8. Dosarele Revoluţiei. Idem.

9. Agenţia Naţională de Integritate. Vă aduceţi aminte? Acum câţiva ani, ANI îi speria pe politicieni. De circa doi ani, Agenţia a dispărut într-o gaură neagră. Logic, ar fi două explicaţii. Prima ar fi că politicienii nu mai fură. (Râsete la galerie). A doua, mult mai probabilă, este că politicienii au "aranjat" Agenţia Naţională de Integritate numind acolo "băieţi" de-ai lor.

10. Protecţia animalelor. Fac din nou apel la memoria cititorilor. Acum câţiva ani izbucnise un scandal despre caii maltrataţi din Delta Dunării. A fost sufocat repede. Acum a fost incendiu la Circ, au ars câteva animale, printre care şi doi tigri. Câţiva au sesizat o oportunitate electorală şi au anunţat că vor susţine interzicerea spectacolelor cu animale sălbatice. Corect. Problema este să îi ajute memoria. Nu de alta, dar chiar nu era nevoie de un incendiu pentru a-ţi da seama că există animale chinuite în această ţară. Starea diverselor "grădini zoologice" este jalnică.

11. Imigraţia ilegală. Acum un an, doi, presa era plină de relatări cu privire la imigranţi ilegali. Acum, nimic. A dispărut ameninţarea? Nicidecum. A fost integrat vreunul din cei care au ajuns aici, în centrele de azilanţi? Probabil nu. Însă nu vom afla acest lucru, pentru că este ordin să nu se afle nimic.

12. Sabia lui Ştefan cel Mare. Să încheiem lista cu ceva mai "spiritual". Acum câţiva ani, Victor Ponta ne asigura că discută cu turcii pentru returnarea sabiei voievodului. Sunt chiar curios cine l-a crezut pe acest personaj, care de atunci s-a ales şi cu câteva dosare penale. Însă, politicienii ar trebui traşi, totuşi, de mânecă. În primul rând, din principiu: pentru că atunci când promiţi ceva, trebuie să te ţii de asta. În al doilea rând, pentru că acest caz este interesant. De când Turcia a devenit, oficial, o dictatură, observ că politicienilor europeni (inclusiv celor din România) le-a cam pierit glasul.