ANA WAGNER: "Economia s-ar susţine mai bine dacă s-ar pune preţ pe artizanat"

Reporter: Cum a luat naştere brandul Wagner?

Ana Wagner: Ideea a pornit de când eram studentă. Am studiat grafică la Universitatea de Arte din Bucureşti. Încă de pe atunci am început să decorez obiecte de porţelan şi aşa a început toată afacerea. Pentru că asta este - o afacere îmbinată cu artă. Sunt aproape 18 ani de când a început povestea porţelanurilor mele, ne pregătim să sărbătorim majoratul.

Reporter: Când aţi deschis magazinul?

Ana Wagner: După ce am început să lucrez de una singură, să decorez obiecte de porţean, lucrurile au luat amploare uşor şi atunci a intrat şi sora mea, Irina, în povestea mea. Ea m-a ajutat cu promovarea, mi-a creat expoziţii. În urma unei expoziţii de succes pe toate planurile, am decis deschiderea unui magazin împreună cu ea, magazinul "Wagner Arte Frumoase şi Poveşti", în 2006. Astfel a apărut şi brandul cu acelaşi nume - Wagner Arte Frumoase şi Poveşti - care a împlinit, iată, un deceniu de existenţă.

Reporter: Care este procesul artei pe porţelan?

Ana Wagner: Decorurile - arta grafică - se nasc mai întâi pe hârtie după care le transpunem pe porţelan. Fie prin intermediul picturii manuale, fie printr-o tehnică de print pe care noi o stăpânim 100% aici, în atelier.

Reporter: Ce presupune aceasta?

Ana Wagner: Este o maşinărie de print cu tonere de ceramică. Cu ajutorul ei, desenul original este scanat. Transferăm apoi rezultatul scanării pe porţelan. În acest fel, desenul original ajunge intact pe produs.

Reporter: De ce aţi ales porţelanul?

Ana Wagner: Cumva este şi soarta care te duce, la un moment dat, pe căi nebănuite. La începuturi, eu îmi făceam lucrările de grafică, de pictură pe suporturile convenţionale - hârtie, lemn, metal sau piatră etc. A fost un moment când am simţit nevoia să produc nişte bani. M-am întrebat cum aş putea transpune lucrările mele pe un obiect funcţional, pentru a ajunge mai simplu la oameni. Ca student, era foarte dificil să demarezi o expoziţie. "Aparatul" de PR nu exista, era greu. Am ales porţelanul după ce m-am jucat cu ceramica, cu faianţa. Porţelanul are o fineţe aparte, o delicateţe, are acel tip de minuţiozitate cu care eu sunt împrietenită. Mă simt foarte bine să lucrez în miniatură.

Reporter: Vă inspiraţi de undeva?

Ana Wagner: Nu neapărat... Mă inspiră foarte mult o călătorie sau o plimbare prin parc, prin natură, un detaliu de arhitectură vechi şi inedit. Temele mele favorite sunt cele vegetale şi nu este greu să găseşti un colţ de natură care să te inspire. Mă fascinează primăvara, cu spectacolul renaşterii naturii pe care-l observ mereu din alte unghiuri. Pasiunea mea pentru detalii şi miniatură mă face să urmăresc cu atenţie arhitectura fină a frunzelor, dantelăria delicată a plantelor şi nuanţele, uneori infinite, de culori ale florilor. În acelaşi timp, mă inspiră şi marii maeştri care au studiat, la rândul lor, tot ce înseamnă vegetaţie şi natură - William Morris, de exemplu. Îmi place felul în care Leonardo da Vinci desenează plantele. Răsfoiesc, adesea, albume ale marilor peisagişti, iar pe unele din capodoperele lor am avut fericita ocazie să le admir în mari muzee din Europa.

Reporter: Cum vă stabiliţi temele într-un an?

Ana Wagner: Ştim de la început că vom avea două colecţii. Una, cu siguranţă, va avea temă vegetală, pentru că este o temă care se potriveşte bine cu porţelanul, iar oamenii caută genul acesta - clasic, colorat, delicat. Este o reală bucurie să bei cafeaua de dimineaţă dintr-un obiect plăcut decorat. Avem şi colecţii nonconformiste, în care decorurile sunt destul de nebune, trăsnite. Sunt teme fantastice, cu elemente care se întrepătrund ca într-un vis în care nu ştii exact unde te afli şi cum se succed lucrurile. Aceste colecţii sunt apreciate de oamenii care caută obiecte mai ieşite din comun, cu un design pronunţat.

Reporter: Ţineţi cont şi de dorinţele clientului?

Ana Wagner: Suntem recunoscuţi pe piaţă pentru că ne adaptăm după dorinţele clientului. Pe baza decorului pe care noi îl punem pe porţelan, clientul ne spune că şi-ar dori o monogramă în colţul din dreapta sus a ceştii sau că îşi doreşte caligrafierea unui mesaj. Nu schimbăm decorurile, dar introducem printre ele şi dorinţele clienţilor. Toate lucrările acestea sunt făcute manual sută la sută.

Reporter: Porţelanul de unde îl luaţi?

Ana Wagner: Avem mai multe surse, dar furnizorul principal este din Franţa.

Reporter: Care sunt domeniile de activitate?

Ana Wagner: Avem obiectele de ceai şi cafea - cele mai cerute, apoi obiectele de decor - vaze, veioze, lampadare din porţelan. Totodată, ne ducem mult pe zona de iluminat şi decor. Am creat propriile corpuri de iluminat. O altă categorie importantă este bijuteria din porţelan. În momentul în care avem bucăţica de porţelan, care va deveni parte componentă a bijuteriei, ne apucăm să o pictăm, să o decorăm. Ardem porţelanul şi apoi urmează să fie încastrat în argint sau alt metal. La bijuterie lucrăm foarte mult, este un proces mai complex. Sunt mai multe aspecte care se îmbină într-o piesă de bijuterie.

Reporter: Cât lucraţi la o piesă, în general?

Ana Wagner: Este greu să spui pe cronometru. Noi lucrăm de ani de zile la obiectele acestea şi tot ce se simte astăzi în atelierul nostru este rezultatul unei munci ce vine din spate. Sunt ani de lucru care astăzi fac ca decorul pe care îl aducem pe porţelan să fie extrem de fin şi cizelat.

Reporter: Cu ce fel de materiale pictaţi?

Ana Wagner: Sunt culori speciale pentru porţelan, produse în Germania. Sunt culori care se ard la 800-900 de grade, iar decorul este foarte bine fixat prin tratamentul acesta termic prin care trece. Ca tehnologie, vorbim de decorul peste glazură.

Reporter: Aveţi vreun public ţintă? Cui vă adresaţi?

Ana Wagner: Face parte din acea categorie de oameni care doresc să facă un cadou unicat, să marcheze un eveniment din viaţă într-un mod special. Este acel client care realizează că nu poţi lua astfel de obiecte de la mall sau supermarket. Mai sunt şi oamenii care doresc să îşi înfrumuseţeze viaţa prin momente simple. Vor, de exemplu, să-şi bea ceaiul în tihnă, dintr-o ceaşcă decorată cu grijă la Wagner Arte, un obiect unic, care le dă senzaţia, confortul că încep dimineaţa frumos. Vorbim apoi şi de doamnele care vin cu o rochie şi doresc să şi-o accesorizeze cu o bijuterie creată de noi sau adaptată de noi după cerinţele lor.

Clientul nostru este un om care caută frumosul. Aceşti oameni nu sunt foarte mulţi. Observăm, totuşi, că numărul lor este totuşi în creştere în rândul publicului tânăr şi de vârstă medie, ceea ce este îmbucurător. Românii îşi doresc obiecte unicat, dar o perte dintre ei nu înţeleg de ce costă atât. Este o problemă pentru noi să încercăm să îi facem să înţeleagă pentru ce plătesc. E o problemă să încercăm, cu toată modestia şi micile noastre puteri, să ne educăm o parte a publicului potenţial, evident că nu într-o manieră superior-didacticistă.

Reporter: Care sunt preţurile?

Ana Wagner: La bijuterii, gama este destul de largă. Unele pleacă de la 200 lei, dar pot depăşi 3000 de lei. Acoperim cam toată plaja. Avem o categorie în care porţelanul nu este montat în argint sau alte metale. Sunt şi bijuterii sofisticate de porţelan şi pietre semi-preţioase care se montează în argint sau aur, care presupun un plus de creativitate şi muncă de fineţe, prin urmare un plus de costuri. Aici o parte a clienţilor români se blochează şi de aceea vă spuneam că ei trebuie lămuriţi din punct de vedere estetic şi artistic cu tact, cu politeţe, cu o doză de umor şi creativitate.

Reporter: Vă vin comenzi şi din străinătate?

Ana Wagner: Da. Am lucrat cu un site din Anglia. Avem mici colaborări cu site-uri şi în Franţa.

Reporter: La noi în ţară cum sunt cererile?

Ana Wagner: Primim săptămânal comenzi. Cele mai căutate, în ultima vreme sunt seturile de ceai şi de cafea pentru diverse evenimente - nuntă, botez etc. A fost o perioadă în care nu mai erau atât de cerute obiectele şi se cerea bijuteria. Pulsează lucrurile, dar fie că e bijuterie, fie că este obiect, lucrurile nu pot fi prevăzute.

Reporter: Cum descrieţi arta?

Ana Wagner: Arta pe care eu o fac este o părticică din mine, sunt trăiri, sentimente şi, pur şi simplu, o modalitate de a-mi transmite bucuria de a trăi. Este o cale prin care le spun oamenilor că viaţa este frumoasă şi că merită trăită cu optimism şi iubire. Cine înţelege că într-o bijuterie sau într-o ceaşcă de cafea este o parte din artistul care creează, nu se va mai întreba doar de preţ, ci va înţelege şi acest cod al artistului. Dacă ai înţeles codul, înţelegerea artei şi comunicarea cu acestă lume devin mult mai uşoare.

Reporter: Se poate face din artă un business?

Ana Wagner: În România, foarte greu. Lucrurile evoluează, se mişcă să zicem într-o direcţie care poate fi bună, dar se mişcă lent. Încă nu s-a ajuns, din păcate, la nivelul în care să înţeleagă că şi economia s-ar susţine mult mai bine dacă s-ar pune preţ pe oamenii care lucrează şi creează lucruri pe cont propriu. Mai pe şleau, dacă s-ar pune preţ pe artizanat. Când spun "artizanat" nu mă refer la lucrurile clasice, ci mă gândesc la artizanul care face pâine şi cel care face pantofi, aceştia sunt tot artizani. România nu pune încă suficient preţ pe oamenii care creează lucruri în interiorul ţării. Francezii, de exemplu pun sută la sută preţ pe acest apect şi susţin din toate puterile orice formă de manufactură, de artizanat, de obiect care se produce în interiorul ţării lor. Noi, în schimb, preferăm să cumpărăm tot ce vine de afară, în loc să consumăm ce producem aici.

Reporter: Cât de des aveţi expoziţii?

Ana Wagner: Cam de două, trei ori pe an expoziţii mari. Mergem şi în afara ţării. La aceste expoziţii internaţionale lucrurile se petrec la un nivel foarte înalt, ele ne aduc clienţi nu neapărat pe termen lung. În ţară, expoziţiile atrag marketing. Este foarte bine pentru că, în urma lor, cresc comenzile.

Reporter: Vă mulţumesc pentru timpul acordat!