ANALIZĂ SAXO BANK Redresarea continuă a ţiţeiului, pusă în dificultate de falsificarea cotelor

Revenirea ţiţeiului Brent la un nivel de 40$/b s-a dovedit a avea viaţă scurtă. În ultima săptămână, piaţa petrolului a continuat să crească crezând că grupul de producători OPEC+ vor prelungi acordul de limitare a producţiei. Astfel continuând susţinerea pentru piaţă în timp ce cererea se redresează încet.

Arabia Saudită şi Rusia, liderii grupului, au căzut de acord în avans la o prelungire de o lună a reducerilor existente ale OPEC+. Problema, însă, este din nou gestionarea ţărilor care nu reuşesc să implementeze reducerile promise. Moscova, de obicei lentă în acordurile anterioare, aproape că şi-a atins ţinta de 8,5 milioane de barili/zi. Grupul a ajuns, astfel, într-o poziţie mai puternică pentru a cere celorlaţi să respecte decizia.

Dintre producătorii OPEC, Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite se află în fruntea listei privind reducerea numărului promis de barili. Nigeria şi în special Irakul sunt încă mult în urmă, iar grupul OPEC+ poate insista ca reducerile suplimentare pentru iunie şi iulie să includă şi pe cele nerealizate din mai.

Din nou, atenţia s-a întors către Irak şi Nigeria, trişorii notorii ai OPEC, care de ani buni deja nu reuşesc să îndeplinească în totalitate niciun acord dintre cele anterioare. Lipsa de conformare încă de la momentul în care a fost încheiat primul acord de reducere a producţiei, în 2016, a fost până acum acceptată tacit. În special datorită reducerilor involuntare ale producţiei din această perioadă din Iran şi Venezuela şi, mai recent, şi din Libia.

Motivul pentru care de această dată e diferit se datorează problemelor masive pe care le traversează majoritatea producătorilor pe fondul colapsului dramatic generat de covid-19 în cazul cererii globale. Dat fiind că Iranul, Venezuela şi Libia au ajuns la fundul sacului în ceea ce priveşte producţia, ceilalţi producători nu sunt, pur şi simplu, pregătiţi să accepte că Irakul şi Nigeria continuă să meargă pe blat în timp ce alţii sacrifică cote de piaţă şi câştiguri.

OPEC+ nu-şi poate permite să nu ajungă la un acord, dat fiind faptul că preţul actual de piaţă nici măcar nu se apropie de nivelul necesar pentru ca mulţi producători să-şi echilibreze bugetele. Din acest motiv, ne aşteptăm la încheierea unui fel de acord, dar lipsa conformităţii va împiedica implementarea întregului potenţial de susţinere al preţului pe care îl are acordul.

Mai ales luând în considerare faptul că producătorii americani de petrol de şist încep încet să repornească producţia după ce preţul WTI a revenit la niveluri profitabile.

Perspectiva tehnică pentru ţiţeiul Brent rămâne favorabilă la peste 37,30$/b. Înainte de ştirea legată de OPEC+, piaţa se concentrase pe potenţiala micşorare a diferenţei de preţ la 45,18$/b din 6 martie. Ziua în care Arabia Saudită a început strategia de scurtă durată de umflare artificială a preţului pentru a vinde propriile acţiuni mai târziu.

Sursa: Saxo Group

Ieri, în a doua parte a zilei, la ora 14:30 GMT, Administraţia americană pentru informaţii în domeniul energiei a publicat raportul săptămânal cu privire la inventare, comerţ şi producţie. Aseară, American Petroleum Institute a oferit o susţinere suplimentară pentru ţiţei spunând că, la nivel naţional, stocurile au scăzut cu 0,5 milioane de barili, puţin mai optimist faţă de studiile care indicau o creştere de 3 milioane de barili.

În timp ce inventarele de ţiţei au parte de o reducere care susţine preţul pe fondul producţiei încetinite şi prin închirierea facilităţilor de depozitare controlate de guvern pentru a ţine petrolul nedorit, o provocare ar putea fi riscul unui posibil exces de producţie. Stocurile de produs distilat sunt deja ridicate, rafinăriile trecând la producţia de diesel în loc de carburant turboreactor nedorit. Între timp, stocurile de benzină au început să se reducă, însă persistă riscul ca cererea din partea şoferilor americani să nu se redreseze suficient de repede pentru a evita ca stocurile să rămână ridicate.

În cele din urmă, rafinăriile vor rafina cât de mult posibil şi atâta vreme cât are sens, din punct de vedere economic. Marjele de rafinare (crack spread), profitul realizate din rafinarea petrolului în produse, sunt deja la un minim sezonier în peste zece ani. Riscul cererii reduse de rafinărie poate fi un obstacol pentru o continuarea redresării preţului.