Angelico, nu fi tristă...

"...Nu mai plînge în batistă,

Că băieţii de te-ascultă

N-are pizmă,

Nici venin,

Vrea şi ei

Să ştie-n clar,

Prin Berlin,

Cînd e cerul mai senin"

Un început de manea promiţător, cred eu, pentru tema zilei: "Cum apreciaţi ascultarea telefonului Angelei Merkel, de către Agenţia Americană de Securitate (NSA)?

Dacă tot m-aţi întrebat, am să vă răspund: eu cred că doamna de fier a Germaniei a cam dat-o pe manele şi face fiţe! Adică, ce? Nu ştie ce-i aia să trăieşti într-o societate în care "Ei", chiar dacă nu au dreptul, au în schimb puterea şi mijloacele să te asculte, cînd vor şi cît vor? Iar, dacă le au, atunci, e sigur: te ascultă! Simplu, ca "guten Tag"! Ca şi cînd, nici usturoi n-a mîncat, nici de STASI nu a auzit vreodată! Să fim serioşi! Cît despre argumentul, vezi doamne!, că ăia erau duşmani şi ăştia ne sunt prieteni, mă rog, aliaţi, şi, deci, "Între noi, nu se face!", dacă nu-l iau în serios este doar ca să pot rîde din toată inima; altminteri ar trebui să plîng! Chiar atît de puţin să înţeleagă un înalt politician al scenei mondiale din temele de securitate? Greu de crezut! E mai plauzibil că cineva, în cazul de faţă doamna Merkel, "s-a opărit", adică a făcut o reacţie de prestigiu şi de iritare la ideea, mai precis la informaţia care i-a fost servită pe tavă de "băieţii" plătiţi să-i asigure securitatea, că nu-i deloc imposibil ca şi comunicaţiile ei să fi "căzut pe tehnică"! A ălora!

Să stăm, aşadar, strîmb, şi să judecăm drept!

Propoziţia care susţine că "Între noi aliaţii, nu ne spionăm!" este un mit cît se poate de şubred! Nu a fost niciodată adevărată, în nici o alianţă, de la războiul Troiei încoace! Acţiunea de a strînge informaţii, în mod sistematic, despre un aliat nu este, în sine, nici ostilă, nici prietenoasă. Poate fi folositoare sau inutilă. Datele şi interpretările construite pe baza informaţiilor culese, în schimb, pot fi utilizate în operaţiuni cu scopuri diferite; fie prietenoase, fie ostile! Istoria Tratatului de la Varşovia stă mărturie că, în ciuda atît de strînsei "prietenii între popoarele care construiau socialismul", serviciile specializate ale URSS au avut programe largi şi pe termen lung de control prin spionaj, în ţările din "lagărul socialist". Mărturiile adunate de Larry Watts în volumele care documentează operaţiunile spionajului sovietic împotriva României socialiste sunt cît vreo patru cărămizi, puse una peste alta! Nici în NATO, lucrurile nu stau altfel, pentru simplul motiv că, pînă şi cel mai apropiat, de încredere, aliat, poate fi "penetrat" de o putere ostilă. Dacă nici Marea Britanie şi Statele Unite nu mai formau o alianţă strategică, la vremea lui Churchill, atunci termenul acesta chiar că nu mai are nici o noimă. Şi, cu toate acestea, ce să vezi?: şeful contraspionajului britanic era agent KBG! Credeţi că americanii au aşteptat să afle asta din ziarele britanice, care anunţau fuga lui Philby la Moscova? Nu! O ştiau de mult, dar nu puteau să spună nimic, nici măcar englezilor, pentru că şi-ar fi periclitat sursele şi operaţiunile care le-au furnizat strategica informaţie! Au făcut în schimb altceva: le-au luat englezilor toate proiectele tehnologice avansate în domeniul aviaţiei cu reacţie şi le-au închis toate proiectele nucleare!!!! Că, tot veni vorba de "Kancelari" ai Germaniei! Aţi auzit de cazul Guillaume? Nu, nu el era cancelarul, ci Willy Brandt! Spionul era doar şeful lui de cabinet, prieten din anii de liceu şi confident de o viaţă! De aceea l-a şi recrutat KGB-ul! Nu contraspionajul german l-a scos din pîine, ci "spionajul" aliaţilor, care ţineau ochii pe Germania, ca pe butelie, ştiind că este ţinta strategică a spionajului sovietic! Mai recent, chiar şi după încheierea războiului rece, lucrurile au rămas în aceeaşi matcă. Franţa, spre exemplu, şi-a spionat cît a putut aliaţii, în contexul operaţiunilor NATO din fosta Iugoslavie, la care ea nu a participat, nu doar pentru uzul propriu; a transmis o parte din date şi regimului Miloşevici! Din această perspectivă, recentul demers pe lângă Casa Albă, al Preşedintelui Hollande, care face apel la bunele sentimente şi relaţiile de prietenie între cele două ţări, este pur şi simplu ridicol. În materie de spionaj, nu există decît o singură regulă de aur: "Fiecare pentru el!". Nu sună bine, dar este singura care astupă flancul cel mai expus fisurilor prin care poate pătrunde "forţa ostilă"! Desigur, asta nu înseamnă că nu există cooperare între aliaţi, ori că principala lor grijă este să vadă fiecare ce mai face, prin subsoluri, celălalt. Cooperarea este o trăsătură stabilă şi strînsă în NATO, pe arii, teme şi chiar operaţiuni. Ea este planificată şi realizată, însă, pînă la cel din urmă detaliu, cu grijă ca regula nr. 1 să nu fie niciodată încălcată!

Ca să-i treacă de năduf, Doamna Merkel nu are decît să pună lucrurile în perspectivă şi în contextul potrivit; adică cel care le dă sens. Mai mult ca sigur, comunicaţiile sale au fost interceptate, dar nu pentru că telefonul era al doamnei Merkel, ci pentru că, pur şi simplu, Doamna Merkel are un telefon! Nici un argument "politic", cu atît mai puţin reacţiile publice, oţărîte, menite să trimită săgeţi otrăvite spre Preşedintele Obama, nu-i va convinge pe oficialii instituţiilor americane de securitate să impună restricţii în sistemele de ascultare, bazate pe criteriile "aliaţi" şi "prieteni"! Vezi, tot mintea românului, cea de pe urmă: "Frate, frate, da brînza-i pe bani şi Cine poate, oase roade!" Povestea vorbei!