Antipolitica

E momentul şcolilor de vară. Şi, coincidenţa face ca în acelaşi timp cu şcoala de vară a tineretului PDL de la Eforie Nord, la Marsilia să se desfăşoare şcoala de vara a UMP (Uniunea pentru o mişcare populară), partid ce face parte din aceeaşi familie politică europeană cu democrat liberalii români. Chiar dacă tot la mare, diferenţele dintre cele două evenimente dovedesc cât de diferite sunt cele două ţări. Prima, şi cea mai importantă diferenţă: preşedintele Sarkozy, preşedinte al tuturor francezilor şi nu doar al celor ce l-au votat şi susţinut în 2007, nu a participat la o reuniune politică de partid spre deosebire de Traian Băsescu care, având o altă înţelegere a interesului de stat şi a poziţiei prezidenţiale, nu îşi ascunde deloc influenţa, ca şi cum ar fi "adevăratul" preşedinte de partid.

Ambele evenimente au o conotaţie electorală evidentă, căci şi în România şi în Franţa anul 2012 va fi un an electoral. În România urmează alegeri locale (al căror termen ar trebui să fie în iunie) şi parlamentare (în noiembrie), pe când în Franţa vor avea loc alegeri prezidenţiale (în aprilie primul tur şi în mai al doilea tur)şi parlamentare (o lună şi jumătate mai târziu). Dar, deja diferenţele se conturează: dacă în România se vorbeşte de comasarea alegerilor, în Franţa alegerile prezidenţiale din aprilie-mai vor fi decalate de alegerile parlamentare din vară. Nimeni nu propus în Franţa ideea năstruşnică a comasării alegerilor prezidenţiale cu cele parlamentare, deşi ambele alegeri presupun acelaşi tip de sistem, majoritar absolut cu scrutin în două tururi. Ori, dacă criza economică şi reducerile bugetare ar fi argumentul real al comasării alegerilor, atunci în Franţa, aflată în centrul actualelor turbulenţe economice, ideea comasării ar fi trebuit să apară. Doar că în Franţa regulile democraţiei liberale, aşa cum au fost ele stabilite de multă vreme, nu pot fi răstălmăcite cu orice preţ după interesul celor aflaţi vremelnic la putere. Există un standard democratic minimal peste care nu se poate trece.

Şi tocmai pentru ca un astfel de standard să fie respectat şi în ţări în care tradiţia democratică nu e consolidată Consiliul Europei propune, prin intermediul Comisei de la Veneţia (Comisia europeană pentru democraţie prin drept) recomandări statelor membre. În acest sens Codul de bune practici în materie electorală adoptat la Strasbourg în 2002 cere explicit la articolul 58 ca < legislaţia electorală să beneficieze de o anumită stabilitate pentru a nu deveni obiect de manipulare din partea partidelor >. La fel, Recomandarea 1898 din 2010 votată de Adunarea parlamentară a Consiliului Europei, la articolul 9, "invită guvernele, parlamentele şi alte autorităţi competente ale statelor membre să ia în considerare Codul de bune practici în materie electorală, inspirându-se, în respect cu tradiţiile democratice naţionale, din acesta în dezvoltarea şi punerea în aplicare a legislaţiei electorale şi asigurând, printr-un efort susţinut, distribuirea cât mai largă a acestuia către grupurile interesate." Dar despre aceasta nu s-a prea vorbit la şcoala de vară a PDL.

În schimb, în vreme ce economia mondială îşi continuă degringolada, în faţa tinerilor democrat-liberali prezenţi la şcoala de vară a PDL de la Eforie Nord s-a discutat despre orice altceva. Traian Băsescu a folosit ocazia pentru a-şi enunţa, odată în plus, priorităţile: reforma constituţională, reforma administrativă şi o nouă lege a sănătăţii. Şi, toate au o conotaţie electorală care ar urma să schimbe regulile jocului. Iar jocul este deja în plină desfăşurare.

În rest, şcoala de vară de la Eforie Nord a fost o încă o ocazia folosită de liderii PDL pentru a-şi ataca, direct şi personal, adversarii politici. Şi aici apare o altă diferenţă faţă de şcoala de vară UMP de la Marsilia. Acolo, fostul prim ministru francez Jean Pierre Raffarin spunea că în raport cu adversarii preferă "dezbaterea injuriei". Şi asta pentru că politica, pentru a deveni realitate, trebuie să pornească de la idei şi principii. Când acestea lipsesc, politica devine haos şi improvizaţie, adică antipolitică.