Anul Canaliei

Am încetat să mai încerc să mai conving pe cineva în materie de politică domestică. Înainte nu eram aşa. Dacă aveam ceva de spus, spuneam şi argumentam. Acum îi las în pace.

Desigur, foarte rar se întâmplă să mai dai de cineva care nu a înţeles încă ce este cu acest regim. Foarte rar, dar există. Însă, dacă ei nu s-au prins deja, atunci probabil că nimic de pe lumea asta nu ar putea să o facă. Pur şi simplu nu procesează informaţia elementară. Să stai de vorbă cu asemenea indivizi este pură pierdere de vreme.

În ultimul an, puroiul a ieşit la suprafaţă. Ce să mai argumentezi? Te ţii de nas şi încerci să rezişti până trece duhoarea. Niciodată ţara aceasta nu a căzut atât de jos. A fost anul Canaliei.

Triumful său a fost complet. Canalia este încarnarea tupeului absolut. Ceauşescu a fost un nemernic brutal, care ne chinuia cu o idee stupidă des­pre comunism. Dar nici măcar el nu avea neruşinarea să apară la televizor şi să ne anunţe, în bătaie de joc: "Stimaţi cetăţeni, v-am făcut la buzunare!".

Ceea ce a făcut, chiar zilele trecute, un parlamentar PSD. Întrebat de ce şi-au votat majorarea unor pensii "speciale" deja majorate de câteva ori, individul a trântit-o scurt: "Pentru că merităm".

Orice pretenţie că se mai şi guvernează a fost aruncată pe geam. În ultimul an, acest partid, PSD, nu s-a ocupat decât cu rescrierea legilor pe placul corupţilor. Nu există aberaţie care să nu fi fost promovată. Au dat drumul la violatori. I-au spălat pe plagiatori. Au scris în lege că dacă furi pentru alţii (adică pentru rude şi prieteni), asta nu este infracţiune. Acum înţeleg că se pregăteşte o ordonanţă de urgenţă prin care bunurile puse sub sechestru să rămână la cei care le-au furat.

Nici nu le mai pasă ce va urma după ei. Sau dacă va mai urma ceva. Precum acel împărat chinez, care a fost înmormântat împreună cu concubinele şi servitorii săi, infractorul Liviu-Nicolae Dragnea îşi duce la groapă partidul - sau ce a rămas din acesta.

Zilele trecute, în Canton, am vizitat mormântul lui Zhao Mei, care a domnit cam pe vremea când Tiberius Gracchus era ales tribun al poporului roman. Pe Zhao Mei l-au pus alături de oalele de bucătărie şi de instrumentele muzicale de la Curte. Meşterii au făcut apoi o poartă ingenioasă, cu un sistem de blocare. Odată închisă, nu mai putea fi deschisă din afară.

Aşa este acum regimul. A devenit xenofob. Străinii ne vor răul. Parlamentul European e plin de trădători. Soros finanţează SRI-ul. Nu avem autostrăzi pentru că nu vrea Occidentul.

Pentru a propaga asemenea aberaţii, au fost plantaţi în funcţii nişte primitivi. La modul propriu. Cel de la Cercetare nu crede în teoria evoluţiei. Prim-ministru a ajuns o agramată din Videle. "He, he, make a photo!". Cel care de facto conduce "guvernul" (vorba vine) este un alt infractor, cel care ascunsese picturi într-un cavou din cimitir. A dat un interviu în care a susţinut, privind fix înainte, că protes­tarii Rezist sunt "un firicel mic de praf în drumul nostru spre a cuceri istoria pe care o merităm".

Mulţi alegători s-au prins deja că situaţia este albastră. Procentele PSD-ului s-au înjumătăţit. Rar mai dai peste câte unul care încă nu a înţeles că pătratul are patru laturi sau că apa curge în jos.

Dar mai sunt câţiva care sfidează realitatea. Precum acel taximetrist, zilele trecute. Individul era mulţumit. Asculta Corina Chiriac. S-a prins că sunt de la Statul Paralel. Eu încercam să îmi pun, disperat, centura. Imposibil. Nenorocitul stricase mecanismul. I-am spus ca aşa e legea. Nu a fost impresionat. L-am întrebat cine răspunde dacă mor într-un accident. Reacţia sa m-a făcut să realizez că noţiunea de răs­pundere îi era la fel de străină pe cât era ideea Sfintei Treimi pentru un sălbatic din Hispaniola.

Declinul este total. Iată cazul Opoziţiei. După un an în care socialiştii au făcut toate greşelile imaginabile, naţional-liberalii sunt blocaţi la aceleaşi procente. A ieşit, ca un spectru, şi Crin Antonescu. Nu am idee unde a stat ascuns. Ne-a anunţat că "nu moare România dacă este graţiat Dragnea".

Asta aşa este. Dar nici nu trăieşte. Sistemul politic este populat cu asemenea zombi care bântuie noaptea, prin studiouri. Aţi observat că încep să mişte doar după căderea întunericului?

Le întorc cheiţa tot felul de "jurnalişti" specializaţi în reciclarea ordurilor. Unul a produs un accident, altul consumase droguri. A apărut şi primăria care a premiat o emisiune pe care tot ea o sponsorizase.

Precum un autobuz turcesc cu siguranţa arsă din Bucureştii administraţi de clanul din Voluntari, sistemul este în pană pe marginea drumului. Un moment perfect pentru a subtiliza tot ce se poate. Precum şoferii aceia de ambulanţă din Corabia, care furau motorina de la propriile maşini. Se pare ca unii bolnavi au murit penru că ambulanţa se târa, dar tot ei erau supăraţi. Aflaseră că cineva i-a turnat. "Îi dau teroare!" - ameninţă unul dintre şoferi. Dacă tot dau ăştia cu amnistia, chiar ar fi păcat să rateze ocazia...