Aparatul de sudat... idei

După cum ştiu cititorii noştri, mai avizaţi decît ai lor, ideile nu au darul, în mod natural, să se lege unele de altele. Circulă mai degrabă răsfirate, răşchirate, în snop, dacă sunt adunate cît de cît, ori alandala, fiecare pe unde apucă, fără să-i pese de suratele ei. Dacă nu ai prea multe idei, faptul ar putea să nu te deranjeze din cale-afară, dar pentru profesionişti, adică cei obligaţi prin natura poziţiei politice, ori profesionale, prin fişa postului, să aibă idei zi de zi, de la 8 la 16, poate şi peste program, situaţia aceasta poate aduce deţinătorului... (de idei, vreau să zic!) dezavantaje, îi poate produce pagube materiale şi morale importante...ce mai!... poate să fie drumul spre o adevărată catastrofă.

Pus să fac, odată şi odată, afacerea vieţii mele, mi-a dat în gînd ideea: ce-ar fi să inventez un aparat de sudat... idei; (tinichigiu şi sudor sunt profesii de mare viitor în economia noastră de secol XXI, mi-a spus mie un ştab de la învăţămînt, care are un văr primar la Ministerul Muncii, care aflase şi el de la un întreprinzător local cu mare dare de mînă, care stă pe un munte de contracte cu statul!). Vă daţi seama ce piaţă am?! Iau la numărat instituţiile publice şi, dintr-un foc, se fac cîteva milioane bune de unităţi, achiziţionate în regim de urgenţă, prin licitaţie directă, pentru că eu sunt singurul furnizor de pe piaţă! Mai puneţi la socoteală consumabilele, trusele de mică întreţinere, atelierele autorizate pentru verificări periodice obligatorii, reparaţii curente, reparaţii capitale şi casări, plus serviciile de consultanţă tehnică, de consultanţă economico-financiară, de consultanţă de management, de media, de asigurări, de calificare profesională, prevenirea şi combaterea accidentelor, prim ajutor etc., aferente, şi aveţi imaginea unei industrii cu care am şanse să cresc PIB-ul României cu cel puţin cîteva zeci de procente. E adevărat, cineva s-ar putea gîndi că, acum, pe timp de criză, un aparat de sudură per instituţie publică ar putea fi de ajuns. Îl instaleazi în holul principal şi cine are nevoie se duce, îşi lipeşte la repezeală cele două-trei idei de care are nevoie şi gata...altul la rînd. Se vede treaba că n-aţi călcat niciodată printr-o instituţie a administraţiei noastre!! Păi, unde aţi văzut dumneavoastră ca şefii să bea măcar apă din acelaşi loc cu subalternii! Fiecare şef, sub-şef, şefuleţ, şefuţ, fiecare departament, direcţie, birou, masă de lucru va avea neapărat aparatul ei de sudură! Ce-aţi vrea, să ştie ultimul curier din minister ce idei şi-a sudat sub-secretarul de stat, ori vreunul dintre directori, ce idei şi-a fuzionat prin arc electric minis-trul?!!! Doamne păzeşte, chiar nu vă gîndiţi unde-am ajunge?!

Dacă teoria nu v-a convins, încă, de utilitatea, ce zic eu?!, de necesitatea absolută, a unui aparat de sudat idei, am să încerc cu cîteva exemple practice!

Încep cu mine ca să fiu mai convingător. Eu, spre exemplu, nu pot cu niciun chip să-mi bag în cap ideea de grevă parlamentară. După orice dicţionar aţi dori dumneavoastră, greva este în fapt o suspendare temporară a relaţiei contractuale de muncă, prin care angajaţii semnalizează celeilalte părţi, angajatorul, că ceva nu este în regulă cu derularea contractului, ori că doresc pur şi simplu renegocierea lui pe părţi, ori în totalitate. Este o măsură radicală prin care o parte contractuală suspendă, ca expresie a voinţei unilaterale, îndeplinirea obligaţiilor, asu-mîndu-şi riscurile şi costurile prevăzute de regulă pentru asemenea situaţii. Ultima dată cînd am verificat, deputaţii şi senatorii nu erau "angajaţi ai Parlamentului", ci Parlamentul însuşi! Ei sunt instituţia care a primit mandatul nostru, al alegătorilor, să exercite funcţiile de guvernare prevăzute în Constituţie! Dacă nu mai vor să exercite aceste atribute, sunt liberi să o facă...dar calea este una singură: să depună mandatul! Situaţia de grevă nu există pentru ei, nu este în natura relaţiilor pe care le au cu cei care le-au dat autoritatea să facă legi în numele şi pe spinarea lor, să ia decizii, să dezbată, să numească şi să deznumească, să controleze şi să vegheze, să sancţioneze şi să califice diferitele fapte şi acte ale guvernării. Păi, dacă nu pot să-mi bag în cap ideea asta cu greva parlamentară, în care totuşi cred cu tărie cîteva sute de aleşi ai neamului, în frunte cu "liderii noştri politici", dacă nicio instituţie de control parlamentar nu se sesizează pe fondul problemei, n-ar fi totuşi o soluţie să mi-o sudez undeva de cap, măcar?! Iau un alte exemplu, la întîmplare, din realitatea imediată! Aţi văzut cîte idei a avut ministrul de interne cînd a fost vorba să numească un înlocuitor al şefului Poliţiei pe care-l destituise pentru incapacitate managerială? La fiecare cinci minute, altă idee, alt nominalizat la conducerea mult încercatei instituţii! Păi, dacă domnul ministru avea în dotare un aparat personal de sudat idei, model "Ministerial Plus", să zicem, eventual tunat pe profilul psihologic al domniei sale, punea cap la cap cele cîteva criterii şi dădea o singură decizie, ca lumea, nu se mai făcea de rîs acuzîndu-i pe alţii de incapacitatea în conducere pe care dînsul o exersa în văzul lumii şi la ore de maximă audienţă!

Singura problemă pe care o văd la orizont este posibilitatea ca o bună parte dintre potenţialii mei clienţi, mari şi mici întreprinzători, oameni de rînd, ori pur şi simplu dezmoşteniţi ai tranziţiei să nu aibă mijloacele financiare disponibile pentru achiziţia şi utilizarea performantă a aparatului meu de sudat... idei. Pierd o groază de piaţă, iar criza asta nu pare să se lase dusă cu una cu două! Deşi în stare de prototip, imediat mi-am sudat două idei, cap la cap, şi am găsit soluţia. Să zicem că vine unul la mine cu nişte idei grămadă. Nene, dă-mi şi mie trei puncte de sudură, că n-o fi foc, da să ştii că n-am parale să-ţi plătesc acum! Bine zic eu, îţi dau şi patru puncte, mai mult îţi dau şi un abonament permanent la atelierul arondat teritorial. Te duci acolo, cînd vrei, şi sudezi ce ai nevoie! Şi de plătit? Simplu, facem o poliţă pe ce ai matale... bicicletă, maşină, casă, iaht, castel... orice, şi eu mă mulţumesc să-mi dai banii cînd îi ai, ori scadenţez poliţa! Păi, nu-i am! Aici e clenciul, dar matale nu ai cum să înţelegi, că umbli cu ideile, aşa, vraişte, nesudate! Eu mă duc cu poliţele la bancă, ăia mi le acceptă la valoarea de tranzacţionare, după care le securitizează şi le înclud în portofoliile de investiţii cu risc AAA...pe care le vînd marilor fonduri de inves-tiţii... ăia îşi cresc randamentele şi potenţialul de investiţii...! Şi, uite-aşa, mă lansez în marea finanţă internaţională!

Vedeţi de ce are nevoie România de sudori şi tinichigii?!