Apocalipsa climatică se mai amână

Poate că stabilizarea emisiunilor de CO2 în ultima decadă a avut un rol semnificativ în eşecul negocierilor din cadrul recentei conferinţe COP26 de la Glasgow.

Începută sub semnul apocalipsei iminente, pusă în umbră doar de ipocrizia "verde" a participaţilor, termenii acordului au fost "relaxaţi", după cum scrie Bloomberg, în condiţiile în care "cererile imperative" au fost înlocuite cu "solicitări" la adresa ţărilor participante de a veni cu planuri mai bune de reducere a emisiunilor de gaze cu efect de seră la conferinţa de anul viitor.

S-a mai stabilit că "circumstanţele naţionale diferite" trebuie luate în considerare la stabilirea ţintelor şi a măsurilor pentru reducerea emisiunilor.

În ceea ce priveşte ipocrizia participaţilor, nivelul său este ilustrat chiar prin date oferite de guvernul Marii Britanii. Într-un document de pe site-ul ukcop26.org, "COP26 Carbon Management Plan Executive Summary", se arată că emisiunile totale de CO2 ale celor 39.000 de delegaţi au fost de 102.500 tone, echivalentul emisiunilor anuale a 10.000 de gospodării din Marea Britanie. La conferinţa anterioară, de la Madrid, au fost prezenţi 27.000 de delegaţi, iar emisiunile au fost de 51.101 tone de CO2, pe fondul unei tendinţe de creştere observate cel puţin din 2009.

În timp ce emisiunile de CO2 ale "salvatorilor" au crescut necontenit, emisiunile la nivel global par să arate o stabilizare în ultimul deceniu, conform celor mai recente estimări de la Global Carbon Project (GCP), preluate într-un articol de pe site-ul Carbon Brief (vezi graficul 1).

Revizuirea în scădere a emisiunilor este semnificativă mai ales pentru ultimul deceniu, pe fondul unei revizuiri substanţiale a emisiunilor provenite din utilizarea pământului. Acestea au scăzut cu circa o treime din 2000 până în prezent, conform noilor estimări.

În aceste condiţii este foarte probabilă amânarea apocalipsei climatice determinate de încălzirea globală, mai ales dacă avem în vedere că dioxidul de carbon reprezintă doar 0,04% din atmosfera planetei.

După cum se arată în articolul de la Carbon Brief, "GCP a raportat mereu emisiunile atât din utilizarea combustibililor fosili cât şi din utilizarea pământului, iar emisiunile din utilizarea combustibililor fosili reprezintă mai mult de 90% din emisiunile globale".

În clasamentul creşterii rapide a emisiunilor din utilizarea combustibililor China şi India se află pe primele locuri, conform datelor de la GCP (vezi graficul 2).

Din totalul emisiunilor globale din combustibili fosili, estimate la 36,4 miliarde de tone de CO2 pentru acest an, emisiunile Chinei vor fi de circa 11 miliarde de tone, după o creştere de 16,1% faţă de 2011, iar ale Indiei de 2,7 miliarde de tone, după o creştere de 54% în aceeaşi perioadă.

În ultimii 10 ani, emisiunile din combustibili fosili ale Uniunii Europene au scăzut cu 16,2%, până la 2,8%, ale Statelor Unite cu 8,7%, până la 5,1 miliarde de tone, iar emisiunile de CO2 cumulate ale celorlalte ţări au crescut cu 3,3%.

În cadrul conferinţei COP26, India şi China au reuşit să schimbe în favoarea lor textul din Pactul Climatic, astfel încât a fost scoasă cerinţa eliminării cărbunelui din producţia de electricitate, care a fost înlocuită cu recomandarea reducerii utilizării cărbunelui în acest scop.

"Cea mai puţin verde întâlnire la nivel înalt pentru combaterea schimbărilor climatice din istorie s-a încheiat cu o victorie mare pentru cărbune, după ce India şi China au forţat schimbări de ultimă instanţă în textul Pactului Climatic", scrie Zerohedge.

În aceste condiţii, măsurile pentru "decarbonizare" anunţate de autorităţile "noastre" vor fi mai mult decât irelevante pentru salvarea planetei, dar vor fi extrem de relevante din punct de vedere economic, în special pentru promotorii diferitelor "scheme verzi", care vor deveni abonaţi permanenţi la resursele financiare alocate de stat.

Mai mult, economia ţării noastre a înregistrat deja un proces accelerat de decarbonizare în ultimele trei decenii, rezultat direct al politicilor economice dezastruoase cu un profund caracter antinaţional.

În ultimii zece ani, emisiunile totale anuale de CO2 ale ţării au reprezentat 0,2% din emisiunile la nivel global. Maximul a fost atins în 1983, când emisiunile României au fost de 1,1% din totalul emisiunilor globale de CO2.

Datele de la Global Carbon Project arată că nivelul maxim al emisiunilor totale de CO2 din ţara noastră a fost atins în 1989, la 213,6 milioane de tone (vezi graficul 3).

În 2020 nivelul emisiunilor totale a fost de 71,5 milioane de tone. Trebuie să ne întoarcem în 1963 pentru a găsi o valoare mai mică, respectiv 69,5 milioane de tone de CO2.

De aici până la sinuciderea economică a ţării nu mai este decât un pas.

În timp ce participanţii la COP26 se pregăteau pentru întoarcerea acasă, la fel de disperaţi în ceea ce priveşte iminenţa apocalipsei climatice, în Oceanul Arctic, considerat punct fundamental de referinţă pentru încălzirea globală, au fost lansate semnale SOS.

Circa 20 de nave de transport au rămas blocate în gheaţă, după cum scrie Arctic Today, iar autorităţile ruseşti din Extremul Orient au trimis două spărgătoare de gheaţă atomice pentru eliberarea culoarelor navigabile din Marea Siberiei Orientale.

"Apele din Marea Siberiei Orientale au îngheţat mai devreme decât în anii recenţi", mai scrie Arctic Today, iar "condiţiile severe de îngheţ i-au luat prin surprindere pe navigatori".

Al Gore, care avertiza, prin 2009, că gheaţa din zona arctică poate deveni istorie pînă în 2014, nu a fost disponibil pentru a oferi încurajări călduroase marinarilor blocaţi în gheaţă.