English
Aţi observat? Nici n-a plecat, încă, de la Palatul Victoria şi lumea a început să îl regrete, pe "Ponta". Se simte în aer şi prin coloanele comentariilor de presă adierea dulce-parfumată a unui început de nostalgie, mîngîiată de calde şi blînde aduceri aminte. Mecanismul implacabil şi infailibil al regretului la români s-a pus deja în mişcare. Acelaşi care l-a făcut pe "Dej" iubit de popor, în vremurile negre ale ceauşismului; acelaşi care l-a făcut pe "Ceauşescu" un personaj la modă, în vremurile unei întîrziate şi ratate tranziţii, dacă nu un erou, oricum o figură a istoriei invocată adesea cu regret şi admiraţie, în aceşti din urmă ani; acelaşi care i-a rezervat un loc "luminos" în muzeul figurilor istorice lui Iliescu alături (!!!) de Constantinescu; acelaşi care l-a aşezat deja pe un mic soclu pe "Văcăroiu"; acelaşi care se pregăteşte să pună de o statuie, fie şi la Cornu, pentru "Năstase", de un monument mai mic, în satul lui natal, dar monument, pentru Boc şi desigur, de un "vapor memorial" pentru marele reformator de stat şi întîi marinar al patriei, "Băsescu". Ghilimelele între care sunt puse aceste nume sunt de rigoare, întrucît mecanismul regretului la români nu funcţionează legat de oameni reali, în carne şi oase, ci de "etichete" care poartă nume de oameni şi împrumută adesea ceva din chipul lor, din trăsăturile care îi definesc. Cum şi de ce funcţionează acest mecanism în societea românescă este o chestiune nu doar de interes ştiinţific, ci ţine de politica imediată. Această capacitate de regret, atotcuprinzătoare, care se manifestă atît de pregnant la noi, devine materie primă, material de "construcţie" pentru edificii care ne ţin loc de instituţii publice, de instituţii de guvernare, de justiţie, de criterii electorale şi de alte lucruri necesare vieţii oricărei societăţi.
La o analiză mai superficială, s-ar putea spune că ceea ce întreţine mecanismul regretului permanent şi complet necritic este chiar memoria umană şi legile ei. Aşa suntem "construiţi"! Chiar înainte de a trimite un eveniment spre memoria de lungă durată, mintea noastră îl "restructurează" şi îl "perie" de asperităţi, după care, procesul de "înfrumuseţare", de "netezire", de "edulcorare" continuă permanent în "zona de stocare". Memoria este, între altele, un mecanism complex, anti-traumatic! Cei mai mulţi oameni cred că memoria, amintirile noastre, trebuie să fie ceva foarte personal! Ceea ce se referă atît la faptul că, într-o anumită formă, se regăsesc doar în memoria noastră, a fiecăruia dintre noi, cît şi la împrejurarea că amintirile sunt legate de interacţiunea directă cu persoana sau evenimentul respectiv. Pîrdalnica de psihologie ne-a dărîmat şi această iluzie! Putem avea amintiri şi despre oameni pe care nu i-am văzut niciodată, cu care nu avem nimic în comun, cu care nici măcar nu am trăit în aceleaşi timpuri, ori despre întîmplări care nu au avut loc niciodată! Cum? Simplu, fabricîndu-le! Mintea umană poate şi chiar creează în mod obişnuit ficţiuni pe care le integreză în "jocurile" sale. Pentru ea, aceste artefacte sunt tot atît de reale ca oricare altă informaţie venită pe traseele senzoriale. Deci, pot fi păstrate şi regăsite în memorie, ca şi cînd ar fi fost "adevărate"! Bine, bine, memoria individuală, mai treacă meargă... dar "memoria colectivă"? Ea, măcar, ar trebui să se supună rigorilor critice! Cum funcţionează, însă, această "memorie colectivă"? Mult mai rău şi mai dezordonat decît cea individuală! Ceea ce numim memorie colectivă este, în realitate, nimic mai mult decît o uriaşă grămadă cît se poate de puţin organizată de frînturi de imagini, sunete, înscrisuri, zvonuri, poveşti, snoave, frînturi de idei sau portrete, pe care nimeni nu le ordonează, nici nu le supune vreunui examen critic. "Memoria colectivă" despre personajul "Ponta" va reţine, de-a valma, şi discursurile lui publice, scrise de alţii, în care, mai mult decît orice, se laudă pe sine şi plagiatul doctoral şi derapajele verbale, şi laudele care i s-au adus, şi rezultatele voturilor pe care le-a pierdut, ori cîştigat, şi acuzaţiile DNA-ului, şi pupăturile de moaşte, la care s-a dedulcit, şi plecăciunile de adîncă supunere care i s-au făcut, şi caricaturile şi tablourile eroic-revoluţionare în care a fost pictat! Nimeni nu va face ordine vreodată în această "arhivă". Ea va sta la dispoziţia curioşilor din generaţiile viitoare, astfel încît fiecare va putea să facă, culegînd după interes ori talent din aceste date, un portret cît se poate de diferit atît faţă de realitate, cît şi de celelalte portrete care i se vor mai alcătui de alţi cercetători ai acestor vremuri!!! Rezultatul la care ajungem este de-a dreptul înspăimîntător: nici memoria individuală, nici cea colectivă nu ne ajută, de la sine, să alcătuim un tablou critic al vremurilor pe care le trăim! Pe baza lor nu putem să facem ierarhii de valori, să aşezăm persoanele şi personalităţile acestor vremuri într-o rînduială care să spună ceva cu sens despre rostul şi contribuţia lor, bună-rea, la ceea ce s-a întîmplat în societatea românească! Ceea ce avem în faţă este un monstru! Un fel de "Omul care şi-a confundat soţia cu o pălărie", descris şi analizat de Oliver Sacks. Fenomenul nu este nici pe departe restrîns la arealul societăţii româneşti. Există oameni reali care îl "regretă pe Hitler" şi ei alimentează curente politice care nu mai sunt demult marginale, nici măcar în societăţi cu masivă tradiţie democratică. Există oameni, nu puţini, care îl regretă pe "Stalin" şi din regretul lor s-a întrupat uluitoarea carieră politică a unui anume V. Putin. Există oameni care, în Argentina, îl regretă pe Pinochet, după cum cu siguranţă vor exista oameni în Cuba care îl vor regreta pe Fidel Castro ori care vor continua să îl glorifice pe Che Guevara. Impactul şi valoarea "electorală" a ficţiunilor construite şi întreţinute, manipulate, în spaţiul bătăliilor pentru voturi, la care este redusă în cele mai multe ţări democraţia, sunt cu mult mai mari decît cel al oamenilor reali, în carne şi oase. Mai mult, nimeni nu poate măcar spera să obţină un loc în competiţia electorală, nici în America, nici în Rusia, după cum, desigur, nici în România, înainte de a fi fost înlocuit de o ficţiune cu care manipulatorii de sondaje, de imagini şi de memorie publică au învăţat să se joace, pentru a aduna voturi în traistă.
Arta universală a regretului, la români ca şi în multe alte societăţi ale post-modernităţii, nu este decît sindromul unei grave maladii sociale, care duce la demenţa patologică: pierderea memoriei! Urmarea? Ne-a desluşit-o Santayana ("Reason în common sens", 1905): "Acei ce nu pot să îşi amintească trecutul sunt condamnaţi să îl repete".
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de vi în data de 07.10.2015, 04:33)
Atentie Pinochet a fost conducator chilian.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 07.10.2015, 05:36)
Ba da. El a primit pesnie ca noi totii.
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 07.10.2015, 08:49)
Iar ai venit, senilica?
1.3. Dactilografa!! (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Autorul în data de 07.10.2015, 09:31)
Rog cititorii sa primeasca scuzele mele pentru eroarea aparuta in text. Ea mi se datoreaza in exclusivitate. Asa este, Chile nu Argentina!
Ca urmare, dactilografa a fost penalizata cu 10% din salariu pentru luna curenta!!!
1.4. Mea culpa (răspuns la opinia nr. 1.3)
(mesaj trimis de Dactilograful Codita în data de 07.10.2015, 10:16)
Atentie! Codita a ajuns dactilografa! sunt de acord; astazi textele se autoredacteaza.
1.5. Furt de identitate 1.1 (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 07.10.2015, 10:44)
Mesajul 1.1 nu apartine cititorului Cristi C
1.6. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.4)
(mesaj trimis de anonim în data de 07.10.2015, 14:32)
chiar si mesajele se scriu singure...la comanda...asta da tehnologie!
2. Invocare
(mesaj trimis de anonim în data de 07.10.2015, 10:18)
Unde esti tu, Make, Doamne?
Mi-e dor de un articol cu substanta.
2.1. exista granita INTRE PATOLOGIC si normalite?! (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Penelope în data de 07.10.2015, 12:40)
Un profesor de muzica isi confunda (la propriu) sotia cu o palarie. Un barbat nu-si recunoaste propriul picior. O femeie nu mai stie ce inseamna stanga. Persoane considerate retardate mintal dovedesc capacitati iesite din comun. Toate aceste bizarerii sunt cazuri neurologice reale, cu care s-a confruntat doctorul Oliver Sacks. 24 de asemenea povestiri alcatuiesc o imagine asupra mintii omenesti – am fi tentati sa spunem: asupra patologicului, daca am putea trasa o frontiera neta intre...
2.2. acest articol are substanta- merci (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de salomeea în data de 07.10.2015, 16:01)
Si inca din belsug doar trebuie sa intelegi aluziile si sa tragi concluziile relevante.
Riscam sa repetam istoria datorita uitarii..memoria indviduala si mai ales cea colectiva stocheaza fictiuni, personajele politice devin personaje literare, eroi a caror pierdere este regretata...iar acest regret face ca acesti eroi sa revina in viata politica sub alte fete dar asemanatori eroului nostru regretat..asta tocmai datorita dorintei de a nu-l pierde el se materializeaza..istoria fiind un ciclu...
2.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de Un barbat în data de 08.10.2015, 11:16)
... O femeie nu mai stie ce inseamna stanga......
Cu asta sunt de acord; imi pare rau.
3. Îl regretă românii pe ...
(mesaj trimis de Cristi C în data de 07.10.2015, 12:20)
Mareșalul Antonescu? Pare că mulți dintre ei, da.
3.1. uitare indusa- sublimare prin fictiune (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de silvia în data de 07.10.2015, 16:18)
Jurnalul cu amintiri personale este la moda...poate ca daca sunt scrise intr-o maniera artistica oamenii ar avea ceva de invatat..asa ca am distrus corespondenta scrisa si orice tentativa de jurnal, pentru ca persoane indiscrete sa nu ajunga sa descopere amintirile mele personale...cel mai util este sa le transform in fictiuni si astfel vor fi imortalizate si nu mai risca sa se materializeze, sa se repete trecutul.
3.2. tradare (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 07.10.2015, 19:11)
Actualul PDL a tradat realul PDL. Acel PDL care a facut istorie, care a salvat Romania de la un dezastru mult mai grav decat cel in care s-a scufundat Grecia (pentru ca noi nu mai beneficiem, gratie minerilor lui Iliescu, de simpatia Europei). USL a reusit in aproximativ un an sa realizeze visul de aur al lui Iliescu: "fara opozitie". Parerea mea e ca atragerea PDL in cooperativa cu PNL face parte din planul cu bataie medie si lunga al USL, respectiv al PCR/FSN/PDSR/PSD/USL. Buldogul e...
3.3. cum sa iesi din bucla!? (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 07.10.2015, 19:25)
Nu invatam nimic din lectiile istoriei! Uitam repede impactul negativ...pentru a ne proteja...asa facem ca istoria sa se repete cu alte personaje la infinit.
3.4. Furt de identitate 3.2 (răspuns la opinia nr. 3.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 08.10.2015, 00:10)
Ce idiotenii scrie plastograful idiot, ca doar nu se asteapta sa credem ca mesajul apartine cititorului Cristi C. Sa recunoastem ca are talent scriitoricesc. Du-te maestre pe alte site-uri, unde lumea este interesata de subiectele tale idoate despre partidele din Romania.
4. Restitutio in integrum
(mesaj trimis de Dascalul în data de 08.10.2015, 11:03)
.... Putem avea amintiri şi despre oameni pe care nu i-am văzut niciodată, cu care nu avem nimic în comun, cu care nici măcar nu am trăit în aceleaşi timpuri, ori despre întîmplări care nu au avut loc niciodată! Cum? Simplu, fabricîndu-le! Mintea umană poate şi chiar creează în mod obişnuit ficţiuni pe care le integreză în "jocurile" sale....
Scuze, domnule profesor; confunzi "amintirile" cu inchipuirile.
4.1. Lecturi obligatorii (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de Autorul în data de 08.10.2015, 17:35)
Stimate si prea bunule al meu cititor,
Nu este nici o confuzie! Închipuirile pot si ele deveni amintiri exact ca si faptele reale. Puteti consulta orice dictionar de psihologie la termenul ”false amintiri” sau falsa memorie.
”In sensul cel mai general falsa memorie se refera la situatiile in care devenim posesorii in mod definitiv ai amintirii despre un eveniment care in fapt nu ni s-a intimplat” (Brainerd and Reyna)
4.2. Cititi si va uimiti (răspuns la opinia nr. 4.1)
(mesaj trimis de Dascalut în data de 14.10.2015, 23:29)
Performanta de Dascal! Codita a coborat de pe soclu! a binevoit sa dialogheze cu cititorul.
4.3. visele- exemple de de amintiri ale inchipurilor (răspuns la opinia nr. 4.1)
(mesaj trimis de Salomeea în data de 19.10.2015, 14:45)
Multumim pt clarificare. Asa este si mie mi se intampla sa am false memorii...cred ca visele lasa urme, choar pot fi premonitii sau descoperiri ale trecutului.
4.4. chapters (răspuns la opinia nr. 4.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.10.2015, 15:29)
Chapter 7. False Memory in Criminal Investigation 2: Child Interviewing and Testimony
Chapter 8. False Memory in Psychotherapy
5. Regret sau… dispret profund si neputinta?
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 10.10.2015, 15:17)
Cind se gindeste omul la Dej, Ceausescu, Basescu - i-am ales pe astia, cu domnii mai lungi! Pe Iliescu, cu o domnie fragmentata si incurcata, care mai mult a incurcat decit a descurcat, l-am lasat deoparte –, la ce se gindeste el de fapt? Este clar ca se poate gindi la multe. Comportamental, este clar ca, in spatiul public, Dej si Ceausescu au fost niste domni, in comparatie cu Basescu, care este un golan mai sinistru decit fosta sinistra. Ceausescu a fost chiar si in spatiu public...