Atac asuprea bursei din Gotham

Era ora prânzului. O căruţă s-a oprit pe marginea drumului. Căruţaşul a plecat. Nimeni nu i-a dat atenţie în îmbulzeală, fiecare îşi vedea de treabă. La scurt timp, a urmat explozia. 38 de oameni au murit şi peste o sută au fost răniţi. Bietul cal a fost pulverizat.

Se întâmpla pe 16 Septembrie 1920, în New York, pe Wall Street. Nici acum nu se cunoaşte cine şi de ce a comis această atrocitatate. Însă atentatul de lângă bursa din New York avea să fie o sursă de inspiraţie pentru teroriştii viitorului. Cine a plănuit atacul din 1920 ştia ce face. A adăugat, pe lângă explozibil, peste două sute de kilograme de piese grele, din fier, care au făcut prăpăd printre cei aflaţi pe stradă şi în clădirile din jur.

Zilele trecute priveam la ştirile despre o serie de noi atentate în Tunisia, Kuweit şi în Franţa. S-a scris şi se va scrie mult pe această temă. Însă acum am să fac altceva. Am să analizez, pe scurt, sursele unei culturi a terorismului.

Folosesc termenul "cultură", evident, în sens antropologic. Terorismul nu a apărut azi sau ieri. Are o istorie. Reprezentările sale au populat o parte a sferei publice de mai bine de un secol.

Unul dintre primii avocaţi ai terorismului modern a fost un imigrant din Statele Unite, numit Johann Most. Fost deputat social-democrat în Reichstag-ul german, Most este faimos pentru o fiţuică din 1885, "Ştiinţa războiului revoluţionar", în care descrie modul de fabricaţie a unor dispozitive explozive. Supranumit "doctor în distrugere", Most era un personaj sinistru, desfigurat de o operaţie pe faţă. Credea, printre altele, că fiecare are un drept nelimitat de a poseda arme, ceea ce ar implica şi un drept nelimitat de a poseda explozivi. Orice tentativă de a restrânge aceste "drepturi" era, pentru Most, insuportabilă. Fără dreptul (absolut) de a poseda arme cum ar mai putea un cetăţean de rând să-şi împuşte reprezentanţii politici? - întreba Most, indignat.

Biografia lui Most ne atrage atenţia asupra unui element interesant din peisajul terorismului contemporan. Terorismul a recrutat, adesea, imigranţi aflaţi în derivă.

Atentatul din 1920 a fost comis, probabil, de un imigrant italian numit Mario Buda. O fostă calfă la un pantofar, scandalagiu notoriu, omul a ajuns într-un mediu anarhist unde a avut relaţii cu celebrii Sacco şi Vanzetti. Ceea ce ne aduce la alt element important: anarhismul.

Suntem obişnuiţi să deosebim între diferite ramuri ale terorismului în funcţie de ideologia care le animă: ultranaţionalism (de exemplu ETA), comunism militant (Brigăzile Roşii), islamism fundamentalist (Al-Qaeda) etc. Până la un punct este corect. Însă multe dintre grupurile sau indivizii atraşi de soluţia teroristă subscriu la o formulă anarhistă. În acest sens, anarhismul este teoria conform căreia statul este, în principiu, nelegitim. Anarhismul, aşadar, poate fi propriu chiar şi extremismului religios. Dacă un credincios fanatic consideră că doar Divinitatea poate da legi, în mod direct, atunci concluzia sa este că orice autoritate (chiar şi aceea religioasă, tradiţională) este diabolică şi trebuie combătută.

Peisajul anarhismului modern este o ilustrare a celor de mai sus. Anarhismul, în această perioadă, este aliat cu te-miri-ce curente şi doctrine - de la panslavism până la jihadism, sau de la anticapitalism la New Age.

Să ne întoarcem acum la scena atentatului din 1920. Mai precis, chiar în faţa clădirii unde a explodat bomba. Recunoaşteţi faţada? Este vorba de fostul sediu al companiei J.P. Morgan. L-aţi mai văzut. Unde? Într-un film recent din seria Batman, "The Dark Knight Rises" (2012). În film, clădirea furnizează fundalul pentru scena atacului asupra bursei din Gotham.

Personajul principal este un demagog, Bane. Îmbrăcat într-un fel de cojoc, cu bocanci de muncitor, el este în acelaşi timp şi revoluţionar, şi interlop, şi psihopat. Are pe faţă un fel de mască sinistră, cu tuburi prin care i se pompează un gen de substanţă chimică.

Ceea ce ne aduce la un alt element important în tabloul terorismului contemporan. Drogurile. Chiar în timp ce scriam acest articol au apărut primele informaţii despre dezechilibratul care a comis atentatul din Tunisia, soldat cu 38 de victime. Desigur, nu trebuie să ne grăbim să tragem o concluzie în acest stadiu incipient al anchetei. Se pare, totuşi, că este vorba despre un consumator de canabis. Straniu este că numeroşi alţi terorişti sunt consumatori de canabis, în special al unei varietăţi cu deosebire virulent, numită "skunk". Spre exemplu, cei care au comis atentatele, tot recente, din Canada, Danemarca sau din Paris. Nu doar militanţi islamici sunt pe această listă. Dezaxatul care a împuşcat şase oameni în Arizona, în 2011 (inclusiv pe Gabrielle Giffords, membră a Congresului american), era cunoscut drept consumator de canabis şi LSD.

Filmul care cuprinde scena asaltului asupra bursei din Gotham ne mai devăluie ceva. Un număr semnificativ de mişcări teroriste subscriu la un gen de egalitarism social radical. Cazul tipic este al grupurilor precum Facţiunea Armata Roşie sau Brigăzile Roşii. Însă şi unele mişcări contemporane religioase propagă idei egalitariste (ex. Aum Shinrikyo, secta care a organizat atacurile cu gaz letal din metroul din Tokyo, în 1995).

Pentru o sinteză a barocului criminal din mintea unor terorişti recenţi, merită urmărite discursurile lui Bane. Gotham va fi redat "poporului", bogaţii vor fi scoşi din case, "sângele va curge", prada va fi împărţită. Bane ştie totul, nu a uitat nimic. Tonul este profetic, gesturile brutale. Planul nu este de fapt să salveze oraşul, ci dimpotrivă, să îl distrugă, într-o orgie nucleară finală, împreună cu toţi locuitorii săi. "Nimănui nu i-a păsat de mine până ce nu mi-am pus masca!" - exclamă Bane. Iar pentru a fi luat în seamă face circ. Este un fel de Lenin care s-a apucat de wrestling, cu mască pe faţă. Împarte pumni, funcţii şi sentinţe. În final, s-a dovedit a fi doar un executant.