Au fost sau n-au fost?

Au fost fraudate alegerile din 6 decembrie? Şi dacă da, de cine? Pentru cei ce au văzut filmul Fahrenheit 9/11 a lui Michel Moore situaţia din seara de duminică 6 decembrie li se va fi părut cunoscută. La fel ca în alegerile americane din 2000 cineva s-a bucurat prematur. Primele imagini ale filmului lui Moore arată momentele de bucurie ale lui Al Gore şi susţinătorilor săi. Parcă trase la indigo, momentele de bucurie ale lui Mircea Geoană par, păstrând proporţiile, la fel de irealiste. Şi acolo, cum va fi şi aici, o instanţă supremă a hotărât cine a "câştigat". Că în America "interesul naţional" a învins democraţia, iar Curtea Supremă a sistat renumărarea voturilor pentru a apăra sistemul e astăzi evident pentru orice observator de bună credinţă. La noi Curţii Constituţionale îi va reveni această sarcină.

În America costurile acelei decizii pot fi astăzi evaluate. Căci un preşedinte ales cu votul electorilor, dar nu al cetăţenilor, cu serioase probleme de legitimitate a fost tentat să caute mijloace de forţă pentru a recupera încrederea cetăţenilor. Războiul împotriva terorismului a fost una din opţiunile de avarie. Iar corolarul acestora, politica neoconservatoare şi prădarea statului de către clientela politică cealaltă. Oare la aşa ceva să ne aşteptăm şi în România după aceste alegeri contestate şi contestabile? Poate că nu, dar ca şi în America suspiciunile nu vor putea fi înlăturate, iar ele vor lucra împotriva câştigătorului.

Dincolo de frauda efectivă, a cărei dimensiune va rămâne cel mai probabil necunoscută, mecanismele de inginerie electorală care au avantajat doar un candidat, pe Traian Băsescu, au determinat în mare măsură particularităţile acestui scrutin. Între acestea se remarcă atât organizarea celor 3500 de secţii speciale din ţară, o noutate a acestui scrutin care a avantajat doar un candidat, cât şi celor pete 200 de noi secţii speciale din străinătate, ca să nu mai vorbim despre referendumul de la primul tur. O serie de date pledează pentru o asemenea interpretare. Astfel, în cele 47 de secţii de votare din străinătate în care au votat mai mult de 1000 de alegători Traian Băsescu a obţinut 82%. Cu 32% mai mult decât la nivel naţional. Pe de altă parte, dacă analizăm rezultate din cele 125 de secţii speciale cu pete 1000 de alegători, fie le în ţară sau în afară, rezultă că Traian Băsescu a obţinut 69%. Iar pentru restul de peste 3500 de secţii speciale proporţia în favoare aceluiaşi candidat a fost de 54% la 46%, în condiţiile în care în cele peste 18000 de secţiile ordinare la nivel naţional proporţia a fost de 50,3 la 49,7% în favoare lui Mircea Geoană. Dacă la aceste mai adăugăm şi efectul referendumului şi a votului negativ împotriva parlamentarismului, avantajul în favoarea lui Traian Băsescu este evident. Şi cu toate acestea diferenţa dintre cei doi a fost de doar 70000 de voturi.

Împărţirea artificială a electoratului în pro şi anti-Băsescu va genera în perioada următoare o dinamică politică conflictuală ale cărei consecinţe vor contribui la adâncirea crizei politice de structură. Anunţatele schimbări constituţionale, departe de a regla conflictul, îl vor amplifica, iar tentaţia măsurilor radicale, de tipul alegerilor anticipate sau a abuzului de referendum vor fi greu de combătut. De fapt răspunsul de dilema din titlu va fi dat şi de modul în care noul preşedinte va reacţiona la criza de sistem.