Avangarda vânzărilor ce au să vină

Anul acesta a început repede, pe toate planurile. Crăciunul şi Revelionul au fost cu un picior în week-end, deci pauza a fost modestă, fără "alipiri" esenţiale şi nici gând de "poduri". Aşa că activitatea de muncă salariată a fost reluată repede, fapt care a implicat şi muncitorii şi patronii şi guvernul. La scurt timp vacanţa a devenit o amintire şi chiar la sfârşitul liberului de două săptămâni al elevilor s-au declanşat demonstraţiile pe termen lung, Piaţa Universităţii, singurele neafectate de viscol şi ger şi locul unde premierul care a schimbat coasa de iarbă cu lopata de zăpadă nu s-ar duce nici sub mandat cu ceiuţuri calde sau sendvişele. Şi licitaţiile de artă au început repede, Alis şi-a revenit pe 17, iar Goldart trebuia să demareze anul licitaţiilor pe 19 ianuarie, dar tocmai se desfăşura un miting autorizat în preajmă şi nu era nici pe departe al cumpărătorilor de artă cu buzunarul plin şi spiritul însetat de frumos.

Prima licitaţie de artă a anului românesc a fost una Alis, ţinută într-o marţi, pe 17, îmi amintesc de parcă a fost ieri. A fost într-o marţi, că atunci e ziua de vânzări a casei, dar nu a adus evoluţii semnificative. Ba chiar am putea zice că a continuat letargia anului trecut, de parcă nu ar fi trecut un revelion peste noi. Cel mai mare preţ a fost de 16 mii de lei, atenţie, de lei nu de euro. Multă lume spune că trebuie să apreciem aceste preţuri ce par mici, pentru că ele ar fi, de fapt, adevărul adevărat, ba chiar şi viaţa. Că alte vânzări de soare pline nu ar fi chiar aşa, că cifrele strigate rămân doar în eter nu şi în registre, că lumea se codeşte să plătească şi atunci când acest gest extrem ar trebui să le excludă din vânzări. Dar vremurile sunt ca atare, clienţii vin greu şi se sperie uşor, au şi ei problemele lor şi de multe ori starea de spirit este opusă achiziţionării de artă, mo-dernă sau contemporană.

Pictorul onorat de prima licitaţie a anului este GhNG Vânătoru iar pictura "Femeie în roşu". Urmează Arthur Verona, cu un peisaj de toamnă de 10 mii de lei şi un straniu Ţuculescu de început, la numai 9 mii. Dar timpul a fost suficient şi pentru o a doua licitaţie Alis, marţea asta. Cum vedeta, plasată conform unei strategii clasice ultima pe listă, cu voia dumneavoastră, precum Iliescu în 1989, nu s-a vândut, avem pe primul loc al şedinţei nu un Pallady de 180 de mii de lei, ci un Schweitzer, Cumpăna, desigur, de 28 de mii de lei. Este un portret feminin cu broboadă, în pasta groasă caracteristică artistului. Fetele fac regula şi pe locul doi vine un dublu Luchian, fără gheaţă, deşi este destulă pe vremea asta, şi fără pastă, doar în pastel pe hârtie. La ea, broboada face parte şi din titlul sub care a apărut pe scena licitaţiei şi a scos banul de la consumator. Iosif Steurer este un mare pictor, austriac născut şi nu făcut, adus în România de o uriaşă dragoste pentru soţia sa, pictoriţa Maria Ciurdea-Steurer, cu care a pus bazele unei dinastii de oameni de creaţie şi de cultură. Alexandrina Isac Steurer, cea căreia i-a revenit sarcina istorică a nemuririi aces-tei poveşti cât un secol, a alcătuit un volum complet dedicat memoriei fiului său, Robert, care pare că a adunat toată sensibilitatea acestei familii, ne-a lăsat câteva dovezi de creaţie apoi a luat-o, grăbit, cu el în ceruri. Volumul ne lămureşte şi ne uimeşte des-pre pictorii, sculptorii, fotografii, scriitorii şi muzicienii Steurer. Trunchiul dinastiei, Iosif, a avut o viaţă complicată într-o Românie absurdă dar arta a fost cea care l-a definit. În ultimii ani apar constant pe piaţă picturi, în special peisaje, realizate de Iosif Steurer când simezele îi erau interzise. La licitaţia Alis, a doua din acest an, un expresiv "Peisaj de iarnă" a fost vândut cu 3,6 mii de lei, iar un altul, cu acelaşi titlu dar ceva mai mic, cu 1,6 mii de lei. Sabina Negulescu Florian este o pictoriţă de anvergură dar destul de puţin cunoscută la noi, în ciuda unei vieţi aproape centenare. Era sora celebrului regizor american Jean Negulesco, năs-cut într-o zi de 29 februarie, în 1900, la Craiova, care a debutat ca pictor parizian şi a ajuns să facă filme cu Marilyn Monroe. La Alis 2 s-a vândut un "Peisaj cu copaci", la 1,5 mii, şi "Ciclame în pahar", cu 1,2 mii. Din aceeaşi vânzare amintim "Felinarul" lui Mircea Ciobanu, un alt destin de legendă, pictura fiind vândută cu 3,6 mii de lei.

Aşa cum deja am dezvăluit, casa Goldart trebuia să demareze anul licitaţiilor pe 19 ianuarie dar tocmai se desfăşura un miting, unul autorizat, probabil singurul la acel nivel, amploare, organizare şi argumentaţie. Marţea Goldartului este joia, când se plasează, uneori, şi Artmarkul, ca să nu mai amintim de majoritatea vernisajelor, lansărilor de carte şi simpozionelor deştepte care nu ştiu altă zi de des-făşurare decât joia. În licitaţia amâ-nată a Goldart aveam patru piese de Vasile Grigore, pictor şi colecţionar, care a împlinit săptămâna trecută 77 de ani şi a fost vernisat la Dialogul Sectorului 2, contemporani de legendă sau care cel mult citesc legende şi visează frumos. De asemenea, apar doi Tonitza, câteva Balcicuri de rezonanţă, unul chiar de Alexandru Szatmary, nu mai prejosul fiu al lui Carol, bicentenarul, şi cel care i-a arătat Balcicul reginei Maria, un portret de Eustaţiu Stoenescu, propus la 11-12 mii de euro.

Desigur, anul de licitaţii a început şi la Artmark, joi, pe 26. Dat fiind ziua când, înainte de 1989, cântam că trăim decenii de împliniri măreţe, a trecut total în umbră sau într-o atenţie nedreaptă vânzarea de avangardă şi expresionism care ar fi putut trăi bine din simpla rostire a numelor vehiculate acolo. Brâncuşi, Victor Brauner, Marcel Iancu (Janco), Jacques Herold, Jules Pascin, pentru a-i aminti doar pe cei care fac reţetă de excepţie pe alte plaiuri mult mai puţin mioritice, ar fi ridicat sala în picioare la un Bucureşti care îi aşteaptă demult şi dintotdeauna. S-au strâns 539.545 de euro, din vânzarea a 105 loturi din cele 140 de oferte, dar pe ansamblu se poate vorbi de o coborâ-re a unor cote ce ar fi meritat să fie confirmate din partea noastră. Aceste cote mai au o calitate, au fost stabilite în afară, printr-un mecanism corect şi transparent, serios, de tradiţie, de care noi, acasă, încă suntem foarte departe şi deloc în stare. Performerul ediţiei este, într-adevăr, un Brauner dar cu un subiect românesc, portretul poetului Ion Minulescu. "IM Portret pentru mai târziu", după numele de catalog, este o compoziţie de excepţie, de-a dreptul minunată a lui Brauner, dar nu în maniera care l-a impus ca pictor de avangardă. Estimată la minim 100 de mii, pictura s-a dat cu 75 de mii, preţul de pornire.

Tot în buna tradiţie românească, vedeta faţă de care nutrim aşteptări a fost lăsată la urmă. Un Tonitza de Dona vine pe locul doi, cu 55 de mii de euro, obţinuţi la strigare. Este una dintre cele mai Tonitza piese apărute în licitaţiile recente inundate de acest nume de pictor român.

Artmark ne semnalează chiar o tentativă de preempţiune din partea statului, dar preţul a trecut de nivelul mandatat. Ar fi interesant să aflăm cum s-a procedat, ca pe viitor să se mai petreacă îmbogăţirea patrimoniului naţional, cu piese tari şi autentice.