Bani pentru pensii. Combaterea unor concepţii eronate. Soluţii (III)

Forţele politice din Parlament au datoria să recunoască deschis că este nevoie de o ALTĂ REPARTIŢIE A VENITULUI NAŢIONAL, ţinând seama şi de drepturile legitime ale pensionarilor.

Noi considerăm că aceasta este viziunea macroeconomică - care urmează să domine în mod obligatoriu - judecăţile şi raţionamentele economice ale guvernanţilor şi, în consecinţă, politicile financiar-bugetare aplicate. Nu se mai pot limita la "fărămituri", la "ce rămâne" pentru cei 5,6 milioane de pensionari.

Prin urmare, nu este vorba de o simplă corelare în activitatea economică curentă, cum în mod simplist încearcă unii politicieni să prezinte lucrurile, reducând discuţia la raportul între numărul de salariaţi şi numărul de pensionari, care ar împiedica soluţionarea majorării pensiilor.

Realitatea istorică este următoarea: pensionarii au plătit cotizaţii de asigurări sociale care au intrat în bugetul general al statului şi au fost utilizate pentru nevoi publice timp de 30-40-50 de ani. De aici decurge dreptul lor indiscutabil la o pensie decentă.

Aşa-zişii specialişti în macroeconomie, apăruţi peste noapte, dau "lecţii" în Parlament şi la televizor şi neglijează cu rea-credinţă acest temei economico-financiar, această corelaţie economico-socială, această legătură între generaţii, între trecut şi viitor, încercând să limiteze totul la relaţia între numărul de salariaţi şi numărul de pensionari din prezent, ca un obstacol de netrecut.

CONCLUZIA. Se impune cu necesitate o ALTĂ REPARTIŢIE A VENITULUI NAŢIONAL şi a tuturor resurselor acumulate ale statului, cu luarea în considerare a drepturilor legitime ale pensionarilor. Căile concrete prin care se poate realiza o asemenea redistribuire le reprezintă politicile financiar-bugetare schimbate, cum vom arăta în acontinuare.

Prin hotărârea politică luată de Parlament se dă o soluţie - modificându-se valoarea punc­tului de pensie - în termeni nominali (subliniem - în termeni nominali) - de la 30% din salariul mediu brut nominal în prezent la 37,5% la 1 ianuarie 2008 şi la 45% din salariul mediu brut nominal la 1 ianuarie 2009.

Totodată, pensiile pentru agricultori, care la nivelul anului 2006 erau în medie de 117 lei, urmează să se dubleze începând cu 1 septembrie 2007.

Atragem atenţia că angajamentul politic de mărire a pensiilor este făcut în termeni nominali, fapt ce lasă deschisă problema pensiilor în termeni reali. Este de examinat şi de estimat cât de mult va interveni mecanismul inflaţionist, şi politica de impozitare a pensiilor, ţinând seama de experienţa amară din anii tranziţiei de până acum. Mai multe valuri de scumpiri au fost deja anunţate pentru viitorul apropiat.

IV. Combaterea concepţiilor eronate ale unor politicieni

Pentru a da un răspuns corect la posibilităţile şi resursele reale de majorare a pensiilor este necesar să fie combătute concepţiile eronate ale unor politicieni şi ale unor propagandişti de serviciu ai acestora. Ei intoxică opinia publică cu ideile lor inadecvate etapei actuale.

1. Discriminare şi excludere. Ideile unor politicieni potrivit cărora pensionarii nu ar avea dreptul să beneficieze de resursele generale ale ţării, ale statului, de resursele financiare ale bugetului de stat consolidat - sunt profund greşite şi reprezintă o politică de discriminare şi excludere a unei importante categorii sociale a pensionarilor.

Categoria socială a pensionarilor (în prezent 5,6 milioane persoane) - trebuie considerată ca fiind formată din cetăţeni egali în drepturi cu ceilalţi cetăţeni activi (care nu au ajuns încă la vârsta de pensionare); ei nu au mai puţine drepturi decât ceilalţi cetăţeni asupra resurselor generale ale ţării. Concepţia potrivit căreia la resursele generale ale statului se poate recurge numai pentru cetăţeni activi trebuie să fie respinsă în mod categoric. Ideea că pentru cei activi din aparatul de stat, de la autorităţile publice şi acţiuni externe, de la ordine şi siguranţă naţională, de la armată, de la transporturi şi drumuri şi din alte sectoare - se pot asigura fonduri bugetare cu ritmuri de creşteri extraordinare (ne­corelate cu creşterea economică şi recurgându-se la credite externe enorme) - este eronată şi incorectă.

Datele pe 2005-2007, ca şi cele din toţi anii tranziţiei - demonstrează incontestabil această discriminare şi excludere a pensionarilor.

Subliniem cu tărie că pensionarii sunt egali în drepturi cu ceilalţi cetăţeni, iar dreptul la o pensie decentă este un drept câştigat prin activitatea lor înainte de pensionare, prin contribuţia fiecărui cetăţean pensionar la crearea venitului naţional şi la sporirea avuţiei naţionale timp de decenii.

De aceea, combaterea dis­criminării şi excluderii pensionarilor este o cerinţă absolută pentru a nu scurta viaţa pensionarilor - în mod deliberat - prin decizii politice neraţionale.

CONCLUZIA. Pentru asigurarea unor pensii decente este necesar, posibil şi justificat să se recurgă la toate resursele ţării în această etapă a evoluţiei social-economice a României.

Nu exagerăm cu nimic când afirmăm că este o problemă de viaţă şi de moarte privind milioane de pensionari, constituind prima prioritate a societăţii româneşti.

2. Unii politicieni contestă majorarea pensiilor, motivând că "sistemul" "s-ar prăbuşi", "ar da faliment", "ar intra în colaps" etc., referindu-se la limitele pe care le pune bugetul administrativ de asigurări sociale, conceput şi aprobat tot de politicieni.

Ca specialişti, noi răspundem la aceste afirmaţii: dacă acest buget administrativ nu asigură fonduri suficiente pentru pensii decente, înseam­nă că este un buget greşit conceput, prost întocmit, prost executat.

Spunem "greşit conceput" întrucât are la bază raţionamentul că trebuie să ne limităm strict numai la veniturile care provin din activitatea curentă în fiecare an - sub forma contribuţiilor de asigurări sociale ale salariaţilor. În acest sens, unii politicieni invocă raportul deteriorat între numărul de pensionari şi numărul de salariaţi în economie.