Beţia victoriei

Dacă liderii USL au tras un chef după alegeri are prea puţină importanţă! Faptul nu produce consecinţe în plan politic. Dacă aceiaşi lideri politici ce au primit mandatul de guvernare, prin votul de duminică, se vor scufunda într-un soi de beţie a victoriei, este, în schimb, un lucru care ar putea să dăuneze grav, nu doar lor, ci şi nouă, celor care vom suporta cea mai mare parte a consecinţelor şi a costurilor acestui vot. Din păcate, primele referinţe pe care le avem la îndemînă nu sunt prea favorabile. Exact aceeaşi alianţă a mai avut recent o victorie în mînă, cea care a pregătit referendumul pentru suspendarea Preşedintelui, pe care a gestionat-o atît de naiv şi de prost, încît s-a ales, în doar cîteva luni, cu cucuie în cap, cîte n-ar fi putut să-şi facă singură, nici dacă se dădea cu tărtăcuţa de colţul mesei de trei ori pe zi, în fiecare zi a unui mandat parlamentar! Au ales cu cale să se uite doar la partea plină a paharului şi asta le-a fost de ajuns să se îmbete atît de tare, încît li s-a părut că-l văd pe Traian Băsescu deja sub masă, înainte chiar ca el să fi ridicat măcar paharul în cinstea victoriei lor!

Gestiunea actualului succes electoral este încă şi mai dificilă decît a victoriei de la locale. Atunci, datorită episodului suspendării, frustrarea electoratului a crescut, ori s-a menţinut la cote suficient de ridicate pentru ca să se exprime cam la aceleaşi cote, acum, la alegerile parlamentare. Mişcarea naturală a balonului frustrărilor populare este, însă, să se dezumfle, umflîndu-se în schimb, încă şi mai rapid, cel al aşteptărilor. Sigur, aceste aşteptări sunt nerealiste! Situaţia prezentă şi imediat previzibilă a economiei şi a mediului de afaceri local şi internaţional nu încurajează nici măcar umbra unei speranţe de mai bine. Pericolul derapajelor masive pîndeşte după toate colţurile, iar lumea a devenit un loc cu teribil de multe colţuri! N-ai ce-i face, însă, psihologia e psihologie şi îşi cere drepturile! Oamenii vor să aibă nu doar satisfacţia că i-au pedepsit pe unii, ci şi recompensa pentru că i-au votat pe ceilalţi! Iar asta înseamnă să simtă că le este măcar un pic mai bine decît le era în urmă cu doar cîteva luni!

De unde ar putea să scoată acest "mai bine" guvernarea care se va instala la cîrma României pentru următorii patru ani, cam pe la vremea colindelor de Crăciun?

Soluţia simplă şi desigur pierzătoare ar fi să-l scoată din pălărie! Să-l inventeze din nimic sub forma creşterii veniturilor salariale, de nimic justificate economic şi astfel, insustenabile. În consecinţă, ele vor fi topite, tot aşa cum au venit, în forme directe şi indirecte de inflaţie. Este foarte probabil ca, atît din interior, cît şi din exterior, avertizările şi penalizările pentru abordarea unei asemenea linii de conduită a guvernării să fie cît se poate de prompte şi hotărîte. Întreruperea acordurilor cu FMI nu este neapărat o catastrofă, prin ea însăşi. De cele mai multe ori şi nu pentru puţine ţări, însă, ea a anunţat cu precizia unui ceasornic atomic catastrofa care s-a precipitat doar cîteva luni mai tîrziu. Pe deasupra, relaţiile României cu FMI nu sunt doar simple "contracte" financiare, de împrumut şi asistenţă, ci şi raporturi politice puternic influenţate de relaţiile cu mari actori internaţionali cum sunt Statele Unite şi puteri europene ca Germania. Nu doar România poate decide întreruperea acordului cu FMI, ci şi viceversa se poate! Ori, ultimul lucru de care ar avea nevoie şi guvernarea şi mediul de afaceri şi economia şi noi, muritorii de rînd ai acestei ţări, este un colaps al relaţiei cu FMI, ruperea ultimei ancore de credibilitate şi solvabilitate a României. La capătul unui asemenea drum nu este decît spirala care a adus Grecia acolo unde este şi unde o poate vedea toată lumea, chit că noi nu o privim nici prea des şi nici prea de aproape.

Celălalt pericol major generat de o prelungită beţie a victoriei este lansarea unui amplu "program" legislativ şi executiv menit să satisfacă imediat "nevoile" noilor aleşi, adică să le acopere "cheltuielile de algeri". Desigur, nu ar fi prima guvernare care face acest lucru, dar situaţia în care se află acum România ar amplifica consecinţele negative ale unei asemenea abordări a "priorităţilor naţionale", încît răul cel mai mare n-ar mai putea fi evitat. Există desigur oameni ai actualei guvernări care înţeleg foarte bine fragilitatea situaţiei economice şi sociale a României, precum şi pericolele care se îngrămădesc să o facă şi mai precară! Problema este dacă vocea lor va fi auzită şi va avea rezonanţa de care este nevoie atunci cînd se vor lua deciziile.

Cel de-al treilea pericol potenţat de beţia prelungită a victoriei este tentaţia liderilor politici, de la vîrf, de a folosi exact această perioadă pentru a-şi regla conturile cu facţiunile rivale sau deschis contestatare, din interiorul propriilor partide. Atît PSD, cît şi PNL au în interior situaţii care favorizează o "reglare de conturi", acum, cînd rezultatele electorale ale echipei de la vîrf încă funcţionează ca un certificat forte dacă nu neapărat de competenţă, măcar de eficacitate şi potenţă politic-electorală. Rezultatul cel mai probabil ar fi, atît în PNL cît şi în PSD, o fragilizare politică, o închidere a orizontului de preocupări legate de temele ţării şi ale cetăţenilor săi, adică o cvasi abandonare a cîrmei, pentru simplul, dar importantul motiv, că liderii politici au hotărît că a sosit vremea potrivită să se răfuiască cu opozanţii lor din interior.

În legile care reglementează conducerea autovehiculelor pe drumurile publice, a te sui la volan sub influenţa alcolului sau mai rău în stare de ebrietate, ori etilism, antrenează penalităţi severe, care cad sub incidenţă penală.

Oare n-ar trebui să fie la fel şi pentru cei care conduc ţara pe drumurile publice?