Bogdan Chiriţoiu: PCC a cumpărat 18% din "Oltchim" cu management cu tot

• Interviu cu domnul Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei

Reporter: Aţi primit oficial din partea Comisiei Europene decizia privind conversia în acţiuni a întregii creanţe deţinute de AVAS faţă de Oltchim?

Bogdan Chiriţoiu: Am primit decizia oficială a Comisiei Europene privind "Oltchim" chiar în acea zi, prin infogramă. Ambasadorul nos­tru de la Bruxelles ne-a informat în acea zi, cu privire la acest fapt.

Reporter: Prin conversia în acţiuni a întregii creanţe deţinute de AVAS la "Oltchim", acţionarii minoritari ai companiei, cum ar fi, de exemplu, PCC, sunt dezavantajaţi în raport cu acţionarul majoritar, statul român, cei dintâi fiind diluaţi. Cum comentaţi?

Bogdan Chiriţoiu: Acţionarul minoritar PCC se diluează dacă nu vrea să participe la majorarea de capital. Vom avea grijă să nu fie în nici un fel discriminaţi acţionarii minoritari.

Reporter: Cum veţi face acest lucru?

Bogdan Chiriţoiu: Acţionarii minoritari ai "Oltchim" vor avea drept să subscrie. Teoretic, statul renunţă la datoria în bani şi vrea, în schimb, acţiuni la valoarea nominală. Atunci şi ceilalţi acţionari, ca să nu fie diluaţi, vor primi dreptul să aducă bani şi să primească, la acelaşi preţ, acţiuni până în maxim cota pe care ei o au acum. Este corect, nu?

Când cumperi 18% dintr-o companie care are datorii de sute de milioane de euro, înseamnă că ai cumpărat şi 18% din acea datorie. Şi atunci trebuie să plăteşti.

Atunci când PCC a cumpărat 18% din Oltchim, şi-a asumat inclusiv managementul combinatului. De asemenea, şi-a asumat un acţionar majoritar - statul român, plus datoriile de sute de milioane.

Nu poţi să plăteşti un preţ mic şi, după aceea, să ai pretenţia să fi cumpărat compania Microsoft...

Reporter: Dar "Oltchim" face în continuare datorii...

Bogdan Chiriţoiu: Acesta este riscul acţionarului minoritar. Dacă nu-i place, poate să vândă, pentru că nu e prizonier acolo.

Dacă eşti acţionar minoritar într-o companie, îţi asumi riscul businessului. Nu-ţi place, poţi să pleci, nu te ţine nimeni cu forţa. Dar nici nu poţi tu, care ai 18%, să-i dictezi ce să facă celui care are peste 50%.

Poţi doar să-l convingi, să negociezi.

Reporter: În proiectul de Ordonanţă de Urgenţă publicat pe 9 martie, conversia în acţiuni a creanţei se face de drept, fără a cere acordul acţionarilor. Este legal acest lucru?

Bogdan Chiriţoiu: În mod normal, potrivit legii societăţilor comerciale, pentru protejarea drepturilor acţionarului minoritar, există prevederea ca unele decizii să fie luate cu cvorum de două treimi din acţiuni. Deci, dacă un acţionar majoritar are 50% plus o acţiune dintr-o companie, poate fi blocat de unul care are doar 33%, potrivit legii.

Proiectul la care faceţi referire spune că, în anumite situaţii, pentru facilitarea procesului de privatizare, decizia de conversie nu mai trebuie supusă votului acţionarilor, ci se face de drept.

Eu nu văd nicio problemă ca 50% plus unu dintre acţionarii unei firme să decidă ce se întâmplă acolo. Evident, nu să-i fure pe minoritari, dar să poată să spună: ne creştem capitalul, în condiţii similare pentru toată lumea.

Dacă legiuitorul român vrea să facă o excepţie pentru ca în firmele de stat care sunt pregătite de privatizare să aplicăm această regulă, eu nu văd o problemă.

Reporter: În avizul Consiliului Concurenţei din 16 iulie 2009, apar şi garanţii pe care Ministerul Finanţelor le-ar putea acorda "Oltchim", în valoare de până la 339,2 milioane de euro, reprezentând 80% din valoarea unor credite bancare de până la 424 milioane de euro necesare Oltchim pentru realizarea programului de investiţii pentru perioada 2009-2012. Ce s-a întâmplat cu aceste garanţii?

BogdanChiriţoiu: În lungul nostru proces de negociere cu Comisia Europeană, s-a renunţat la investiţii, în consecinţă şi la aceste garanţii.

De fapt, acesta a fost compromisul cu oficialii Comisiei Europene care au aprobat conversia, nu şi garanţiile. Ei ne-au spus să nu mai investim nimic la "Oltchim", ci să o privatizăm integral.

Un proprietar privat va lua deciziile pe care le crede de cuviinţă în ceea ce priveşte investiţiile viitoare în combinatul "Oltchim".

Reporter: Comisia a aprobat această conversie, punând condiţia privatizării?

Bogdan Chiriţoiu: Da. A fost condiţie expresă pe care ne-au impus-o - privatizare integrală.

Reporter: În acelaşi aviz, din 2009, se spune că statul român ar putea obţine din privatizarea Oltchim între 285-300 milioane de euro, după ce s-ar face conversia şi dacă s-ar acorda garanţiile. Dacă statul ar opta pentru executarea silită a creanţei AVAS în contextul lichidării "Oltchim", suma obţinută se diminuează drastic, între 13-15 milioane de euro. Aveţi idee cât ar putea obţine statul din această privatizare?

Bogdan Chiriţoiu: Este mai profitabil pentru statul român să vândă "Oltchim" după conversie, decât să o lichideze sau să o vândă cu datorii.

Dacă ar vinde-o în situaţia actuală, cu datoriile enorme, probabil că în competiţie ar intra doar PCC. Nu cred că ar veni cineva din afară să investească mulţi bani în combinat, să plătească datoriile şi, în plus, are parte de un acţionar minoritar, cum este PCC, care poate să-i blocheze orice decizie. Aşa cum arată acum, înainte de conversie, statul român ar fi practic obligat să vândă "Oltchim" către PCC, ceea ce înseamnă că nu mai ai nicio concurenţă la vânzare.

PwC, consultantul la privatizare, a opinat că este mai bine ca "Oltchim" să se vândă după conversie şi, în plus, este mai atractivă dacă există posibilitatea să se cumpere şi "Arpechim"-ul.

Reporter: BCR şi Banca Transilvania s-au declarat interesate, în luna noiembrie 2011, în realizarea conversiei datoriilor pe care Oltchim le are la cele două bănci. În ce stadiu se află acest proces?

Bogdan Chiriţoiu: Eu nu ştiu dacă cele două bănci vor într-adevăr acest lucru. E adevărat că şi-au exprimat disponibilitatea conversiei, însă au făcut-o într-un mod nu prea convingător.

Au fost discuţii cu oficialii celor două bănci, pentru că puteau să ne ajute în faţa Comisiei Europene, dacă acceptau şi ele conversia.

Până la urmă, au fost reticenţi să-şi ia un angajament necondiţionat, aşa cum a vrut Comisia Europeană. BCR a fost în principiu de acord, dar a pus condiţie ca UE să garanteze şi aprobarea garanţiilor de investiţii. Ceea ce nu s-a realizat până la urmă.

Reporter: Vă mulţumim!